Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 373/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 373/2008
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
GREFIER: ---
S-au luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al cincilea termen de judecată și este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
La data de 26 martie 2008 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, un înscris din partea reclamantului, prin care solicită admiterea acțiunii și, totodată, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, deoarece are probleme de sănătate și nu se poate prezenta în instanță.
Instanța, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la 2 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat instanței anularea Hotărârii nr.19988 din 9 martie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată din Legea 189/2000 întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu.
Pârâta, prin întâmpinare (fila 26), a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că reclamantul nu se încadrează în obiectul Legii nr. 189/2000-lege reparatorie a suferințelor îndurate de cei persecutați etnic- în mod evident cei aflați sub ocupație, iar nu în localitățile rămase libere-ce aparțineau României. Întrucât localitatea în care s-a mutat reclamantul era liberă, motivul plecării a fost oricare altul decât persecuția etnică, având loc cel mult o simplă alegere nouă de domiciliu, iar nu o veritabilă rupere forțată de acasă.
Curtea analizând cererea formulată reține că aceasta este fondată.
Prin nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 și prin nr.127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Din actele de stare civilă, rezultă că reclamantul s-a născut la 18 octombrie 1927 în localitatea de Cîmpie.
În probațiune reclamantul a mai anexat hotărârea nr. 16589 din 3 martie 2005 numitei căreia i-a fost recunoscută calitatea de refugiat (fila 9), hotărârea nr. 15386 din 22 decembrie 2004 numitei căreia de asemenea i s-a recunoscut calitatea de refugiată (fila 10), hotărârea nr. 17966 din 15 august 2005, numitei căreia i s-a recunoscut calitatea de refugiată (fila 11), copia buletinului de identitate (fila 29),copia certificatului de căsătorie (fila 30), copia certificatului de naștere (fila 30),adeverință emisă de Ministerul Administrației și Internelor-Arhivele Naționale sub nr. 1810 din 15 aprilie 2005 (fila 31),declarațiile martorilor (fila 4), (fila 5).
Instanța a audiat sub prestare de jurământ martorul (fila 18), (fila 19), (fila 58), (fila 59), (fila 63-64)
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamantul are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între 1940-1945.
În considerarea dispozițiilor art.100 Cod fam. și art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954 Curtea reține că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi. Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art.8 din Decretul nr.31/1954.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Tinând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
Pentru acestea, Curtea, în temeiul art.1 și 11 din Legea nr.29/1990 va admite acțiunea și va dispune anularea Hotarârii nr.19898 din 9 martie 2006 emisă de pârâtă.
Drept consecință va obliga pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG105/1999 pentru perioada 15 octombrie 1940-06 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în comuna localitatea- jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N- jud. C și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr.19898/09.03.2006 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940-06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești
prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2005.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - ---
Red./
4 ex./21.04.2008
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Sergiu Leon Rus
