Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3106/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3106
Ședința publică din 2 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții și - împotriva Sentinței civile nr. 1873 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, privind și pe intervenienții intimați - și -A-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intervenienților intimați - și -, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 7 și 16 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 26 noiembrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intervenienților intimați - și -, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat.
La solicitarea instanței de a preciza dacă cererea de intervenție formulată în fața instanței de fond era în interes propriu sau în interesul pârâtului Primarul municipiului C-N, reprezentanta intervenienților intimați - și - arată că cererea de intervenție era în interesul pârâtului Primarul municipiului C-
Se constată că recursul este declarat cu privire la cheltuielile de judecată.
De asemenea, la solicitarea instanței de a preciza ce contract de asistență juridică au încheiat recurenții raportat la împuternicirea avocațială aflată la fila 4 din dosarul de recurs, reprezentanta intervenienților intimați - și - răspunde că reclamanții recurenți au formulat această cerere de anulare a certificatului de urbanism, ulterior au renunțat, iar apoi au formulat o altă cerere de anulare a aceluiași certificat de urbanism. Mai arată că la data de 27 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Cluja avut termen dosarul de anulare a certificatului de urbanism, la care s-a conexat dosarul nr- având același obiect: anulare certificat de urbanism.
Totodată reprezentanta intervenienților intimați depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
La întrebarea instanței dacă intervenienții au încheiat contract de asistență juridică la fond, respectiv dacă au fost reprezentați în fața instanței de fond, reprezentanta intervenienților intimați - și - răspunde că la finalul procesului da, iar cererea de intervenție este formulată în interesul Primarului.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, susținerile părților și înscrisurile existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1873 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților și -, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
S-a respins excepția nulității cererii de intervenție și s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile a intervenienților.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de intervenienții și -A.
Intervenienții au fost obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut că reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, solicitând instanței să anuleze certificatul de urbanism 5467 din 15.12.2008, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Primarul Municipiului C-N, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca urmare a excepției lipsei plângerii prealabile și a arătat că actul administrativ este temeinic și legal.
Intervenienții și -A au formulat cererea de intervenție în interes propriu solicitând respingerea cererii formulate de reclamanți, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție au invocat excepția lipsei plângerii prealabile iar pe fondul cauzei au arătat temeinicia și legalitatea actului administrativ emis.
Reclamanții au depus întâmpinare invocând nulitatea cererii de intervenție pe motiv că acesta nu cuprinde mențiunile prevăzute de artr.133 alin.1, 50 alin.1, 112, pct.1 și 3 Cod pro. Civilă iar în subsidiar respingerea ca inadmisibilă pe motivul lipsei plângerii prealabile.
La termenul de judecată din data de 19.06.2009, reclamanții au formulat cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C-
Asupra excepțiilor și fondului cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.246 Cod procedură civilă, reclamanții pot solicita să se ia act de renunțarea la judecată privind acțiunea introductivă. Prin urmare, tribunalul va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților.
În ceea ce privește excepția nulității cererii de intervenție, tribunalul a apreciat că ea respectă prevederile artr.52 raportat la 112 Cod procedură civilă și cum intervenienții sunt beneficiarii actului administrativ a cărei nulitate se cere, au interesul să ceară respingerea acțiunii introductive de instanță astfel încât atât părțile cât și obiectul cauzei sunt determinate nefiind cazul aplicării prevederilor art. 133 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile a cererii de intervenție, este de remarcat că intervenienții nu au formulat plângere prealabilă însă deoarece ei solicită menținerea actului administrativ nu aveau posibilitatea de a formula o astfel de plângere. Totuși, aceștia și-au formulat cererea ca o cerere de intervenție principală și nu ca o cerere de intervenție accesorie motiv pentru care sunt incidente prevederile art.7 din Legea 554/2004 și art.109 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții și, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul obligării intervenienților intimați la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond în sumă de 2.000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 500 lei.
În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că prin sentința instanței de fond urmare a apărărilor formulate în întâmpinarea de la filele 91-92, la cererea de intervenție în interes propriu a soților, aceasta a fost respinsă, cu obligarea de achitare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
În considerente, instanța de fond invocă disp.art.274 pr.civ. urmând a respinge cererea de intervenție a soților pentru inadmisibilitate.
În consecință, reclamanții erau îndreptățiți de a primi toate cheltuielile justificate.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimații și legal citați au depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
In apărare au arătat că potrivit disp.art.274 alin.1 pr.civ. partea care cade în pretenții este obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Interpretarea acestor dispoziții, conduce la prezumția de culpă procesuală în sarcina celui care prin atitudinea sa a determinat cheltuielile de judecată.
In speță, intimații nu pot fi considerați în culpă procesuală, întrucât litigiul nu a fost generat de aceștia ci de către reclamanți, care de altfel au și renunțat la judecată.
În drept, au fost invocate, dispozițiile art.115 și 274 pr.civ.
Analizând motivele de recurs prin prisma disp.art.304, 3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanții și, au investit instanța de contencios administrativ - Tribunalul Cluj - cu soluționarea unei cereri de anulare a certificatului de urbanism nr.5467/15.12.2008, eliberat de primarul mun.C
La termenul de judecată din 24.04.2009, și au depus la dosar un înscris intitulat "cerere de intervenție în interes propriu" solicitând respingerea cererii formulată de către reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
Se poate lesne constata faptul că deși intervenienții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.50 pr.civ. care reglementează cererea de intervenție în interes propriu în realitate actul lor procedural nu invocă un drept personal ci susține doar un drept al pârâtului - primarul mun.C
Cu alte cuvinte, calificarea corectă a actului depus de către intervenienți la filele 39-42 din dosarul instanței de fond, este aceea a unei cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtului în condițiile art.49 alin.3 rap.la art.51 pr.civ. calificare care nu a fost însă dată de către instanța de fond încălcându-se astfel principiul rolului activ consacrat în art.129 pr.civ.
Această eroare de judecată a condus în cele din urmă și la soluționarea greșită a cererii "de intervenție în interes propriu", tribunalul respingând-o ca inadmisibilă deși cu privire la cererea principală se renunțase la judecată.
De subliniat este faptul că intervenienții nu au criticat hotărârea instanței de fond sub acest aspect, rezumându-se doar la a depune întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Cum nu se poate îngreuna situația părților în propria cale de atac și cum motivele de nelegalitate și netemeinicie anterior sesizate nu au fost susținute ca atare de către recurenți, Curtea nu poate proceda la o modificare a hotărârii instanței de fond sub acest aspect.
Cu toate acestea sub aspectul cheltuielilor de judecată, se impun a fi făcute unele precizări:
Urmare a renunțării reclamanților la cererea de chemare în judecată în condițiile art.246 al.3 pr.civ. instanța îi poate obliga la plata cheltuielilor de judecată la cererea pârâtului.
Cum pârâtul primarul mun.C N nu a solicitat aplicarea acestui text de lege, în mod întemeiat reclamanții recurenți nu au fost obligați să suporte eventualele cheltuieli procesuale.
Așa cum am arătat, cererea de intervenție depusă la dosar de către intimați este o intervenție în interesul pârâtului, astfel încât, în mod neîntemeiat au fost obligați să achite reclamanților cheltuielile de judecată avansate de aceștia, în condițiile în care, culpa procesuală le reclamanților aparține în exclusivitate.
Acesta este motivul pentru care recursul reclamanților prin care se solicită obligarea intervențienților și la suportarea diferenței de onorariu avocațial în sumă de 1.000 lei, apare ca neîntemeiat, urmând a fi respins în condițiile art.312 pr.civ.
În prezentul demers judiciar, intervenienții intimați au avansat cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial, în sumă de 1000 lei.
Fără a interveni în raporturile contractuale dintre intervenienți și reprezentantul convențional, Curtea apreciază că față de valoarea pricinii și prestațiile juridice realizate de către fiecare dintre părți în prezenta cauză, se impune obligarea recurenților în solidar, în condițiile art.277 pr.civ. la plata în favoarea intervenienților intimați a unor cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și - împotriva Sentinței civile nr. 1873 din 19 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții în solidar să achite în favoarea intimaților - și -A- cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
- - - - ---
GREFIER
-
red.MH/MB
10.12.09/7ex.
jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Adrian
