Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 3132/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3132/2009
Ședința publică de la 03 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N împotriva sentinței civile nr. 275/CA din 29.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimatul-reclamant, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 pr.civ.
Se mai menționează faptul că la data de 17 noiembrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Întrebat fiind de C dacă a atacat pe cale administrativă Decizia emisă de pârâtă, intimatul-reclamant arată că a formulat o contestație, copia acesteia fiind anexată la dosarul cauzei.
Întrucât partea prezentă arată că nu are alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru ambii copii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.275/CA/2009 a Tribunalului Bistrița -N, s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Prestații Sociale B-N, dispunându-se anularea deciziei 3192/20.11.2007 și a adresei 2224/9.12.2008 fiind obligată pârâta la plata sumei de 1200 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului pentru gemenii și născute la data de 20.sept.2007 începând cud ata de 1 nov.2007 până la expirarea concediului pentru îngrijirea copilului.
Instanța de fond a apreciat că s-a depus în termen contestația administrativă formulându-se acțiunea după c einstanțele de judecată s-au pronunțat asupra excepțiilor de nelegalitate a prevederilor art.3 alin.1 din norma de aplicare a OUG 148/2005. De asemenea, din interpretarea textelor legale incidente reiese că acordarea indemnizației de creștere a copiilor trebuie făcută prin raportare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterii.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B-N, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă ca urmare a admiterii excepțiilor tardivității acțiunii judiciare raportat la prevederile art.11 din Legea 554/2004.
Totodată, se arată că interpretarea textelor legale prevede acordarea indemnizației pentru nașterea și nu pentru fiecare copil rezultat în urma nașterii definiție care a fost preluată din dicționarul explicativ al limbii române și însușită de Guvernul României. Se mai arată că în același sens sunt și dispozițiile deciziei 937/19.12.2006 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a art.6 alin.1 din OUG 148/2005.
În ceea ce privește modificarea legii, recurenta arată că sunt aplicabile prevederile art.15 alin.2 din Constituția României și a art.1 civ. deoarece legea dispune numai pentru viitor neavând putere retroactivă. Oricum, în urma modificării dispozițiilor ordonanței nu s-au modificat și normele metodologice de aplicare a acesteia.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului considerând că recurenta prin acordarea indemnizației pentru un singur copil a procedat la discriminarea acesteia neținând cont de faptul că ordonanța a fost emisă în vederea promovării natalității și diminuării fenomenului de abandon a copilului, ceea ce înseamnă că a înțeles ca indemnizația să fie acordată pentru fiecare copil în parte.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Soluția dată în speță respectă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă întrucât acordarea indemnizației lunare trebuie raportată la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterii.
Prin Decizia nr.1947/04.04.2007, Înalta Curte de Casație și justiție a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1825/2005, apreciind ca definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 din Hotărârea Guvernului nr.1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forța superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încălcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simpla și multiplă.
Prin cererea introductivă s-a solicitat acordarea unei indemnizații și pentru cel de-al doilea copil născut și nu o indemnizație în cuantum dublu sau dublarea perioadei de concediu.
Intimatul și soția sa au avut la data de 20 septembrie 2007 doi copii gemeni și pentru care în urma cererilor s-a emis decizia 3192 din 20.11.2007. În data de 8.12.2008 reclamantul în calitate de tată al minorilor s-a adresat din nou pârâtei solicitând acordarea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil însă prin actul nr.2224/9.12.2008 pârâta a respins solicitarea acesteia. După comunicarea acestui din urmă act, intimatul s-a adresat instanței de judecată însă cu toate că aparent termenele prevăzute în art.7 și 11 din Legea 554/2004 a fost depășite, nu sunt întemeiate excepțiile invocate de recurentă. Aceasta deoarece prin decizia atacată nu i s-a refuzat dreptul de acordare a unei indemnizații pentru al doilea copil ci, s-a acordat o singură indemnizație pentru cei doi copii proveniți dintr-o singură naștere, astfel că reclamantul a avut toate motivele să solicite acordarea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil. Oricum, nu s-a dovedit momentul în care a fost comunicată decizia atacată, astfel că raportat și la momentul în care practica instanțelor de judecată a fost în sensul de a se acorda indemnizația prevăzută de ordonanță și pentru cel de-al doilea copil născut și această situație a devenit publică, reclamantul a dorit reglementarea situației și în privința sa, astfel că instanța de recurs va aprecia că termenele prevăzute de art.7 și 11 din Legea 554/2004 nu au fost depășite și prin urmare, acțiunea nu este inadmisibilă, excepțiile fiind în mod just soluționate de instanța de fond.
Pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, trebuie să pornim de la finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, recte concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Recurenta susține că această indemnizație nu ar constitui un drept al copilului pentru trecut deoarece dacă s-a accepta o atare teză s-ar ajunge ca noua lege care consacră dreptul la indemnizație al copiilor gemeni să retroactiveze ceea ce este inadmisibil.
Curtea nu reține ca fondat un atare punct de vedere deoarece dreptul copilului nu este recunoscut în temeiul noii legi ci în lumina legii vechi interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare, jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat șiîncalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează expressis verbis că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație.
La toate acestea se adaugă, aspect deloc neglijabil în economia argumentării, și caracterul imprevizibil al nașterii de gemeni, imposibilitatea de prevedere și/sau de influențare a sarcinii din partea părinților. Prin urmare, nu poate fi vorba nici de niște efecte ale mai multor sarcini succesive, care să fi fost asumate în cunoștință de cauză.
Curtea împărtășește susținerile intimatului în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Nu în ultimul rând Curtea reține că dreptul invocat de reclamant a fost recunoscut anterior și plătit în întregime, doar pentru un copil, pentru cel de al doilea copil niciodată autoritatea administrației publice nu a refuzat explicit plata dreptului până la momentul la care a fost solicitat de către reclamantă.
De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamanta a acționat tardiv la autoritatea de resort și ulterior la jurisdicție, de vreme ce legea în sine nu leagă un termen de solicitare a dreptului în astfel de cazuri și mai mult până la apariția unei jurisprudențe unitare de aplicare a legii, dispozițiile legale în interpretarea și aplicarea administrației de resort au fost neclare. De aceea și ținând seama de aceste împrejurări, Curtea nu vede cum i se poate reproșa reclamantului o conduită ilicită, acțiunea și demersul său neputând intra astfel în conținutul art. 108 alin. 4.pr.civ.
Așa fiind, Curtea urmează a respinge recursul conform art. 20 alin. 3 corelat cu art. 312.pr.civ. și drept urmare în temeiul art..18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 urmează a menține sentința în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N împotriva sentinței civile nr.275/CA/29.05.2009 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red./CA
15.01.2010 - 4 ex.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
