Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 608/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 608/2009
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, anularea Hotărârii nr. 5873/30.06.2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamantul și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S- prezentat referatul cauzei după care, reclamantul solicită audierea martorului prezent și învederează instanței că cel de-al doilea martor din motive obiective nu se poate prezenta în instanță și solicită instanței să ia act de renunțarea la administrarea probei testimoniale în ceea ce privește martorul.
Se procedează la audierea martorului, mărturia acestuia fiind inserată și consemnată în dosar la fila 32.
Reclamantul declară că nu are alte cereri prealabile.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în fond.
Reclamantul solicită admiterea contestației, anularea hotărârii nr. 5873/30.06.2009 și emiterea unei noi hotărâri de recunoaștere a calității de refugiat și de acordare a drepturilor cuvenite.
CURTEA
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 26.08.2009, reclamantul Gas olicitat instanței anularea hotărârii nr. 5873 din data de 30.06.2009 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 189/2000, pentru aprobarea nr.OG 105/1999 și art. 2 din nr.HG 287/2008, pentru modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că datorită ocuparii de Nord de catre fortele armate maghiare, reclamantul a fost obligat sa paraseasca in perioada martie 1942 - martie 1945 localitatea natala, satul pentru a se refugia impreuna cu familia in localitatea din judetul In consecinta, reclamantul solicita acordarea drepturilor pentru intervalul martie 1942 - martie 1945. Reclamantul a precizat ca s-a adresat initial Casei Judetene de Pensii C pentru a verifica daca mai sunt necesare si alte acte si raspunsul a fost ca sunt suficiente. Cu toate acestea, parata casa Judeteana de Pensii Sas olutionat cererea in mod contrar, in sensul respingerii.
În argumentarea calității de refugiat, reclamantul a depus declarațiile a 2 martori autentificate de notar public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, (13-15) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând în susținerea poziției sale procesuale că din actele depuse de reclamant nu reiese că ar fi fost persecutat de către regimurile instaurate în România din motive etnice în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Mai mult, relevă pârâta, declarațiile martorilor sunt insuficiente în dovedirea calității de refugiat a reclamantei, deoarece s-a constatat existența mai multor declarații false și neverosimile, astfel că s-a considerat necesara prezentarea unor probe suplimentare care să ateste calitatea de refugiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2009, sub nr. 187, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5873 din data de 30.05.2009, pârâta a respins cererea reclamantei motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 2).
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actului administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor si ( 10, 11).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Prin încheierea din 3.10.2009, Curtea a dispus în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. audierea celor doi martori sub prestare de jurământ, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului. Trebuie enuntat in acest context faptul ca actul normativ in baza caruia se solutioneaza contestatia dedusa judecatii nu instituie un regim derogatoriu nici de la principiul elementar al obligatiei reclamantului de a-si proba afirmatiile din cererea de chemare in judecata (actori incumbit probatio) si nici de la principiul procedural esential privind administrarea nemijlocita a probelor.
Astfel, declaratiile martorilor nu pot fi acceptate sub forma unor inscrisuri autentice, ci proba cu martori trebuie administrata in conditiile dispozitiilor art. 186 si urmatoarele In acest sens, martorii indicati de catre reclamant au fost citati. La termenul din data de 24.11.2009, s-a prezentat martorul ( 32) si a fost audiat, iar reclamantul a renuntat in mod expres la audierea celui de al doilea martor, numitul, fapt consemnat in practicaua prezentei sentinte. Declaratia consemnata a martorului audiat nu a avut aptitudinea de a forma convingerea instantei in aprecierea caracterului intemeiat al demersului procedural dedus judecatii.
Astfel, audiat cu privire la teza probatorie sustinuta prin contestatia inregistrata pe rolul Curtii de Apel, martorul a oferit informatii confuze si contradictorii. Astfel, martorul a declarat ca reclamantul nu a fost nascut in refugiu, ci in localitatea unde martorul isi aminteste ca exista o casa de nasteri, instanta insistand in mod repetat cu privire la acest aspect. Declaratia se coroboreaza cu certificatul de nastere (7) care de asemenea prevede ca loc al nasterii localitatea, raionul H, in nici un caz pretinsa localitate de refugiu enuntata de catre reclamant ca fiind. In consecinta, in anul 1942 la data nasterii reclamantului familia acestuia nu era refugiata.
Martorul a precizat ca datorita numeroaselor conflicte de frontiera, multe familii din localitatea au fost nevoite sa se refugieze in localitatea, pentru intervale mai lungi sau mai scurte de timp, de la cateva saptamani la o luna, dupa care se intorceau sa munceasca pamantul. Tatal reclamantului a lucrat in domeniul constructiilor facand fundatii de casa in localitatea.
In acesta situatie se afla si familia reclamantului. Martorul nu a putut preciza insa care a fost intervalul de timp concret in care familia reclamantului a fost nevoita sa se refugieze sau de cate ori s-a refugiat in intervalul 1942-1945, avand in vedere ca a declarat ca perioada in care familiile paraseau satul era de cateva saptamani, maxim o luna, dupa care se intorceau si munceau pamantul.
Declaratia martorului audiat, singura proba propusa de catre reclamant nu este relevanta nici sub aspectul dovedirii unei situatii de,refugiu, in sensul textelor legale invocate si nici in sensul dovedirii persecutiilor etnice care ar fi determinat familia reclamantului sa se refugieze. satului pentru intervale de cateva saptamani urmata de revenirea in aceeasi localitate nu echivaleaza cu o situatie de refugiu pentru intervalul 1942-1945 asa cum sustine reclamantul.
In consecinta, cu prilejul deliberarii, in ciuda rolului activ manifestat de catre instanta, nu a existat la dosar nici o proba utila, pertinenta si concludenta care sa confirme sustinerile reclamantului, desi acesta avea sarcina probei conform dispozitiilor art. 1169 Cod Civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata contestatia introdusa de catre reclamantul G, domiciliat in localitatea, nr. 211, jud. S, impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii S, cu sediul in Z,-, jud. S avand ca obiect Hotararea 5873/30.06.2009 emisa de catre parata, pe care o mentine in intregime.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.11. 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red./4 ex.
4.01.2010
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel
