Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 467/2008
Ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2387/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic DL nr. 118/1990.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 12.02.2008 pârâta a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.387 din 07.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 2.452 /28.08.2007, pârâta a respins cererea reclamantului prin care solicita stabilirea calității de persoană persecutată pe motive politice și, pe cale de consecință, acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pe motive politice de regimul instaurat la 6 martie 1945, precum și celor deportate ori constituite în prizonieri, întru cât o altă cerere depusă de același petent având același obiect și aceleași documente doveditoare a fost soluționată de comisie prin hotărârea nr. 369/1994, hotărâre care a fost menținută de Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 1757/15.06.1994, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 01. 07. 1994.
Analizând legalitate a acestei hotărâri, tribunalul constată că reclamantul s-a mai adresat Comisiei pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 în cursul anului 1994, iar comisia, soluționând cererea formulată, a emis hotărârea nr. 369/1994, prin care, constatând că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuții pe motive politice, a respins cererea formulată. Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație reclamantul, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1.757/15.06.1994 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin nerecurare. S-a reținut în considerentele sentinței pronunțate de către Tribunalul Cluj că sentința nr. 1.125/1972 depusă de către reclamant în dovedirea acțiunii relevă că acesta nu a fost condamnat pentru o infracțiune cu caracter politic, deoarece refuzul încorporării nu s-a datorat unei convingeri politice manifestate sau îndreptate împotriva regimului politic comunist, ci rezultă dintr-o convingere religioasă împărtășită ca adept al organizației Martorii lui, iar între aceste noțiuni nu există echivalență. În consecință, raportat la probațiunea administrată, la faptul că reclamantul nu a fost condamnat pentru o infracțiune politică, a concluzionat Tribunalul Cluj că nu sunt incidente dispozițiile Decretului Lege nr. 118/1990.
Rezultă, arată instanța din cele de mai sus, că s-a decis, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că reclamantul nu poate fi considerat persecutat din motive politice ca urmare a condamnării sale prin sentința penală nr. 1.125/1972 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, astfel încât acest aspect nu mai poate fi pus în discuție, în privința acestuia intervenind puterea de lucru judecat, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu. În consecință, chiar dacă în cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiția identității de obiect, sentința civilă nr. 1.757/15.06.1994 a Tribunalului Cluj produce însă efectul puterii de lucru judecat, tribunalul nemaiavând posibilitatea de a analiza dacă reclamantul îndeplinește sau nu condițiile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ.
În acest context, arată instanța, hotărârea nr. 2.452/28.08.2007 prin care a fost respinsă cererea reclamantului motivat de faptul că o altă cerere, depusă de același petent, având același obiect și aceleași documente doveditoare, a fost soluționată prin Hotărârea nr. 369/1994, hotărâre care a fost menținută prin sentința civilă nr. 1.757/15.06.1994 a Tribunalului Cluj, este temeinică și legală.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea acțiunii.
În susținerea celor solicitate, recurentul arată că instanța trebuia să se pronunțe afirmativ sau negativ, față de cerere și argumentele invocate și dacă a considerat cu mult în urmă că nu a fost vorba de o condamnare politică, aceeași instanță urma să aprecieze că este vorba de o astfel de condamnare în baza noilor argumente. Acestea, arată recurentul, se referă la faptul că a fost condamnat de o instanță militară, în condițiile în care în țară era instaurat regimul comunist, ce îngrădea și limita orice organizație sau structură, inclusiv libertatea de conștiință ce cuprinde apartenență la un cult religios, drept prevăzut printre drepturile instituite de, iar acest drept i-a fost încălcat.
Concluzionând, recurentul arată că alte persoane aflate în aceeași situație beneficiază de prev. Decretului-Lege nr. 118/1990, iar instanța nu este ținută de o hotărâre dată în urmă cu mai mulți ani, noile aspecte făcând dovada că este vorba de o infracțiune politică, astfel că se încadrează în disp. art. 1 alin. 1 lit. a din actul normativ mai sus menționat.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ Cas olicitat respingerea recursului, fundamentat pe aceea că prin hotărâre irevocabilă, instanța s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de neprezentare la incorporare, statuând că nu a fost săvârșită în scopuri politice, ci constituie o infracțiune care duce atingere capacității de apărare a țării, iar pedeapsa este o consecință a încălcării obligației constituționale instituită pentru toți cetățenii țării.
Examinând argumentele aduse, în raport cu actele dosarului, cu disp. art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că prin sentința civilă nr. 1.757/15.06.1994 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a analizat îndeplinirea de către reclamant a cerințelor Decretului-Lege nr. 118/1990. Astfel, s-a reținut de către instanță că prin sentința penală nr. 1.125/1972 a Tribunalului Militar, reclamantul a fost condamnat pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare prev. și pedepsită de art. 354 alin. 2 Cod penal. Această infracțiune, se reține de instanță, nu este o infracțiune politică deoarece refuzul incorporării nu s-a datorat convingerii sau atitudinii politice manifestate sau îndreptate împotriva regimului politic comunist, ci rezulta dintr-o convingere religioasă, iar între aceste noțiuni nu există echivalență. În consecință, reține instanța, că în condițiile date, reclamantul nu face parte din categoria persoanelor prev. de disp. Decretului-Lege nr. 118/1990 și nu i se pot recunoaște drepturile prevăzute de acest act normativ.
Cererile ulterioare ce au constituit obiectul analizei instanței prin hotărârea atacată prin prezentul demers, se întemeiază pe aceeași stare, respectiv a condamnării prin sentința penală menționată mai sus pronunțată de tribunalul militar pentru infracțiunea refuzului incorporării, ce din perspectiva aprecierii reclamantului, raportat la libertatea de conștiință incluzând apartenența la un cult, avea aceiași conotație susținută prin primul demers inițiat.
Din cele de mai sus se observă că faptele ce au generat cele două acțiuni în justiție, promovate de reclamant nu sunt diferite, dimpotrivă, sunt aceleași, respectiv se invocă de reclamantă ca unic temei al persecuției politice faptul condamnării sale pentru infracțiunea de neprezentare la incorporare.
În aceste circumstanțe, dată fiind aceeași stare de fapt, același temei, o nouă analiză sub același aspect nu mai poate fi făcută, cele statuate prin considerentele și dispozițiile sentinței civile pronunțate mai întâi (sentința civilă nr. 1.757/1994) se impun cu puterea lucrului judecat. Și aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a făcut dovada că între timp a intervenit un alt element de natură a determina soluția. Prin urmare, în condițiile date, ale puterii de lucru judecat, hotărârea atacată argumentată sub acest aspect de prima instanță, nu poate fi considerată greșită.
Așa fiind, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.387 din data de 07 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./19.03.2008.
Jud.fond:, -.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
