Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 604/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 604/CA
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, cu domiciliul în C,-, -6,.C,.52, județ C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantă avocat în substituire avocat, în baza delegației de substituire nr.24 din 03.12.2009 pe care o depune la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm. Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, după care:
În conformitate cu dispozițiile art.193-art.198 Cod pr.civilă, este audiat martorul, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Întrebată fiind, partea arată că nu mai are înscrisuri de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri de formulat și socotindu-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod pr.civilă, constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantei având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea hotărârii emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr.60434/07.07.2008 numita a solicitat a se constata faptul că, îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare urmând a i se stabili calitatea de beneficiar al acestui act normativ.
În susținerea afirmațiilor sale a depus înscrisuri.
Prin Hotărârea nr.32287 din 07.08.2009 Casa Județeană de Pensii Cad ispus respingerea cererii întrucât petenta nu a fost supusă schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce nu se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice.
Pentru a pronunța această hotărâre Comisia din cadrul Casei Județene de Pensii Car eținut faptul că reclamanta este născută la data de 22.10.1941 și potrivit prevederilor Legii nr.189/2000 coroborate cu adresa Ministerului Justiției nr.1020/22.08.2005 dată în aplicarea unitară a legii amintite, persoanele născute în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 sunt beneficiare ale actului normativ cu condiția ca nașterea să se fi produs în termen de 300 zile de la data strămutării părinților, dată atestată de documente. Mai mult decât atât reclamanta nu a făcut dovada strămutării.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat contestație în termen legal, solicitând anularea acesteia, cu consecința plății drepturilor aferente.
Motivează contestația în sensul că, reclamanta este născută la data de 22.10.1941, jud.C în perioada refugiului părinților săi.
Articolul 1 din Legea 189/2000 nu distinge și nu solicită ca persoana care a avut de suferit persecuții din motive etnice să fie născută chiar în momentul strămutării fiind necesară doar nașterea acesteia în perioada 06.09.1940-06.03.1945.
din motive etnice subzistă și atunci când nașterea a avut loc în perioada refugiului părinților întrucât și copilul a avut de suferit de pe urma strămutării părinților săi.
În susținerea afirmațiilor de mai sus reclamanta a depus înscrisuri reprezentând acte de stare civilă.
Indică drept temei legal dispozițiile Legii 189/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondate motivat de faptul că, reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege; pe de altă parte în septembrie 1940 reclamanta nu numai că nu era născută dar nici măcar nu era neconcepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepției.
Din înscrisurile depuse reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinților săi în perioada prevăzută de lege.
Din actele și lucrările administrate în cauză Curtea reține următoarele, potrivit certificatului de naștere ( fila 6 ) emis de Sfatul Popular al loc., Raionul se confirmă nașterea numitei la data de 22.10.1941 din părinți și.
Reclamanta a depus la dosar o declarație notarială a numiților și în care aceștia declară că o cunosc pe reclamantă, iar numele părinților acesteia erau și, știind că, în unele acte de stare civilă la rubrica numele și prenumele părinților acesteia s-a menționat în mod greșit " " sau " ".
Așadar, cu certitudine declaranții au afirmat că părinții reclamantei se numeau și.
Potrivit art.13 din Legea 119/1996 privind actele de stare civilă, starea civilă se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
Se observă astfel că reclamanta tinde a dovedi anumite împrejurări în contra dispozițiilor legale, știut fiind că pentru a fi încuviințată de instanță proba trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să nu fie oprită de lege, să fie verosimilă, să fie utilă, să fie pertinentă și să fie concludentă.
Această declarație notarială fiind interzisă de lege în dovedirea stării civile a reclamantei Curtea o va respinge din ansamblul probator.
Ultima probă administrată în cadrul prezentului proces o reprezintă declarația martorului, cel care anterior declara că de fapt, numele părinților reclamantei sunt altele decât cele din certificatul său de naștere.
O altă atitudine părtinitoare față de reclamantă o reprezintă mențiunea făcută de martor potrivit cu care, părinții reclamantei au fost strămutați din Bulgaria în anul 1941, la fel ca ai săi, numai că ai săi au fost strămutați în anul 1940.
Din copia actului de identitate al martorului rezultă că acesta este născut la data de 06.12.1940, astfel încât acesta știe cu certitudine că părinții săi au plecat din Bulgaria în anul 1940, iar ai reclamantei în anul 1941, în condițiile în care Tratatul d l Craiovas -a semnat la data de 07.09.1940, iar strămutarea românilor a început imediat. A declara că strămutarea s-a făcut în anul 1941, an în care s-a născut și reclamanta, ar spori șansele acesteia de a fi considerată vătămată, întrucât a fost concepută sau născută în timpul strămutării.
Potrivit art.4 din HG 127/14.02.2002, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:
- acte eliberate de Crucea Roșie Internațională;
- acte eliberate de lagărele de concentrare;
- livrete militare sau adeverințe eliberate de 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de muncă obligatorie;
- carnet/foi de pontaj privind zilele de muncă obligatorie;
- carnet de identitate privind pe cei deportați în;
- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Române sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc.;
- buletine de evidență a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectivă din;
- acte eliberate de primăria orașelor respective;
- certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;
- adeverințe eliberate de alte autorități din;
- alte asemenea acte oficiale.
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
(3) În situația în care persoana în cauză dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără să rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicită drepturi conform legii.
Rezultă din cele prezentate mai sus că legiuitorul a înțeles importanța fenomenului strămutării populației urmare a Tratatului d l Craiova, fapt pentru care în materie procedurală de acordare a unor drepturi acestor persoane a instituit un de priorități în ce privește probele.
Astfel, înscrisurile oficiale au un caracter absolut, incontestabil, acestea determinând data de la care a început perioada de persecuție, iar în cazul în care nu există alte înscrisuri oficiale din care să rezulte data la care a încetat persecuția, se poate face uz de proba testimonială.
Proba testimonială este astfel lăsată în plan secund și numai pentru completarea unei situații certe, situație pe care reclamanta nu a înțeles-
Reclamanta nu are nici un asemenea înscris oficial pentru a stabili momentul începerii refugiului/strămutării părinților săi, iar declarația martorului este una vădit subiectivă și părtinitoare, astfel încât Curtea o va respinge din ansamblul probator, nefiind verosimilă.
Deși din dispozițiile art.1 din Legea 189/2000 rezultă că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, Curtea va face aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției. Astfel perioada concepției este timpul cuprins între a 300-a și a 180-a zi înaintea nașterii copilului care se socotește de la zi la zi.
Este important a calcula data concepției deoarece art.7 alin.1 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice instituie o capacitate de folosință anticipată în sensul că, drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune însă numai daca el se naște.
Considerând că în cazul de față reclamanta ar beneficia de limita maximă a acestei prezumții, respectiv cele 300 zile de concepție dinaintea nașterii, data concepției sale este ulterioară acestei limite maxime admise.
Art.1 din OG 105/1999 așa cum a fost modificat prin Legea 189/2000 de aprobare a ordonanței, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că reclamanta nu a făcut dovada deplină a strămutării părinților, a sa, implicit a persecuțiilor suferite de familie și de ea, situație în care nu poate beneficia de dispozițiile reparatorii.
În consecință, Curtea va respinge contestația astfel formulată menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată contestația în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, cu domiciliul în C,-, -6,.C,.52, județ C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județ
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 03 decembrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.-
4 ex/18.01.2010
Emis 2 com/18.01.2010
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu
