Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 123/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
SENTINȚA nr. 123/2009
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, primă instanță, formulată de reclamanta cu domiciliul în O-/A județul B, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, județul B, având ca obiectrefuz acordare drepturi conform Legii 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamanta personal, precum și martorii și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru, după care:
Instanța comunică reclamantei un exemplar de pe întâmpinare; procedează la audierea martorilor și în condițiile Codului d e procedură civilă, declarațiile acestora fiind depuse la dosar. După care, nefiind alte cereri prealabile, acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Învederează că a fost refugiată din mai 1944 până în 6 martie 1945. Greșeala intervenită anterior s-a datorat faptului că a crezut că este întrebată de data nașterii.
CURTEA D APEL
DELIBERÂ N
Asupra acțiunii în contencios administrativ ce face obiectul prezentului dosar, constată următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 8 mai 2009, reclamanta a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 14366 /24.04.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii B, solicitând anularea acesteia cu motivarea că nu a încercat să înșele pe nimeni, că a fost refugiată în perioada războiului, și că datorită vârstei fragede pe care a avut-o la data refugiului, nu a putut preciza cu exactitate perioada în care a fost refugiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea contestației, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu, iar pe de altă parte, din declarațiile notariale ale martorilor și, reiese că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții de la data nașterii, respectiv 11.06.1942 până la sfârșitul anului 1945 din localitatea în localitatea, date aflate în vădită contradicție cu cererea reclamantei, cerere în care reclamanta a arătat că s-ar fi refugiat începând cu anul 1942, până în 1945, precum și cu adeverința nr. 12/2009 eliberată de Ortodoxă, din care rezultă că reclamanta a fost botezată la 14.06.1942 în din localitatea.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Hotărârea nr. 14366/24.04.2009 intimata Casa Județeană de Pensii B respins cererea formulată de către reclamanta de stabilire a calității de beneficiar al OG105/1999, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, reținând că actele depuse la dosar sunt contradictorii și neconcludente, întrucât, deși din declarațiile notariale ale martorilor și reiese că petenta împreună cu părinții a fost refugiată de la data nașterii, respectiv 11 iunie 1942 până la sfârșitul anului 1945 din localitatea în localitatea, din extrasul eliberat de către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B, rezultă că numitul figurează în refugiaților între 1-31 mai 1944 fără alte date de identificare a persoanei, iar din adeverința nr. 12/2009 eliberată de către Ortodoxă, reiese cu certitudine faptul că petenta a fost botezată la 14.06.1942 în din localitatea, deci în localitatea de unde susține petenta că s-ar fi refugiat împreună cu părinții de la 11.06.1942.
Din declarațiile martorilor și, audiați de către instanță, rezultă că din anii 1942 - 1943 și până în 1945 toți locuitorii comunei s-au refugiat în localitatea, inclusiv reclamanta și familia acesteia. Martorii au mai declarat că nu pot preciza cu exactitate perioada în care a fost refugiată reclamanta și au arătat că și ei au obținut decizii prin care li s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
La dosar au fost depuse Hotărârea nr. 10010/31.08.2004 a Casei Județene de Pensii B, prin care martorei i s-a stabilit calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, precum și Decizia nr. -/12.06.2003 privind acordarea pensiei pentru muncă și limită de vârstă pentru martorul, din care reiese că acesta primește indemnizație în baza Legii 189/2000.
Potrivit art. 1 lit. c din nr.OG 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, "beneficiază de prevederile ordonanței persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice", fiind "refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din normele de aplicare a Ordonanței, aprobate prin HG 127/2002, "dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanța guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente", iar "în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori".
Aceste dispoziții sunt date în aplicarea art. 61 din OG 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se poate face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor sus menționate, dovada încadrării în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare, se face fie prin acte oficiale menționate la art. 4 alin. 1 din norme, fie prin declarații de martori în situația în care lipsesc actele oficiale.
În cauză reclamanta a depus diligențele necesare pentru a obține acte oficiale de la organele competente, așa cum rezultă din adeverințele nr. 1001/09.04.2009 a Comunei, nr. 1309/14.04.2009 a Primăriei Comunei și nr. 294/03.03.2009 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Din această ultimă adeverință rezultă că în refugiaților prezentați la Biroul de pe lângă Prefectura Județului B între 1-31 mai 1944 figurează un anume, însă în lipsa datelor de identificare instanța nu poate să stabilească dacă acesta este sau nu antecesorul reclamantei.
Prin Decizia nr. 41/2007a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea 189/2000, s-a stabilit că "cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state, și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească or sub administrația unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menționat".
Curtea constată că din declarațiile martorilor audiați rezultă fără putință de tăgadă faptul că reclamanta împreună cu familia a părăsit locuința familială situată dincolo de granița stabilită în urma dictatului de la Viena, este adevărat, din motive de securitate impuse de riscul evident al suportării persecuțiilor din motive etnice din partea trupelor de ocupație.
Este adevărat că datele la care face referire reclamanta în cererea adresată Casei de Pensii nu corespund cu datele din declarațiile de martori, fiind în contradicție și cu adeverința emisă de Ortodoxă, însă având în vedere atât timpul scurs de la data refugiului și până în prezent, precum și vârsta pe care atât reclamanta cât și martorii au avut-o la data refugiului, aceste inadvertențe cu privire la data exactă la care reclamanta s-a refugiat, nu sunt de natură duce la respingerea cererii sale, atâta timp cât s-a stabilit că într-adevăr reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții din localitatea de domiciliu.
În ceea ce privește perioada cu privire la care se va stabili că reclamanta a fost refugiată, instanța reține că din declarațiile martorilor reiese că refugiile au început din anii 1942 - 1943 până în 1945 iar reclamanta a arătat în cererea de chemare în judecată că perioada refugiului a fost între 05.05.1944 - 06.03.1945, deci înăuntrul perioadei indicate de către martori.
Pentru considerentele arătate, Curtea va admite contestația formulată de reclamantă și va anula Hotărârea 14366/24.04.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii B, obligând intimata să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG 105/1999, modificată și completată prin Legea 189/2000, pentru perioada 05.05.1944 - 06.03.1945.
Văzând că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr.14366/24.04.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii
Obligă intimata Casa Județeană de Pensii B să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 05.05.1944 - 06.03.1945.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
sentință /13.07.2009
./14.07.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
reclamanta cu domiciliul în O-/A județul B, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, județulAstăzi, __07.2009
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela
