Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 311/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR.311/2008
Sedința publică din data de 13 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.21.306 din 04.06.2007.
La apelul nominal se avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind reclamantul pârâta și martora.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantului învederează că atât reclamantul cât și martora, din motive medicale și a vârstei înaintate sunt în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri.
Reprezentanta reclamantului arată că nu solicită înlocuirea martorei lipsă cu o altă persoană și arată că la dosar depus în probațiune hotărârea nr.18799 din 30.09.2005 din care rezultă că martorei i s-au recunoscut de către pârâtă drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, iar martorului Jarda ( audiat în instanță la termenul anterior ), urmare promovării unei acțiuni în justiție, i s-a admis acțiunea și i s-au recunoscut și acestei persoane drepturile prevăzute de lege.
Reprezentanta reclamantului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii potrivit considerentelor expuse în scris, anularea hotărârii nr. 21.306 din 04.06.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada arătată în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
reține că prin contestația înregistrată la data de 28 septembrie 2007 pe rolul acestei Curți de Apel, contestatorul a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să se anuleze Hotărârea nr. 21.306 din 04.06.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii.
Dezvoltându-și motivele, contestatorul a arătat că în urma de la Viena, ca urmare a persecuțiilor etnice, în cursul lunii februarie 1941, familia sa a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, C, și să se refugieze în loc. T, reîntoarcerea din refugiu având loc în primăvara anului 1945.
Prin întâmpinare ( 9) intimata Casa Județeană de Pensii C solicită respingerea contestației, deoarece, din actele depuse de reclamant nu rezultă că acesta și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu a părinților săi, nesuferind persecuții etnice, astfel că nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de prev. Legii nr. 189/2000.
Examinând contestația, Curtea reține că este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Prin Hotărârea nr. 21.306/04.06.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 s-a respins cererea formulată de contestatorul cu mențiunea că nu se încadrează în situațiile prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000. ( 3)
Atât în fața organului administrativ cât și în instanță, pentru dovedirea refugiului, reclamantul a depus declarații autentificate ale martorilor și Jarda ( 18, 19).
Intrucât declarațiile autentificate a acestor martori nu au fost suficient de convingătoare prin conținutul lor, Curtea în temeiul art. 129 alin. 4-6.pr.civ. coroborat cu art. 4 alin. 2 din nr.HG 127/2002 a dispus audierea acestor martorii, sub prestare de jurământ, pentru a se lămurii chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului învederează că atât reclamantul cât și martora, din motive medicale și a vârstei înaintate sunt în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri.
Totodată, reprezentanta reclamantului mai arată că nu solicită înlocuirea martorei lipsă cu o altă persoană și a arătat că a depus în probațiune hotărârea nr. 18.799 din 30.09.2005 din care rezultă că martorei i s-au recunoscut de către pârâtă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, iar martorului Jarda (audiat în instanță la termenul anterior), urmare promovării unei acțiuni în justiție, i s-a admis acțiunea și i s-au recunoscut și acestei persoane drepturile prevăzute de lege.
Astfel, în analiza probei testimoniale administrată anterior, la data de 29.11.2007 când martorul audiat Jarda a arătat că îl cunoaște pe reclamant, întâlnindu-se cu acesta la Centrul de refugiați T în perioada 1940 - 1945, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice din partea trupelor de ocupație, Curtea constată că declarația martorului este pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei, acesta arătând instanței detalii ale refugiului reclamantului, împreună cu familia, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal.
Pe cale de consecință, Curtea va statua că, contestatorul este îndreptățit să se bucure de efectele nr.OG 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, motiv pentru care în temeiul art. 7 alin. 4 raportat la art. 1 lit. c din acest act normativ se va admite contestația cu consecința anulării hotărârii atacate.
În temeiul aceleași dispoziții legale coroborate cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 intimata va fi obligată să recunoască contestatorului calitatea de refugiat în perioada 15.02.1941 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești ce i se cuvin potrivit prevederilor nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu domiciliul în C-N,- - 41, -. 2, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N, str. -, nr. 2 și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.306/4.06.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.02.1941 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
dact./4 ex./03.04.2008.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur
