Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 217/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 217/2008
Ședința publică din 20 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21492/27.06.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri,fiind prezenți martorii și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat în vederea administrării probei testimoniale și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 18.02.2008 martorul a depus un înscris prin care arată că nu o cunoaște pe reclamantă iar la data de 20.02.2008 reclamanta a depus o cerere de amânare din motive medicale.
Curtea, în temeiul art. 156. proc. civ. apreciază că cererea de amânare formulată de către reclamantă este nefondată, motiv pentru care o respinge. Pentru a dispune astfel, instanța reține că la data de 08.01.2008 reclamanta a depus o cerere de amânare pentru angajare apărător, cerere ce a fost încuviințată de către instanță la termenul de judecată din data de 09.01.2008, reclamanta fiind citată pentru acest termen de judecată la data de 28.01.2008 și având timp suficient pentru angajare apărător. Curtea reține, de asemenea, că în sprijinul cererii depuse la dosarul cauzei la data de 20.02.2008 reclamanta nu a depus nici un înscris doveditor, invocând doar că nu se poate prezenta în fața instanței din motive medicale.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorilor prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor - verbale anexate la dosarul cauzei la filele 29 și 30.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21 noiembrie 2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21492/27.06.2007 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr.189/2000, întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.08.2006, sub nr. 61684, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21492/27.06.2007 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art.1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
S-a relevat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei că martorul a fost refugiat pe traseul - începând cu 15.09.1942 și până la 06.03.1945, iar martorul a fost refugiat din 09.1940 -05.1945 din în B, autoritatea emitentă a hotărârii atacate concluzionând că acești martori nu aveau posibilitatea de a cunoaște evenimentele petrecute în localitatea Mici, localitate de unde reclamanta susține că a fost forțată să se refugieze în luna octombrie 1940.
S-a învederat totodată că mărturiile martorilor și nu au aptitudinea de a aproba faptul refugiului reclamantei.
Această apreciere a declarațiilor s-a făcut prin prisma condițiilor obiective și subiective în care martorii au perceput faptele relatate, a duratei timpului care a trecut de la data producerii faptului la care martorii au declarat că au asistat.
Autoritatea emitentă a actului atacat a apreciat aceste mărturii drept neveridice.
S-a relevat că acești martori au relatat că au mai asistat și la refugiul altor persoane din localități răspândite în tot județul C, din coroborarea tuturor acestor mărturii rezultând că ele nu pot forma intima convingere referitoare la reflectarea în mod exact a realității obiective.
În vederea aflării adevărului în cauză, Curtea a încuviințat administrarea cu respectarea principiului nemijlocirii a probelor testimoniale, procedând la audierea în ședință publică a martorilor și.
Din depoziției acestora rezultă că nu o cunosc pe reclamantă și nu știu nimic despre refugiul acesteia.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse și întemeiat pe probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art.1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din legea contenciosului administrativ, va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată, considerent pentru care urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - domiciliată în G, str. - nr. 9, jud. C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N, str. - nr. 2
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
4 ex./28.02.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
