Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 5/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR.5/2010

Ședința publică de la 12 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PENTRU 02032 C N în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intervenient CONSILIUL JUDEȚEAN B, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor reclamantului și consilier juridic în reprezentarea intereselor Consiliului Județean B

Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

S- prezentat referatul cauzei după care, se constată că la data de 23 decembrie 2009, s-a înregistrat la dosar, întâmpinare și acte anexă. din partea intervenientului Consiliul Județean B N, care solicită în principal, admiterea excepției tardivității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată și nelegală.

Curtea, comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta reclamantului. Reprezentanta reclamantului depune la dosar, la filele 131-137, practică judiciară, de care solicită a se ține seama la soluționarea cauzei. Arată că nu are cereri în probațiune.

Reprezentanta intervenientului Consiliul Județean BNa rată că nu are cereri în probațiune.

Curtea, după deliberare, pune în discuția părților prezente, excepția de tardivitate a introducerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției de tardivitate, învederând instanței faptul că în speță este vorba de un act administrativ, că nu s-a comunicat oficial anexa de la hotărâre și instituția pe care o reprezintă a luat cunoștință de conținutul acesteia abia în luna martie 2009.

Reprezentanta intervenientului Consiliul Județean BNs olicită admiterea excepției de tardivitate și în consecință, a se dispune respingerea acțiunii ca tardiv formulată, pentru motivele invocate în întâmpinare și pe care le susține oral în fața instanței.

CURTEA,

Prin cerere de chemare în judecată formulată la data de 18 mai 2009, reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE pentru 02032 C-N, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, a solicitat instanței anularea poziției de la nr. crt. 18, Secțiunea a II-a din Anexa nr. 1 nr.HG 905/2002 privind atestarea domeniului public al județului B-N, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. B-N referitoare la imobilul în care își are sediul Centrul Militar Județean B-N situat în mun. B,- - 5, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1990 nr. 02565 C-N a solicitat Primăriei jud. B-N să se transmită în administrarea imobilul mai sus menționat, astfel că, în temeiul art. 1 lit. b din Decretul nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor în proprietatea statului, Primăria B-N prin decizia nr. 51/02.03.1990 a transmis din administrarea sa în administrarea Ap. acest imobil înscris și în 740, nr. topo. 1660 - 1661 și nr. 4.136 cu nr. topo. 1662 - 1663.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, statutul juridic al imobilului în litigiu a fost stabilit, în mod expres, prin norme legale, ca făcând parte domeniul public al statului.

În anul 2002, pârâtul Guvernul României a emis nr.HG 905/2002 și a înscris imobilul în litigiu în Anexa nr. 1, Secțiunea a II-a la poz. nr.crt. 18, ca bun aparținând domeniului public al jud. B-N, dar apreciind ca nelegală această includere, în temeiul prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, 02032 C-N a înaintat emitentului actului, respectiv pârâtului Guvernul României, plângere prealabilă cu nr. 916/10.03.2009, la care a primit răspuns nefavorabil.

În cursul derulării procedurii prealabile, a precizat reclamantul, Consiliul Județean B-N a adoptat Hotărârea nr. 50/15.04.2009 prin care a transmis dreptul de administrare a imobilului Ministerului Administrației și Internelor și a abrogat decizia nr. 51/02.03.1990 emisă de Primăria jud. B-

A precizat reclamantul că nu i-a fost adusă la cunoștință această decizie ci a aflat la data de 04.05.2009 de pe site-ul Prefecturii B-N, situație în care formulat plângerea prealabilă cu nr. 1730/07.05.2009 prin care a solicitat revocarea în tot a acesteia ca nelegală și netemeinică, dar solicitarea sa a fost respinsă.

În aceste condiții, în temeiul prev. art. 8 alin. 1 rap. la art. 7 din Legea nr. 554/2004 reclamantul a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată prin care, în baza dreptului de administrare pe care îl are asupra acestui imobil și potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1009, solicită obligarea pârâtului la anularea poziției de la nr. crt. 18, Secțiunea a II-a din Anexa nr. 1 la nr.HG 905/2002 apreciind înscrierea imobilului în domeniul public al jud. B-N ca fiind abuzivă, nelegală și netemeinică.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a Ministerului Apărării Naționale și excepția tardivității introducerii acțiunii.

Referitor la excepția lipsei de interes, pârâtul a arătat că reclamantul nu face dovada interesului legitim, personal, născut și actual.

În legătură cu aceasta, pârâtul a relevat că reclamantul solicită numai anularea parțială a nr.HG 905/2002, deși arată că i-a fost comunicată Hotărârea nr. 50/15.04.2009 de către Consiliul Județean B-N și nu precizează dacă această ultimă hotărâre a fost sau nu atacată în justiție cu respectarea termenelor și a procedurilor legale, producând efecte în continuare, astfel că nu este dovedit interesul promovării prezentei acțiuni, folosul practic urmărit de reclamant prin cererea de anulare parțială a nr.HG 905/2002.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerului Apărării Naționale, raportat la prev. art. 52 alin. 1 din Constituția României și la Legea nr. 554/2004, pârâtul a apreciat că acesta nu își justifică calitatea procesuală activă, deoarece nu face dovada dreptului propriu recunoscut de lege și care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ contestat, după cum nu face nici dovada legăturii de cauzalitate între act și vătămarea invocată.

Din această perspectivă, pârâtul precizează că nr.HG 905/2002 privind atestarea domeniului public al jud. B-N se referă la bunuri care alcătuiesc domeniul public și asupra căruia reclamantul nu are drept de proprietate ci numai de administrare, astfel că nu își justifică legitimitatea procesuală proprie în cauza dedusă judecății.

Privitor la excepția tardivității introducerii acțiunii, pârâtul arată că având în vedere că nr.HG 905/2002 face parte din categoria actelor prev. de art. 107 alin. 4 din Constituția României și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial, în speță aceasta realizându-se prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 647/31 august 2002, acțiunea în justiție a fost formulată după ce se împlinise termenul de prescripție prev. de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată.

Prin urmare, în raport cu data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicită de reclamant, pârâtul a apreciat că acțiunea în justiție a fost formulată cu depășirea termenelor stabilite cu caracter imperativ prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

La data de 8 octombrie 2009, în temeiul potrivit prevederilor art. 49 și art. 55.pr.civ. intervenientul CONSILIUL JUDETEAN B-N, a formulat cerere de interventie în interes propriu și în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, prin care a solicitat admiterea, în principiu, a acestei cereri, comunicarea ei părților din proces și în fond să fie admisă ca legală și întemeiată.

În susținerea poziției sale în ce privește cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul a arătat că această cerere trebuie să întrunească cerința interesului privită în contextul drepturilor deduse judecății, al folosului practic pe care îl urmărește intervenientul.

Sub acest aspect, intervenientul relevă că în cauză, obiectul pricinii îl constituie anularea poziției nr. 18, Secțiunea a lI-a din Anexa nr. 1 la nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului B-N, precum și al municipiului, orașelor și comunelor din județul B - N, în acord cu prevederile pct. X din nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, care dispun că inventarele se însușesc prin hotărâre, de către consiliile județene.

În raport de aceste dispoziții, a menționat intervenientul, bunurile atestate prin Nr. 905/2002 au fost anterior inventariate, iar inventarul a fost însușit de Consiliul Județean B-N prin Hotărârea nr. 29 din 19.10.1999 și trimise la Guvernul României pentru a fi atestate.

Prin urmare, Consiliul Județean B-N își justifică interesul propriu in speță prin faptul că prin nr. 906/2002 Guvernul României a atestat apartenenta bunurile înscrise în anexele care fac parte integrantă din hotărâre la domeniul public al judetului B-N, bunuri înscrise în inventarul însușit de consiliu prin Hotărârea nr. 29/19.10.1999,1 sens în care este evident că acesta are interesul menținerii nr. 905/2002 ca legală și temeinică.

În ce privește cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernului României, intervenientul a invocat prev. pct. XIII din nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public de interes județean care dispun că aceasta se va face, conform legii, de către Guvern, prin hotărâre emisă pentru fiecare județ în parte. În aceste condiții, prin urmare, prin nr. 905/2002 Guvernul României a atestat apartenența la domeniul public al județului BNa bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 58 și desigur și a bunului înscris în Anexa nr. 1, Secțiunea II, Bunuri imobila, nr. crt. 1 8, cod de clasificare 1.6.4 aflat în litigiu.

Prin urmare, a relevat intervenientul, dacă pârâtul, Guvernul României, este autoritatea care prin nr. 905/2002 a atestat domeniul public al județului B-N, iar Consiliul județean B -N este autoritatea publică care prin Hotărârea nr. 29 din 19.10.1999 și a însușit bunurile ca fiind bunuri publice ale județului B-N, este evident că are interes în menținerea nr. 905/2002 ca legală și întemeiată justificând in acest fel interes și în apărarea pârâtului, având în vedere și prevederile art. 161din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare care prevăd că instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere și alte subiecte de drept.

În final, intervenientul a menționat că reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată la Tribunalul Bistrița -N - Secția de contencios administrativ prin care a chemat in judecată Consiliul județean B-N și a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Județean B N nr. 50 din 15.04.2009, cerere care face obiectul dosarului nr-, cu termen in ziua de 17.11.2009, iar pe rolul Curții de APEL CLUJ se află și dosarul nr- care are ca obiect recursul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 315/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N prin care s-a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 50/2009, cu termen in ziua de 05.11.2009.

In drept, s-au invocat prevederile art. 49 - 55.pr.civ. art. 161art. 28 din Legea nr. 554/.2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare și prevederile pct. X-XIII din nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.

Analizând acțiunea formulată din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la exceptia de tardivitate invocata in mod repetat de catre partile cauzei, solutionarea acesteia se impune cu prioritate deoarece eventuala ei admitere ar face de prisos analizarea celorlalte excepții precum și analizarea fondului cauzei.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul Ministerul Apararii a solicitat sa se dispuna anularea pozitiei numarul 18, sectiunea a II-a, Anexa numarul 1 Hotararii nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al Judetului B-N, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul BNe misa de catre Guvernul Romaniei pentru ca in mod nelegal s-a inclus in domeniul public al judetului imobilul,Sediul Centrului judetean B - N, Este unanima practica judiciara care califica actul administrativ de atestare a domeniului public al unei unitati administrativ teritoriale ca fiind unul individual, deoarece se adreseaza in mod esențial acelui subiect de drept, astfel ca in speța nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. 4 din legea contenciosului administrativ potrivit carora actele administrative normative pot fi atacate oricand pe calea contenciosului administrativ, ci prevederile art. 11 alin. 2 si 5 din lege care dispun ca cererea privind actele administrative individuale nu poate fi introdusa peste termenul de un an de la data comunicarii actului, termenul de un an fiind unul de decadere.

Trebuie enunțate in acest context si prevederile art. 108 alin. 4 din Constituția României, conform căroracomunicarea oficială catre cei interesația hotărârilor Guvernului, masura care conditioneaza și intrarea in vigoare a actelor administrative se realizează prin publicarea lor in Monitorul Oficial. Actul administrativ individual a cărui anulare se cere, HG 905/2002 a fost publicat la data de 31.08.2002 in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 bis din data de 31.08.2002 ( 121-126).

Contrar celor sustinute de catre reclamanta si deasemenea contrar exemplelor de practica judiciara depuse in probatiune, instanta retine ca textul constituțional nu face distincție intre diferitele anexe ale Monitorului Oficial, sau intre tirajul diferit al anexelor si al corpului principal, așa încât distincțiile pe care reclamanta a solicitat instanței să le realizeze in funcție de aceste aspecte nu au nici un fundament legal. Dimpotrivă, instanța apreciază ca fiind pe deplin incident principiul unanim admis conform căruia, acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). În caz contrar, publicarea in Monitorul Oficial ar fi lipsită de orice eficiență si relevanță, iar interpretarea este în contradicție chiar cu textul constituțional anterior enunțat.

Nu poate fi astfel stabilit un alt moment al comunicării actului administrativ decât data publicării în Monitorul Oficial, cu atât mai mult cu cât reclamanta, nefiind destinatar al actului administrativ, nu a primit vreodată comunicarea oficială pe altă cale procedurală a acestui act si mai mult, nici nu a existat vreo obligație legală in acest sens.

Raportat la data publicarii actului administrativ atacat in Monitorul Oficial (31.08.2002), cererea de chemare in judecata este tardiv formulată la data de 18.05.2009, cu depasirea termenului de decădere de un an, stabilit imperativ prin prevederile art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste considerente, excepția de tardivitate va fi admisă și cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca fiind tardiv formulată. În mod subsecvent va fi admisa cererea de intervenție principală formulată de către intervenientul CONSILIUL JUDEȚEAN B-N, beneficiarul actului administrativ individual a cărui anulare se cere, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de către intervenientul CONSILIUL JUDEȚEAN B- Modul de soluționare a acestor cereri de intervenție depindea pe deplin de modul de soluționare a cererii principale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O RĂȘTE:

Admite excepția de tardivitate a introducerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,- - 5, sector 5 pentru 02032 C-N împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în, nr. 1, sector 1, B si Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in B, sector 5,-.

Admite cererea de intervenție principală formulată de către intervenientul CONSILIUL JUDEȚEAN B-N, cu sediul în mun. B, nr. 1, jud. B-

Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de către intervenientul CONSILIUL JUDEȚEAN B-

Respinge ca fiind tardiv formulată cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva pârâtilor GUVERNUL ROMÂNIEI, si Statul Român reprezentat prin Ministrul Finanțelor Publice având ca obiect anularea poziției de la numărul critic 18, secțiunea a II-a din anexa numărul 1 nr.HG 905/2002 privind atestarea domeniului public al județului BNp recum și al municipiului, orașelor și comunelor din județul B

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 12 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - - -

Red./3,02,2010

Dact./6 ex.

Președinte:Andrei Axente Irinel
Judecători:Andrei Axente Irinel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 5/2010. Curtea de Apel Cluj