Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 85/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 85/2008
Ședința publică din 23 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21824/09.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri, fiind prezent martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 14.12.2007 s-a depus procesul verbal de îndeplinire a mandatului, la data de 22.01.2008 pârâta a depus actele care au stat la baza emiterii hotărârii nr.21824/9.07.2007.
Martorul prezintă spre vedere instanței originalul legitimației de refugiat nr. 2866/2.10.2006 care atestă că martorul beneficiază de recunoașterea statutului de refugiat conform hotărârii Casei Județene de Pensii C nr. 12311/15.01.2004.
Curtea, sub prestare de jurământ și în condițiile prevăzute de art. 193 Cod procedură civilă, audiază martorul prezent iar declarația acestuia este consemnată în procesul verbal atașat la dosar la filele 74-75.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 august 2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21824/09.07.2007 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr.189/2000, întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2006, sub nr. 65942, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21824/09.07.2007 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art.1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
S-a relevat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei că martorul a fost refugiat din localitatea în localitatea T, începând cu 15.09.1940 și până la 06.03.1945, autoritatea emitentă a hotărârii atacate concluzionând că acest martor nu avea posibilitatea de a cunoaște evenimentele petrecute în localitatea Popești, localitate de unde reclamanta susține că a fost forțată să se refugieze în luna septembrie 1940.
S-a învederat totodată că mărturiile martorilor și nu au aptitudinea de a aproba faptul refugiului reclamantei.
Această apreciere a declarațiilor s-a făcut prin prisma condițiilor obiective și subiective în care martorii au perceput faptele relatate, a duratei timpului care a trecut de la data producerii faptului la care martorii au declarat că au asistat.
Autoritatea emitentă a actului atacat a apreciat aceste mărturii drept neveridice.
S-a relevat că acești martori au relatat că au mai asistat și la refugiul altor persoane din localități răspândite în tot județul C, din coroborarea tuturor acestor mărturii rezultând că ele nu pot forma intima convingere referitoare la reflectarea în mod exact a realității obiective.
În vederea aflării adevărului în cauză, Curtea a încuviințat administrarea cu respectarea principiului nemijlocirii a probelor testimoniale, procedând la audierea în ședință publică a martorului.
Din depoziției acestuia rezultă că a fost refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 în T, din motive de persecuție etnică, beneficiind de legitimație de refugiat din anul 2006. Arată că este consătean cu reclamanta și știe că aceasta a fost refugiată în anul 1940 împreună cu familia, din localitatea Popești în Cunoaște toate întâmplările referitoare la refugiul reclamantei din spusele părinților săi, care au discutat cu părinții reclamantei. Menționează că în timpul refugiului avea 3 ani și că după întoarcerea din refugiu a păstrat legătura cu reclamanta, până în prezent, însă cu toate acestea nu a informat-o despre faptul că el a obținut recunoașterea calității de refugiat. Abia după ce aceasta i-a spus că ea nu a obținut acest drept în fața comisiei, a sfătuit-o ce are de făcut, oferindu-se să vină ca martor în proces.
Pentru a determina intima convingere a judecătorului, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Cercetând mărturia depusă în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că aceasta nu reflectă în mod exact realitatea.
Măsura în care martorul a păstrat în memorie faptele percepute în legătură cu refugiul său, dar și măsura în care acesta nu a mai păstrat în memorie faptele percepute în legătură cu refugiul reclamantei, nu a putut fi pus pe seama factorului subiectiv al facultății de memorizare a martorului. Timpul care s-a scurs de la întâmplarea faptelor și condițiile în care martorul care le-a perceput și le-a putut păstra în memorie, a fost același.
Martorul nu a asistat personal la refugiul reclamantei, nu a perceput în mod direct cauzele care au determinat acest refugiu, el declarând că știe faptul că refugiul s-a datorat persecuțiilor etnice, din spusele părinților săi.
selectivă a determinat instanța să aprecieze că această mărturie nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
În susținerea cererii privind acordarea drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000 reclamanta s-a prevalat de declarațiile notariale ale unor martori care au testat cu privire la refugiul a sute de alte persoane și care nu au putut fi audiați nemijlocit în instanță, din motive obiective.
Curtea opinează că depoziția martorului vine să pledeze în mod nelegitim cauza reclamantei.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art.1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din legea contenciosului administrativ, va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată, considerent pentru care urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în loc. popești nr. 196, com., jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N, str. - nr. 2.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
5 ex./11.02.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Mirela Budiu
