Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 7/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7/2010
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv Hotărârea nr. 5914/2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamantul și martorul, lipsă fiind pârâta și martorul.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în cursul dimineții s-au înregistrat la dosar două procese verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele martorilor și, transmise prin fax, filele 45,46.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosar, fila 47.
Reclamantul arată că martorul este bolnav și nu se poate prezenta în instanță pentru a fi audiat, acest lucru fiind consemnat și în procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele acestuia și nu dorește înlocuirea lui. Învederează instanței faptul că și-a schimbat domiciliul în anul 1953, la 8 ani după terminarea războiului și nicidecum în timpul refugiului și arată că nu mai are cereri în probațiune.
Curtea, după deliberare, nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, a se dispune obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de lege.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 13 august 2009, reclamantul a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.914 din data de 30.06.2009 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că s-a născut în comuna sat, jud. C unde părinții săi au fost nevoiți să se refugieze ca urmare a persecuțiilor din motive etnice.
În argumentarea calității de refugiat, reclamantul a depus acte doveditoare și declarațiile a 2 martori autentificate de notar public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, ( 4) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, invocând în susținerea poziției sale procesuale prev. art. 4 alin. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 precum și pe cele ale Hotărârii nr. 127/14.02.2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prev. nr.OG 105/1999 coroborate cu prev. art. 4 cod civil care în mod imperativ arată că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri. În acest sens, a menționat pârâta, fiind și decizia nr. 3738/04.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că persoane strămutate din motive de război dintr-un teritoriu aflat sub autoritatea statului român într-o localitate aflată, de asemenea sub autoritatea statului român, nu se încadrează în prev. Legii nr. 189/2000, iar legiuitorul prin nr.OUG 105/1999 nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestor categorii de persoane.
Totodată, pârâta a solicitat a se constata ca fiind nule declarațiile martorilor deoarece aceștia în perioada 1940 -1945 erau copii, nu aveau discernământ și de la acea perioadă au trecut peste 60 de ani. Mai mult, relevă pârâta, declarațiile martorilor sunt insuficiente în dovedirea calității de refugiat a reclamantului, deoarece s-a constatat existența a mai mult declarații false și neverosimile, astfel că este necesar prezentarea unor probe suplimentare care să ateste calitatea de refugiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2009, sub nr. 563, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.914 din data de 30.06.2009, pârâta a respins cererea reclamantului motivat de faptul că acesta nu a fost persecutat etnic în sensul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din nr. 127/14.02.2002 și a Legii nr. 189/2000. ( 2).
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actului administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 11, 12).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Prin încheierea din 13.10.2009 Curtea a audierea martorilor care au dat declarațiile notariale, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
Având în vedere că martorii nu s-au prezent pentru audieri, prin încheierea din data de 24.11.2009, instanța a dispus emiterea de mandate pentru martorii și în vederea audierii acestora.
La termenul din data de 12.01.2009, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorului care prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantului, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor. Astfel, martorul a relatat că i-a cunoscut personal pe membrii familiei reclamantului, aceștia fiind refugiați în satul său, respectiv, unde au stat până în anul 1944.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrate, constată că declarația martorului este utilă, pertinentă si concludentă, arătând instanței detalii ale refugiului reclamantului și familiei sale, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care au fost implicați personal, confirmând susținerile reclamantului.
Mai mult, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care, la rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind relevanta în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
Astfel, martorul a prezentat hotărârea nr. 5.515/20.11.2007 emisă de pârâtă, iar martorul a prezentat instanței hotărârea nr. 2 din 01.10.2008 prin care au obtinut statut de refugiat si drepturile corelative.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 5.914 din 30.06.2009 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 16 iunie 2009.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta are în vedere faptul că potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor nr.OG 105/1999, asa cum au fost modificate prin nr.HG 287/2008,în cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusă la data de 16.06.2009.
Pentru identitate de ratiune, acelasi termen trebuie respectat si in situatia în care drepturile sunt dobândite în urma admiterii plângerii de către instanta judecătorească legal investită si anulării cererii Casei Judetene de Pensii care refuza initial acordarea drepturilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat, nr. 121, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 82, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.914 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 16 iunie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./28.01.2009.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
