Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 84/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.84/2008
Ședința publică din 23 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21.959/09.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta și martorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat pentru acest termen de judecată în vederea administrării probei testimoniale și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 14.12.2007 s-a depus procesul verbal de îndeplinirea a mandatului de aducere a martorilor și, din conținutul cărora rezultă faptul că acestea sunt netransportabile. Totodată se constată că la data de 20.12.2007 martorele și au formulat cereri de reexaminare a amenzii judiciare aplicate de către instanță la termenul din data de 21.11.2007 pe motiv de neprezentare, iar la data de 15.01.2008 reclamanta a înregistrat o cerere de înlocuire a martorelor și cu martora pe care se obligă să o prezinte fără citație.
La data de 22.01.2008 pârâta a depus actele care au stat la baza emiterii hotărârii de respingere a cererii formulată de către reclamantă, respectiv a hotărârii nr. 21.959/9.07.2007.
Curtea, constată că cererile de reexaminare a amenzilor judiciare aplicate formulate de către martorele și au fost formulate în termen legal și, cercetând aceste cereri de reexaminare a amenzilor, prin prisma dispozițiilor art. 1085Cod procedură civilă, apreciază aceste cereri ca fondate și le încuviințează, revenind asupra amenzii judiciare aplicate martorelor și pe motiv de neprezentare la termenul din data de 21.11.2007, iar pentru aceasta s-a avut în vedere situația evocată în procesele verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere de la filele 37-38 dosarului, în care se consemnează cauzele obiective care fac imposibilă prezența martorelor la dezbateri.
Curtea, față de cererea de înlocuire a martorelor și, cerere pe care reclamanta o susține și în fața instanței, apreciază că este întemeiată, astfel că în temeiul art. 186 alineat 3 Cod procedură civilă încuviințează cererea de înlocuire a martorelor.
Curtea, sub prestare de jurământ și în condițiile prevăzute de art. 193 Cod procedură civilă, audiază pe martora iar declarația acesteia este consemnată în procesul-verbal atașat la dosar la filele 112-113. Martora depune, în susținerea declarației sale, hotărârea nr. 177/13.06.2005 a Casei Județene de Pensii C prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al L 189/2000, aflată la fila 114 dosarului.
Reclamanta arată, la întrebarea Curții, că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reclamanta solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii pârâtei și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 23.08.2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21.959 din data de 09.07.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât soțul său a fost nevoit să se refugieze în cursul lunii septembrie a anului 1942, împreună cu mama sa, din motive etnice, din localitatea, jud. C în localitățile Nouă, T unde au stat până în luna martie a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Ca atare, solicită recunoașterea drepturilor conferite de lege, în calitate de soție supraviețuitoare a unei persoane care a fost nevoită să se refugieze, arătând că nu s-a recăsătorit ulterior decesului numitului.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.10.2006, sub nr. 64.631, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de soț supraviețuitor al unui refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.959 din data de 09.07.2007, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 11 - 14), ambele beneficiare ale unor hotărâri prin care li se recunoaște statutul de refugiat, atestă împrejurarea că soțul reclamantei împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna septembrie 1942, reîntoarcerea având loc în cursul lunii aprilie 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5 teza finală pr.civ. a dispus, din oficiu, prin încheierea din 26.09.2007, administrarea probei testimoniale, fiind solicitate reclamantei lămuriri suplimentare în ceea ce privește motivele și perioada refugiului.
Curtea a încuviințat cererea în probațiune formulată de reclamantă cu privire la înlocuirea martorelor și, astfel că în temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorei, beneficiară a prev. Legii nr. 189/2000, care prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiat a soțului reclamantei și a mamei acestuia, refugiul fiind determinat de tema persecuțiilor, mama reclamantului fiind angajata unei familii de evrei.
Martora audiată are cunoștință de refugiul familiei soțului reclamantei datorită faptului că s-a întâlnit cu aceștia, în cursul lunii martie 1942 în localitatea T, refugiul fiind determinat de faptul că mama soțului reclamantei a fost amenințată că va fi trimisă într-un lagăr de concentrare, reîntoarcerea din refugiu având loc în cursul lunii martie 1945.
Curtea, în urma analizei probei testimoniale administrate, constată că declarația martorei este pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei. De asemenea mărturia testimonială este concludentă în cauză, martora arătând instanței detalii ale refugiului soțului reclamantei, împreună cu mama acestuia, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicată personal.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta fragedă a soțului reclamantei fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării l-au afectat pe aceasta în mod negativ.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21.959 din data de 09.07.2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască acesteia calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane care a avut calitatea de refugiat pentru perioada septembrie 1942 - 06.03.1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare perioada de refugiu atestată prin hotărârea nr. 17.748/13.06.2005 pentru martora ( 114).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în C-N,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.959/9.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane care a avut calitatea de refugiat în perioada septembrie 1942 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./09.02.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Mirela Budiu
