Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 466/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 466/2008
Ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE împotriva sentinței civile nr. 1982/05.10.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul SINDICATUL C și cu intervenientul în nume propriu, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă președinte al reclamantului SINDICATUL C, intervenienta în nume propriu și consilier juridic, pentru pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului C N, care depune delegație de reprezentare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 30.01.2008 reclamantul a depus întâmpinare, în 4 exemplare, anexând și notă privind nerecurarea sentinței civile nr. 30035/10.01.2008 a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor. La data de 18.02.2008 intervenientul în nume propriu a depus întâmpinare, în 4 exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtei Agenția Regională pentru Protecția Mediului CNs olicită admiterea recursurilor așa cum au fost acestea formulate.
Reprezentanta reclamantului Sindicatul solicită respingerea recursurilor formulate.
Intervenienta în nume propriu solită respingerea recursurilor.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.982 din data de 05.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE; respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003 invocată de AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C-N; AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL "" C pentru cele 44 de persoane menționate în tabelul de la fila 6 - 7 dosar și intervenienta în interes propriu, împotriva pârâților AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C-N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de concediu pentru anii 2001 - 2006 actualizate cu dobânda legală la data efectuării plății.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că excepția netimbrării este neîntemeiată întrucât potrivit art. 54 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele, acțiunile acestora sunt scutite de plata taxei de timbru.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive se reține că este nefondată întrucât calitatea de pârât în cauză derivă din calitatea de ordonator de credite a ministerului prev. de art. 5 din nr.HG 368/2007.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune se reține că de asemenea nu este întemeiată întrucât a operat suspendarea, iar odată cu încetarea acesteia prescripția potrivit art. 15 alin. 1 își reia cursul.
Referitor la pretențiile solicitate prin demersul inițiat, reține instanța, că dreptul funcționarilor la prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2001, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005, iar norma care atestă dreptul reclamanților la această indemnizația nu a fost abrogată ci doar executarea ei a fost suspendată, în mod succesiv, până în decembrie 2006. Ca urmare, reține instanța, după încetarea suspendării efectelor sale trebuia să se producă retroactiv, respectiv să li se recunoască reclamanților dreptul pe care nici o clipă nu l-au pierdut. De altfel, arată instanța, conform art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată reintră de drept în vigoare.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, AGENȚIA NAȚIONALĂ solicitând casarea sentinței și rejudecând cauza, respingerea acțiunii și a cererii de intervenție.
În susținerea celor solicitate, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, arată că hotărârea este criticabilă fiind greșită respingerea excepției netimbrării, în condițiile în care cauza referitoare la raportul de serviciu era de competența instanței de contencios, iar în raport cu disp. art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, reclamanții trebuiau să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, a greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive în situația în care raportul de serviciu se încheie doar cu agenția pentru protecția mediului ce se afla în subordinea agenției naționale și nu în subordinea ministerului, cât și a respingerii excepției prescripției față de împrejurarea că termenul prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit, iar în cauză nu operează nici una din cele 3 situații de suspendare prevăzute de actul normativ menționat.
În plus, recurentul critică hotărârea atacată și sub aspectul ignorării dispozițiilor succesive de suspendare; a nereținerii că salarizarea funcționarului public se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici și nu se aplică alte dispoziții decât în măsura în care legea specială nu conține alte dispoziții; cât și sub aspectul că reținerile intimaților vizând suspendarea sunt greșite în raport cu statuările jurisprudenței Curții Constituționale, în sensul respingerii excepțiilor cu argumentul că beneficiarul unor drepturi suplimentare nu constituie un drept constituțional fundamental.
Prin recursul declarat, AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA critică hotărârea din perspectiva greșitei respingeri a excepției prescripției dreptului la acțiune, a nereținerii dispozițiilor legii finanțelor publice, Legea nr. 500/2002, ce instituie obligația ordonării de credite și a utilizării fondurilor aprobate doar pentru cheltuieli, în limita destinațiilor precis aprobate, cât și a nereținerii imposibilității efectuării plății, în lipsa nealocării de surse din cadrul bugetului anual la acest articol bugetar.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului, de asemenea, critică hotărârea sub aspectul greșitei respingeri a excepției prescripției dreptului la acțiune, în contextul aplicării art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și lipsa cazului de întrerupere cât și sub aspectul menținerii dispozițiilor vizând suspendarea primei de vacanță și a faptului că în cauză nu se poate vorbi de o anulare ilegală a unui drept, câtă vreme exercițiul a fost înlăturat.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursurilor fundamentat pe aceea că reținerile instanței cu privire la timbraj, calitate, prescripție și pretenții, în raport cu dispozițiile evocate prin demersul inițiat sunt corecte.
Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate, Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate pentru următoarele considerente:;
Actul normativ evocat prin demersul judiciar inițiat de intimat, Legea nr. 188/1999, în cuprinsul art. 35 alin. 2 prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Din cele enunțate rezultă că dreptul la plata primei de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Privit din această perspectivă, se observă că deși acest drept a existat pur și simplu, s-a refuzat acordarea în considerarea că dispozițiile invocate au fost suspendate. Atare susțineri nu pot fi primite ca motiv al neacordării celor instituite de lege cu privire la dreptul acordat, cunoscut fiind că în condițiile Codului Muncii și al Constituției, un drept câștigat nu poate fi îngrădit prin actele invocate de către recurenți. În speță se observă că prin suspendarea exercițiului dreptului sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei a fost îngrădit în mod nepermis. Din această perspectivă, cu prilejul soluționării recursului în interesul legii Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII/2005 a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Prin urmare, intimații fiind funcționari publici sunt pe deplin îndreptățiți la acordarea primelor, în raport cu dispozițiile legale ce le reglementează, iar sub acest aspect susținerile recurenților conform cărora nu există o bază pentru acordarea drepturilor urmează a fi respinse.
Desigur, se susține că primele nu pot fi acordate din perspectiva legii bugetare. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată intimaților-reclamanți, entitățile recurente având obligația statuării asupra proiectului de buget inclusiv sub aspectul stabilirii sumelor necesare efectuării unor cheltuieli de personal care să vizeze și primele prevăzute prin dispozițiile legale aplicabile funcționarilor.
Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina recurentei luarea de măsuri pentru evitarea celor neprevăzute. A accepta teza indusă de recurenți înseamnă a goli de conținut dreptul reglementat de lege, ceea ce este inadmisibil.
Evident, se poate susține că fiind suspendate dispozițiile speciale, nu se poate prevedea o sumă suplimentară însă nu trebuie omis că suspendarea nu echivalează cu desființarea dreptului la plată, atâta timp cât acest drept este recunoscut, nu se poate tranzacționa și nu poate fi înlocuit și ca atare acesta era previzibil.
De altfel invocarea de către recurenți a jurisprudenței Curții Constituționale care consacră dreptul legiuitorului de a acorda anumite drepturi suplimentare cum este prima de concediu, de a le modifica ori de a înceta acordarea precum și de a stabili perioada în care le acordă, nu prezintă concludența preconizată în cauză a recurent, litigiul prezent nu se poartă asupra posibilității ori imposibilității de suspendare, ci asupra existenței însăși a dreptului.
Nici reținerile că dreptul la acțiune ar fi prescris nu poate fi reținut, deoarece prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca măsură de sancționare a creditorului care nu este diligent și care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. Or, în speță, reclamanților nu li se poate imputa starea de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia.
În plus, nici susținerile privind excepția netimbrării nu pot fi reținute ca motiv de recurs raportat la faptul că singura sancțiune prev. de Legea nr. 146/1997 este aceea a dării în debit, în condițiile în care în fața primei instanțe nu s-a achitat taxă judiciară de timbru de către intimații-reclamanți. De altfel, acest aspect, în raport cu prev. Legii nr. 54/2003, art. 54 fost corect rezolvat de prima instanță. În speță, cererea chiar dacă este o cerere ce se soluționează în contencios, a fost formulată de sindicat, iar reglementarea menționată vizează situația de excepție a netimbrării, în cazul promovării unui demers de o atare entitate. Ori, în contextul legii evocate, Legea nr. 54/2003, susținerile referitoare la taxa datorată sunt lipsite de relevanță și urmează a fi respinse.
de relevanță sunt și susținerile Instituția Prefectului S referitoare la responsabilități și obligații instituite în sarcina acestora, deoarece, așa cum corect a reținut și prima instanță, cererea a fost justificată pe considerentul raportului de serviciu, respectiv de angajator și de ordonatori de credite și raportat la atribuțiile corespunzătoare în legătură cu asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale, inclusiv de a verifica efectuarea cheltuielilor și a controla modul de folosire.
Ca atare, raportat la abilitățile prevăzute de lege, corect s-a reținut de prima instanță că obligațiile revin în raport cu competența și că din această perspectivă, susținerile formulate prin demersul inițiat apar ca neîntemeiate.
Așadar, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE împotriva sentinței civile nr. 1.982 din data de 05 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./Dact./2 ex./17.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
