Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 227/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 227
Ședința publică din data de 20 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 5574 din 12 decembrie 2008, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, consilier juridic, Prian în reprezentarea intereselor pârâtei și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
În raport de mențiunile existente în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată anterior privind obligația prezentării în fața instanței a încă unui martor, reclamantul solicită instanței încuviințarea audierii martorului.
Reprezentantul pârâtei arată că nu se opune acestei cereri.
Instanța, în considerarea dispozițiilor art.186 alin. 1.pr. civilă încuviințează audierea martorului propus de către reclamant.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.192 și art.193 pr. civilă audiază martorii încuviințați, a căror depoziții sunt consemnate la dosarul cauzei la filele 41-42.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele și perioada solicitată prin cererea introductivă. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei relevă instanței că înțelege să-și susțină întâmpinarea așa cum a fost formulată, solicitând instanței respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamantul prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 31 martie 2009 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 5574 din data de 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamant, iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2008 înregistrată sub nr. 379 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 5574 din 12 decembrie 2008 urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 379/23 septembrie 2008 analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub nr. 1081/9 mai 2007 și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
Declarația martorului audiat în instanță, martor care astfel cum a declarat și a dovedit este la rândul său beneficiari ai Legii nr. 189/2000 fiindu-i recunoscute drepturile de către pârâtă a relevat împrejurarea că l-a întâlnit pe reclamant și pe mama acestuia în localitatea M, dar nu a putut preciza,în concret, care au fost motivele de persecuție etnică ce s-au exercitat de către autoritățile maghiare asupra familiei reclamantului și nici data întoarcerii din refugiu. În ceea ce privește data la care a avut loc refugiul,martorul a făcut precizări,dar fără caracter cert.
Martorul, care a dat declarație notarială în scopul dovedirii calității de persoană refugiată a decedat, astfel că, la propunerea reclamantului, a fost încuviințată audierea martorului. Acesta nu are statut de persoană refugiată, așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței, iar împrejurările privind refugierea familiei reclamantului le cunoaște " din auzite"sau din relatările familiei reclamantului.
În raport de conținut declarațiilor martorilor, precum și în raport de întregul probatoriu administrat, curtea reține că nu s-a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamantul, cetățean român ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Curtea apreciază că starea de fapt este confuză și nerelevantă, toate datele legate de refugiul familiei reclamantului bazându-se pe simpla împrejurare relatată de martorul conform căreia s-a întâlnit un timp foarte scurt cu reclamantul și familia acestuia și pe relatările celui de-al doilea martor care nu a cunoscut în mod direct împrejurările legate de refugierea reclamantului, probe care nu pot forma convingerea instanței că acesta este îndreptățit la acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
Pentru a determina intima convingere a judecătorului, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Concluzia instanței se întemeiază pe aceea că martorull nu a dezvăluit o relație specială în timpul refugiului cu familia reclamantului, acesta neasistând personal la refugiul acesteia și nepercepând în mod direct cauzele care au determinat acest refugiu.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că această mărturie nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martorul nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul refugiului.
Mai mult, se constată că sunt juste apărările pârâtei, în sensul că drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 sunt acordate în considerarea calității de refugiat din motive etnice, care este recunoscută doar în situațiile strict și limitativ prevăzute de lege, iar încadrarea în aceste ipoteze trebuie dovedită de către reclamant, în concret, iar nu prin referire la împrejurări generale sau la contextul istoric al epocii.
Or, martorii audiați de către instanța nu a fost în măsură să releve în ce au constat aceste persecuții, raportat la situația concretă a reclamantului, astfel de aspecte nefiind cuprinse nici în declarația autentică a martorului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse și având în vedere probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și, întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și la art. 18 din legea contenciosului administrativ, a respins-o ca atare.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamant astfel că, apreciind-o ca neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în comuna - sat nr. 119 județul S împotriva CASEI JUDEȚENE DE PENSII S cu sediul în Z- județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./22.05.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
