Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 448/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--03.11.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.448

Ședința publică din 17 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Diana Duma

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, completare la contestație din partea reclamantei.

Curtea constată că în cuprinsul completării la contestație nu sunt invocate aspecte noi față de cererea de chemare în judecată, invocându-se de către reclamanta în esență aceleași dispoziții legale prin trimitere la diferite sentințe pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA și la practica ÎCCJ, motiv pentru care consideră că nu se impune comunicarea acestei completări cu pârâta.

Curtea constată că pârâta a solicitat judecata în lipsă și văzând că este finalizată cercetarea judecătorească, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 3.11.2009 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea contestației formulate și în consecință anularea scrisorii nr.10636/01.10.2009 emisă de pârâtă prin care i s-a respins solicitarea de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.

În motivare, se arată că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.189/2000, la dosar existând înscrisuri prin care își dovedește calitatea de persoană strămutată în altă localitate. Reclamanta menționează că în mod greșit pârâta a soluționat cererea sa printr-o scrisoare, iar nu printr-o hotărâre neluând în seamă înscrisurile noi care au fost depuse de reclamantă. Se precizează că sora reclamantei care a depus aceeași cerere pentru obținerea drepturilor stabilite de Legea nr.189/2000 în același timp cu reclamanta a beneficiat de toate drepturile solicitate fiindu-i stabilită calitatea de strămutată, prin decizia nr.567/09.08.2002.

În dovedire reclamanta a depus la dosar scrisoarea nr.10636/01.10.2009 și decizia nr.567/09.08.2002.

Legal citată pârâta Casa Județeană de Pensii Tad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

În considerentele întâmpinării a fost invocată excepția tardivității introducerii contestației față de împrejurarea că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 03.11.2009, iar hotărârea nr.703 din 16. 11.2002 prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor conferite de Legea nr.189/2000 nu a fost atacată de către reclamantă în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.

Pe fondul acțiunii, pârâta arată că reclamanta a depus inițial în anul 2002 o cerere prin care a solicitat să i se constate calitatea de persoană strămutată, însă în cuprinsul înscrisurilor pe care le-a depus în susținerea cererii sale nu a rezultat calitatea acesteia de persoană strămutată în altă localitatea decât cea de domiciliu.

Pârâta menționează că a respins cererea reclamantei întrucât aceasta s-a născut la data de 14.08.1941 în localitatea, jud. C, iar părinții acesteia și au fost refugiați din comuna, jud., la data de 15.09.1940, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat "situație de avere imobilă rurală" eliberat de Arhivele naționale.

Se precizează că, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 lit.c din legea nr.189/2000 întrucât la data de 15.09.1940 când s-au strămutat părinții săi reclamanta nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același stat ca și al părinților săi, deoarece s-a născut la un interval de 11 luni ulterioare strămutării.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.189/2000, HG nr.127/2002, precizările nr.3232/12.09.2002 emise de Casa Națională de pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale, adresa nr.72762 a Ministerului Justiției.

În susținerea afirmaților din întâmpinare, pârâta a depus la dosar hotărârea nr.6480/25.03.2003 însoțită de confirmarea de primire a acesteia, precizările nr.3232/12.09.2002 emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale, adresa nr.72762 a Ministerului Justiției, actul numit "situației avere imobiliare rurale" emis de către Arhivele Naționale.

Prin serviciul registratură la data de 14.12.2009 reclamanta a depus la dosar: completarea la contestația formulată în cuprinsul căreia a menționat că s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați din comuna, astfel că, nu i se poate contesta statutul de persoană strămutată, acesta statut fiind dobândit în perioada strămutării părinților săi. În acest sens, reclamanta menționează și opinia exprimată de către Direcția de a actelor administrative, studii și documentare din Ministerul Justiției, în adresa nr.1034/DS/G/2002 din 11.06.2002, conform căreia "consideră că persoanele care s-au născut în timpul călătoriei spre localitățile de refugiu sau pe durata refugiului părinților sunt incluse în categoria prevăzute la art.1 lit.c din OG nr.105/1999. Această concluzie se desprinde din întreaga reglementare conținută în ordonanța în discuție și este în spiritul acestei ordonanțe".

Reclamanta invocă în susținerea acțiunii sale considerentele reținute într-o serie de sentințe pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA, precum și în decizii pronunțate de ÎCCJ, pe care le depune în copie în susținerea afirmațiilor sale (file 35-42 dosar).

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constata următoarele:

In fapt, Curtea constata ca reclamanta s-a născut la data de 14.08.1941 în comuna din județul C, localitate în care părinții săi, și, au fost refugiați din comuna, județul din 15.09.1940, conform actului "situație de avere imobile rurală", emis de arhivele naționale.

În anul 2002 reclamanta s-a adresat paratei formulând o cerere prin care solicita sa i se recunoască calitatea de refugiat și sa i se acorde drepturile prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.

Instanța constată că solicitarea reclamantei a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T prin Decizia nr.703/16.11.2002 pe considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.189/2000 si art. 2 din HG nr.127/2002, reclamanta neavând calitatea de persoana strămutata.

Curtea constată că, pârâta prin întâmpinarea formulată a invocat excepția tardivității acțiunii de față reținând că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei mai sus menționate pentru aoc ontesta în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.

Curtea constată că această excepție nu este întemeiată față de împrejurarea că prin cererea ce face obiectul prezentei acțiunii a fost contestat răspunsul cuprins în adresa nr.10636/01.10.2009 emisă de către pârâtă, iar nu decizia nr.567/09.08.2002.

Din înscrisurile de la dosar rezultă că adresa nr.10636/01.10.2009 a fost comunicată reclamantei la data de 5.10.2009, iar prezenta acțiune a fost formulată la data de 03.11.2009, astfel că, reclamanta a respectat termenul legal de contestare a actului administrativ reprezentat de adresa susmenționată.

Față de împrejurarea că, instanța apreciază actul atacat ca fiind un act administrativ pentru considerentele pe care le va expune în continuare, văzând data introducerii cererii de chemare în judecată, raportată la data comunicării către reclamantă a adresei contestate, Curtea va respinge excepția tardivității formulării prezentei acțiuni.

Pe fondul cauzei, Curtea constata ca la data de 21.09.2009 reclamanta s-a adresat din nou paratei cu o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr.703/16.11.2002 emisă de către pârâtă.

Parata a răspuns reclamantei prin adresa nr.10636 din 01.10.2009, in cuprinsul căreia menționează ca se respinge solicitarea reclamantei fata de împrejurarea ca hotărârea a cărei revizuire se solicita este definitiva, nefiind atacata cu contestație la instanța competenta. Totodată s-a reținut ca reclamanta nu a depus documente in plus fata de cele analizate cu ocazia pronunțării hotărârii nr.703/16.11.2002, astfel că hotărârea inițiala este emisa in acord cu dispozițiile legale in vigoare, parata statuând ca solicitarea reclamantei fiind nefondata.

In drept, Curtea constata ca in acord cu prevederile art. 7 alin 3 din Legea nr.189/2000 privind aprobarea OG nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, modificată și completată, "Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată". Prin urmare, parata avea obligația legala de a soluționa cererea reclamantei printr-o hotărâre motivata, iar nu printr-o adresa. In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție in decizia nr.785 pronunțata la data de 25.02.2004 in dosar nr.1087/2004(filele 20-21 dosar).

Curtea constata ca adresa a cărei anulare se solicita are caracterul unui act administrativ fata de împrejurarea ca produce efecte juridice in ceea ce privește statutul reclamantei. Prin consecințele sale adresa provoca reclamantei o vătămare a unui drept legitim. Prin urmare, instanța va analiza pe fond cererea reclamantei de anulare a adresei menționate, aceasta fiind un act administrativ jurisdicțional ce face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ. In acest sens a statuat si instanța suprema in decizia mai sus invocata.

Curtea constată că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.

După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.

Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;

b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;

c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;

d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;

e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;

f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;

g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".

Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

Împrejurarea ca părinții reclamantei au fost strămutați in alta localitate nu este contestata de către parata.

Instanța reține că reclamanta nu era născută la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea insa s-a născut in perioada refugiului acestora.

Instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.

Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

Chiar dacă reclamanta nu era născută sau concepută la momentul strămutării părinților săi, insa s-a născut in perioada in care aceștia au fost strămutați, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanta a fost nevoită să trăiască, din momentul nașterii sale.

Instanța observă că strămutarea părinților reclamantei a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.

Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamantei, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantului nu permitea acestora să asigure reclamantei condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român.

De aceea, instanța apreciază că reclamanta beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectată în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi.

O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.

De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție. In acest sens s-a pronunțat si instanța suprema prin decizia nr.2622/16.09.2003 pronunțata in dosar nr.102/2003 si decizia nr.2623/16.09.2003 pronunțata in dosar nr.1003/2003.

Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.

Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, dar nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea acestui statut.

Dată fiind această situație, instanța apreciază ca fiind nelegală adresa nr.10636/01.10.2009 emisă de Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T,act administrativ prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.

Constatând nelegalitatea acestei adrese, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula adresa nr. 10636/01.10.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii

În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 01.10.2009.

Totodată, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREĂȘTE

Respinge excepția tardivității introducerii contestației împotriva actului administrativ reprezentat de adresa nr.10636 emisa la data de 01.10.2009 de parata CASA JUDETEANA DE PENSII

Admite acțiunea formulata de reclamanta, cu domiciliul în localitatea, str. -, -.1,.5, jud. T in contradictoriu cu parata CASA JUDETEANA DE PENSII T, cu sediul in T, strada - -, -.

Anulează adresa nr.10636/01.10.2009 emisa de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T si obliga parata prin Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 sa emită o hotărâre prin care sa-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar a prevederilor art.1 lit. c din legea nr.189/2000 si sa-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din același act normativ, începând cu data de 01.10.2009.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțata in ședința publica azi, 17.12.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

Red.-21.12.2009

tehnored. /21.12.2009/ 4 ex.

Președinte:Diana Duma
Judecători:Diana Duma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 448/2009. Curtea de Apel Timisoara