Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 6/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6/2010
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv Hotărârea nr. 5877/2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamanta și martorii și, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Sub prestare de jurământ s-au audiat martorii și, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale de la dosar, filele 45,46.
Reclamanta arată că nu mai are cereri în probațiune,
Curtea, după deliberare, nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, a se dispune obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de lege.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 18 iunie 2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.817 din data de 30.05.2009 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că împreună cu părinții săi a fost nevoită să se refugiezen perioada octombrie 1940 - martie 1945 în localitatea B, jud. B, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice.
În argumentarea calității de refugiat, reclamanta a depus acte doveditoare și declarațiile a 2 martori autentificate de notar public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, ( 10) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, invocând în susținerea poziției sale procesuale prev. art. 4 alin. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 precum și pe cele ale Hotărârii nr. 127/14.02.2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prev. nr.OG 105/1999 coroborate cu prev. art. 4 cod civil care în mod imperativ arată că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Mai mult, relevă pârâta, declarațiile martorilor sunt insuficiente în dovedirea calității de refugiat a reclamantei, deoarece s-a constatat existența a mai mult declarații false și neverosimile, astfel că este necesar prezentarea unor probe suplimentare care să ateste calitatea de refugiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.03.2009, sub nr. 119, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.817 din data de 30.05.2009, pârâta a respins cererea reclamantei motivat de faptul că acesta nu a fost persecutat etnic în sensul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din nr.HG 127/14.02.2002 și a Legii nr. 189/2000. ( 2).
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actului administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 16, 17).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Prin încheierea din 03.11.2009 Curtea, în temeiul art. 129 alin. 5 și 6.pr.civ. a dispus audierea martorilor care au dat declarațiile notariale, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
Având în vedere că martorii nu s-au prezent pentru audieri, prin încheierea din data de 24.11.2009, instanța a dispus emiterea de mandate pentru martorii și în vederea audierii acestora.
La termenul din data de 12.01.2009, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor. Astfel, martorii au relatat că i-au cunoscut personal pe membrii familiei reclamantei, aceștia locuind în localități învecinate, iar în perioada războiului, familiile lor s-au refugiat împreună de teama violențelor la care a fost supusă populația românească de către trupele maghiare, în B, jud. B tatăl reclamantei decedând din cauza acestor violențe. Reîntoarcerea din refugiu a avut loc în toamna anului 1944.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt utile, pertinente si concludente, arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei și familiei sale, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal, confirmând susținerile reclamantei.
Mai mult, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care, la rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind relevanta în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
Astfel, martorul a prezentat hotărârea nr. 4.192/25.04.2007 emisă de pârâtă, iar martorul a prezentat instanței hotărârea nr. 3.376 din 26.07.2006 prin care au obtinut statut de refugiat si drepturile corelative.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 5.914 din 30.06.2009 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada octombrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 24 martie 2009.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta are în vedere faptul că potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor nr.OG 105/1999, asa cum au fost modificate prin nr.HG 287/2008,în cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusă la data de 24.03.2009.
Pentru identitate de ratiune, acelasi termen trebuie respectat si in situatia în care drepturile sunt dobândite în urma admiterii plângerii de către instanta judecătorească legal investită si anulării cererii Casei Judetene de Pensii care refuza initial acordarea drepturilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în com., sat, nr. 155, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 82, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.877 din 30 mai 2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 24 martie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./28.01.2009.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
