Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 73/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
SENTINȚA NR. 73/ Dosar Nr-
Ședința publică din 29 MAI 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 mai 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 mai 2008.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatoarea,. în orașul R,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, a solicitat anularea hotărârii nr. 5035/14.01.2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestației se arată că intimata a reținut greșit starea de fapt, în sensul că în realitate nu s-a născut în com., cum scrie în certificatul de naștere, ci în Ungaria, în comuna, jud., în data de 03 octombrie 1944, în timp ce familia sa era izgonită din România.
În probațiune reclamanta a depus la dosar hotărârea nr. 5035/14.01.2008 emisă de pârâtă, copia mai multor acte de stare civilă ale sale și ale părinților săi, copia unei declarații notariale date de în data de 16 octombrie 2007, copia unei adeverințe emise de Primăria privind data și locul nașterii reclamantei, precum și traducerea în limba română a unui document emis de Ministerul Comunicațiilor și al Poștei din Ungaria, datat 15.02.1973, din care rezultă că din, jud.B, a fost angajatul căilor ferate maghiare, ca muncitor de linie, în perioada 24.iulie 1942 până în 10 februarie 1945 și a fost asigurat pentru invaliditate și pentru bătrânețe.
Pârâta, a depus întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea acțiunii, deoarece reclamanta nu a dovedit condițiile de încadrare în dispozițiile Legii nr. 189/2000. Argumentându-și susținerile din întâmpinare, pârâta a arătat următoarele:
În data de 10.01.2008 contestatoarea, fiica lui și, născută la data de 03.10.1944 în, a depus cererea nr.389 prin care a solicitat Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr.189/2000 stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Prin Hotărârea nr.5035/14.01.2008, Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr.189/2000 a respins cererea de stabilire a calității de persecutat pe motive etnice a contestatoarei.
Potrivit art.6/1, așa cum a fost modificat prin art.1 din Legea nr.319/27 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial nr.380 din 5 iunie 2002: "dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere, d către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Condițiile pentru încadrarea în prevederile art.1 lit.c din OG nr.105/1999 fapt ce reiese din titlul și conținutul acestui act normativ sunt: să existe o persecuție pe motive etnice exercitată de regimurile instaurate în România ca politică de stat. Este vorba de persecuțiile pe motive etnice exercitate ca urmare a reglementărilor cu caracter discriminatoriu și a deciziilor adoptate de către conducerea statului român și nu de conflicte izolate; dovada persecuției pe motive etnice ce se încadrează în noțiunea de refugiere, expulzare și strămutare să fie dovedită cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu martori.
Pârâta mai arată că, reclamanta a prezentat la Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 un certificat eliberat de Ministerul Comunicațiilor și al Poștei Secția Ferate- Direcțiunea Generală tradus în limba română. Acesta este sigurul document oficial prezentat, din care însă nu rezultă persecuția pe motive etnice. De asemenea, din actele de stare civilă ale contestatoarei rezultă că aceasta este născută în. Potrivit buletinului de identitate seria - nr.- și în certificatul de naștere seria - nr.- se menționează că reclamanta este născută la data de 03.10.1944 în localitatea, raionul Prin urmare, actele oficiale care produc efecte juridice atestă faptul de netăgăduit că aceasta este născută în.
Pârâta a mai arătat că surorii reclamantei saica, născută la data de 24.02.1942, în, i s-a respins cererea de chemare în judecată a casei Județene de Pensii B privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, instanța reținând că nu a avut loc nicio persecuție pe motiv etnic ci faptul că tatăl reclamantei a fost trimis în alte localități în interes de serviciu, pentru repararea căilor ferate distruse de război, fiind angajatul căilor ferate.
Față de cele menționate, pârâta a mai susținut că în mod corect Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a apreciat că nu sunt dovezi suficiente și a respins cererea reclamantei. Din punct de vedere sematic, verbul a persecuta semnifică a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău. Situația prezentată de reclamantă nu se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.189/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază acele persoane cu cetățenie română, care, în perioada menționată mai sus, au avut de suferit persecuții etnice, în sensul că au fost refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate. Totodată, potrivit art. 6 ind. 1 din același act normativ, dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 din lege se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Reclamanta a atașat la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în principal copia actelor de stare civilă ale sale și ale părinților săi, dovedind că s-a născut pe teritoriul Ungariei și că nașterea a fost înregistrată mai târziu în România, la Primăria com., în anul 1950, la circa 6 ani de la data nașterii sale.
Totodată, reclamanta a mai depus la dosar, ( fila 14) în copie, certificatul cu nr. 251/973/15.02.1973, emis de Ministerul Comunicațiilor și al Poștei - Secția Ferate din Budapesta, traducere din limba maghiară, din care rezultă că tatăl contestatoarei- -, născut în comuna, jud.B în anul 1914, fost angajatul Ferate de Stat, în calitate de muncitor de linie, de la data de 24 iulie 1942, până la 10 februarie 1945, perioadă de timp în care a fost asigurat de bătrânețe și invaliditate.
Declarația notarială dată de nu poate avea forța juridică a unei declarații date în fața instanței de judecată, cu atât mai mult cu cât martora are o vârstă foarte înaintată, nu s-a putut prezenta în fața instanței pentru a fi ascultată și însăși reclamanta a renunțat la administrarea dovezii cu ascultarea acestei martore. Prin urmare, afirmațiile menționate pe declarația notarială pe care figurează numele trebuie coroborate cu alte probe, pentru a fi considerate ca veridice, declarația notarială nu poate să aibă puterea doveditoare a probelor mai sus analizate, deoarece nu a fost administrată nemijlocit de instanță sub prestare de jurământ. Pe de altă parte, această declarație a martorei, care în anul 1942 avea numai 12 ani, trebuie privită sub beneficiul de inventar specific pentru analiza percepțiilor unui copil de această vârstă, relatate după mai mult de 60 de ani.
Singurul fapt care coroborează este acela al plecării întregii familii din localitatea spre Ungaria, unde s-a născut reclamanta după circa doi ani, fără a rezulta în mod cert că plecarea a fost una forțată. Pe de altă parte, din înscrisul eliberat de autoritățile maghiare reiese că tatăl reclamantei a fost angajat al Ferate din Ungaria, ca muncitor de linie, beneficiind de asigurare pentru bătrânețe și pentru invaliditate, ceea ce conturează concluzia că tatăl reclamantei, datorită specificului profesiei sale de lucrător la liniile ferate, a luat cu el întreaga familie pentru a fi împreună în mod curent, fiind perioadă de război în care a fost necesară mobilitatea mai mare a angajaților căilor ferate, pentru repararea liniilor ferate afectate de război.
Prin urmare, în absența unor probe certe că plecarea s-a datorat persecuțiilor etnice, în cauză se desprinde concluzia că plecarea familiei s-a datorat naturii serviciului tatălui reclamantei, din sectorul căilor ferate aparținând de guvernarea maghiară a acelor timpuri.
De asemenea, instanța apreciază că împrejurarea că tatăl contestatoarei nu a fost persecutat din punct de vedere etnic rezultă din certificatul mai sus menționat, prin care se atestă că acesta avea un serviciu stabil, în domeniul căilor ferate, și că a fost asigurat pentru bătrânețe și invaliditate.
La dosar, contestatoarea a depus declarația autentificată sub nr. 2828/16.10.2007 a numitei, prin care se arată că, în perioada 1940 - 1945 întreaga familie a contestatoarei a fost persecutată pe criterii etnice, fiind obligată să lucreze la căile ferate, însă, această dispoziție nu poate să fie relevantă și nu poate să aibă puterea doveditoare a probelor mai sus analizate, deoarece nu a fost administrată nemijlocit de instanță sub prestare de jurământ.
Se poate reține în aceste condiții că, în speță, contestatoarea nu a dovedit încadrarea în dispozițiile art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare întrucât nu a probat faptul că antecesorul său împreună cu întreaga familie au fost refugiați sau strămutați în altă localitate datorită persecuțiilor etnice.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea care are ca obiect anularea Hotărârii nr. 5035/14.01.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru aceste motive
în numele legii
hotărăște
Respinge contestația formulată de reclamanta, domiciliată în orașul R,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, pentru anularea Hotărârii nr. 5035 din 14.01.2008 emisă de intimată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red. 16.06.2008/dact.VP 27.06.2008 /4 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu
