Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 478/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 478/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2418/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. S-a depus la dosar întâmpinare, iar la data de 25.02.2010, reprezentantul recurentei a depus la dosar copiile chitanțelor doveditoare achitării onorariului avocațial solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2418 din 22.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, a dmis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE S și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o indemnizație pentru creșterea copilului și pentru cel de-al doilea copil al reclamantei născut la 25.12.2008 începând cu 2 iulie 2009 și s-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a născut în data de 25.12.2008 doi copii minori, iar prin cererea de 10.02.2009 a solicitat pârâtei acordarea indemnizației lunare de 600 lei pentru creșterea celui de-al doilea copil începând cu 2.07.2009. Așa fiind, prevederile art.3 alin.1 din HG 1025/2006 contravin prevederilor art.5 alin.2 și 6 alin.1 din Ordonanța de urgență 148/2005, astfel că reclamanta trebuie să beneficieze de indemnizație și pentru creșterea celui de-al doilea copil începând cu 2.07.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - solicitând modificarea sentinței în sensul anulării deciziei 629 din 17.04.2009 respectiva decizie 958 din 25.05.2009 și obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului pentru fiecare din cei doi copii născuți la data de 25.12.2008 de la data nașterii acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că soluția este nelegală pentru că dreptul la indemnizație ia ființă odată cu nașterea copilului și nu de la data formulării cererii.
Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Sad epus întâmpinare solicitând respingerea recursului pe motiv că indemnizația se acordă de la data prevăzută în art.20 al HG 1025/2006 dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creșterea copilului, iar ca atare, numai începând cu 7.02.2009 reclamanta solicitând concediu pentru îngrijirea copilului poate beneficia de această îndemnizație. Se solicită totodată și respingerea cheltuielilor de judecată pentru că nu există o culpă a pârâtei în neacordarea indemnizației atât timp cât reclamanta a beneficiat de acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor.
Examinând recursul formulat. Curtea îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 25.12.2008, reclamanta a născut doi copii minori astfel că pârâta în urma cererii reclamantei a emis decizia nr. 6269 din 17.04.2009 prin care s-a acordat indemnizația legală pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei lunar, pentru cei doi copii. Această decizie a fost contestată de reclamantă care a apreciat că trebuie să beneficieze de indemnizație pentru fiecare copil însă contestația reclamantei a fost respinsă prin decizia 958 din 25.05.2009.
Curtea constată că, OUG nr. 148/2005 a suferit o modificare sub aspectul cuantumului indemnizației de maternitate, prevăzând posibilitatea acordării unei indemnizații în cuantum de 85% din veniturile obținute pe ultimele 12 luni.
Prin urmare, reclamanta trebuie să beneficieze de aceste dispoziții legale, motiv pentru care dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei la plata în favoarea acesteia a unei indemnizații pentru creșterea copilului compusă dintr-un cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni este legală, iar motivul de recurs privind această dispoziție a instanței este nefondat.
În ceea ce privește însă suma de 600 lei lunar adăugată la cuantumul indemnizației de maternitate arătate anterior, Curtea constată că aceasta nu se cuvine pentru perioada 01.01.2009-17.06.2009.
Astfel, art. 2 din OUG nr. 148/2005 a fost modificat prin Legea nr. 239/2009, din acest moment fiind majorat cuantumul indemnizației prevăzut la art. 1 alin. 1 cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere. Până la modificarea OUG nr. 148/2005 prin Legea nr. 239/2009, singura indemnizație prevăzută de lege era cea în cuantum de 85% din media veniturilor obținute pe ultimele 12 luni, indiferent de numărul de copii născuți dintr-o sarcină multiplă.
Prin urmare, Legea nr. 239/2009 intrând în vigoare la data de 18.06.2009, suma de 600 lei pentru al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară nu poate fi acordată decât începând cu această dată, în virtutea principiului neretroactivității legii.
În același sens este și practica constantă a Curții Constituționale care interzice instanțelor judecătorești să acorde drepturi care nu sunt prevăzute de lege.
O interpretare contrară ar conduce la depășirea atribuțiilor judecătorești, instanța intrând astfel în sfera de competență a autorității legislative, aspect ce atrage motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că sub acest aspect, sentința este nelegală, urmând a fi modificată în parte, în sensul că va anula în parte decizia 6269/17.04.2009 emisă de pârâta cu privire la cel de-al doilea copil și în întregime decizia nr.958 di8n 25.05.2009 și va obliga pârâta să emită o decizie prin care să recunoască dreptul reclamantei la indemnizații în cuantum de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea copil născut la 25.12.2008 începând cu data de 18.06.2009. Totodată, în conformitate cu prevederile art.274 proc.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară,
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE S, împotriva sentinței civile nr. 2418/22.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în parte în sensul că anulează în parte decizia 6269/17.04.2009 emisă de pârâta cu privire la cel de-al doilea copil și în întregime decizia nr.958 din 25.05.2009 și obligă pârâta să emită o decizie prin care să recunoască dreptul reclamantei la indemnizație în cuantum de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea copil născut la 25.12.2008 începând cu data de 18.06.2009.
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-
Cu opinie parțial separată în
sensul acordării indemnizației
pentru cel de-al doilea copil,
începând cu data de 07.02.2009.
GREFIER
Red./CA
02.03.2010 - 4 ex.
Jud.fond.
Opinia parțial separată a judecătorului -
La soluționarea recursului de față am opinat că sentința atacată este în parte nelegală și netemeinică. De fapt, împărtășesc teza colegilor cu votul majoritar privind recunoașterea dreptului reclamantei la cele două îndemnizații prevăzute de lege dar ne-am despărțit în ceea ce privește perioada pentru care acesteia i se poate recunoaște dreptul pretins.
Astfel, în opinie majoritară se afirmă că reclamanta poate beneficia de dreptul pretins doar după data de 18.06.2009 deoarece aceasta ar însemna să dăm efect retroactiv dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 148/2005 a fost modificat prin Legea nr. 239/2009 contrar dispozițiilor art. 15 din Constituția României dacă admitem că dreptul s-ar cuveni și pentru perioada 01.01.2009-17.06.2009.
Pentru a clarifica aceste aspecte, trebuie să facem un excurs în timp al evenimentelor legislative relevante la speță în care a fost implicată OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din această ordonanță de urgență, text modificat prin OUG nr. 226/2008:Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor <LLNK 12003 571 10 201 0 18>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
La data de 1 ianuarie 2009 textul art. 2 din OUG nr. 148/2005 a avut următoarea formă:Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul îndemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 RON.Ulterior, la data de 15 iunie 2009 este publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 239/2009 care prin articolul ei unic a modificat textul art. 2 din OUG nr. 148/2005, prevăzând că:Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
Trebuie menționat că dreptul la plata a două sau mai multe îndemnizații privind creșterea a doi copii sau a mai multor copii proveniți ca urmare a nașterii a fost recunoscut pe cale judiciară anterior datei de 1 ianuarie 2009. în acest sens este întreaga practică judiciară a Curții de APEL CLUJ și a altor curți menținută de ÎCCJ.
Așa fiind la data de 1 ianuarie 2009 când se pune în discuție aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 226/2008, reclamanta avea vocația să obțină dreptul la două îndemnizații în cuantum de 600 lei fiecare pentru cei doi copii gemeni.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2009 reclamanta poate beneficia opțional de o indemnizație lunară de 600 lei sau de suma corespunzătoare calculată la 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei.
Plecând de la noțiunea de lege explicată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunțată în cauza Sunday Times contra Regatului Unit și Irlandei de Nord, respectiv că imperfecțiunile legii, lipsa de claritate ori de coerență poate fi complinită la nivel național printr-o jurisprudență cu caracter unitar, am ajuns la concluzia că și imperfecțiunile OUG nr. 148/2005 în ceea ce privește dreptul la îndemnizație în situația nașterii copiilor gemeni au fost înlăturate prin jurisprudența națională pertinentă, de durată și deci, predictibilă.
fiind de această manieră de a percepe efectele unei jurisprudențe unitare în planul dreptului, am opinat că dreptul reclamantei poate fi recunoscut începând cu data de 7 februarie 2009 (și nu de la data scrisă eronat atât în decizia nr. 6269/04.17.2009 emisă de pârâtă și preluată întocmai de instanța de fond).
Consider că prin acest procedeu nu se aplică retroactiv dispozițiile art. 2 din OUG nr. 2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 239/2009, care într-adevăr este aplicabilă efectiv de la data de 17 iunie 2009, ci se poate reține cu temei că reclamanta benefica de a doua indemnizație în cuantum de 600 lei ca efect al practicii judiciare de interpretare și aplicare a dispozițiilor OUG nr. 148/2005.
De altfel, așa cum s-a observat această practică judiciară a fost formalizată de legiuitor prin modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005 prin Legea nr. 239/2009.
Așa fiind, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 239/2009 decât după data de 17 iunie 2009 iar până la această dată consider, contrar opiniei majoritare, că se puteau reține efectele deduse din practica judiciară.
Ar fi injust și inechitabil, în opinia noastră, să facem o delimitare tranșantă a dreptului la îndemnizație sub aspect temporal. Mai precis, după data de 17 iunie 2009 ar exista temeiul legal pentru a recunoaște dreptul la îndemnizație fiindcă abia la această dată legiuitorul a fost în măsură să formalizeze legal practica judiciară și perioada anterioară a modificării legii când la nivelul practici judiciare a fost recunoscut acest drept.
Concluzia unei astfel de dihotomii ar fi discriminarea categoriilor de titulari ai dreptului, din punct de vedere temporal, respectiv după cum aceștia au dobândit sau nu vocația înainte sau după data de 17 iunie 2009.
că tratamentul discriminator între aceste două categorii de titulari nu este rezonabil și obiectiv justificat și, prin urmare, este mai just și echitabil să privim ambele categorii ca având aceeași vocație la dobândirea dreptului.
Așa fiind, consider că instanța trebuia să recunoască dreptul reclamantei la indemnizație în cuantum de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea copil născut la 25.12.2008 începând cu data de 7 februarie 2009, data când s-a născut vocația de a obține acest drept.
JUDECĂTOR,
Red./Dact.U/
3 martie 2010
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
