Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 3467/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3467
SEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea acțiunii in contencios administrativ formulată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
La apelul nominal făcut in ședință publică, se prezintă reclamantul prin avocat cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului arată că nu înțelege a timbra capătul de cerere privind daunele morale.
Apărătorul reclamantului arată că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului să primească cererea de redobândire a cetățeniei române, având in vedere că pârâtul e obligat să primească orice cerere și că dreptul omului a fost încălcat prin neprimirea cererii. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 07.05.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe solicitând:
1) să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei romane și, pe cale de consecință, să fie obligat să îi primească cererea de redobândire a cetățeniei române de îndată;
2) să fie obligat pârâtul să îi acorde daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pe data de 16.09.2006 s-a adresat cu o primă cerere Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău, instituție competentă conform legii cetățeniei române nr.21/1991 modificată și republicată, să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din partea solicitanților (foști cetățeni români și descendenții acestora până la gradul II) care au domiciliul în
Potrivit art. 12 alin. 3 din legea cetățeniei romane nr. 21/1991,Persoanele care an domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie
Declară faptul că în luna septembrie 2006 s-a prezentat personal la Secția Consulară a Ambasadei României din M pentru a depune cererea de redobândire împreună cu actele necesare la dosar, dar i-a fost refuzată primirea acesteia și i s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare prin poștă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi invitat să depună această cerere de redobândire împreună cu actele care demonstrează că îndeplinește condițiile legale pentru a depune această cerere.
La data de 27.02.2009 a formulat o nouă cerere.
Până în acest moment nu a primit un răspuns la această cerere.
Această atitudine a Secției Consulare a Ambasadei României din M reprezintă în fapt și în drept refuzul nejustificat de a-i soluționa cererea. Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului într-un termen legal.
Pârâtul nu se poate apăra invocând propria vinovăție, nu poate invoca numărul mare de cereri de programare ca motiv al nesoluționării acestora, câtă vreme este direct responsabil de această tergiversare nejustificată, de lipsa de organizare administrativă a Consulatului României din Chișinău întrucât este cunoscut adagiul român,NIMENI NU SE POATE AP Ǎ RA INVOCAND VINOV ǍȚIE".
Solicită să se constate că îi este îngrădit dreptul actual, legal și constituțional la depunerea, înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, drept reglementat de legea 21/1991 modificată și republicată, drept conferit foștilor cetățeni români și descendenților acestora până la gr. II care au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor și fără voia lor, deoarece nici până la momentul introducerii acestei acțiuni, la peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei.
Legal nu are dreptul să depună această cerere de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele aferente direct la Ministerul Justiției în B, întrucât legea stabilește cu valoare de principiu faptul că,solicitanții care au domiciliul în străinătate vor depune cererile. de redobândire la Secțiile Consulare ale României din străinătate."
În aceste condiții sunt privați de dreptul său și constituțional, dobândit prin naștere, de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române. Potrivit art. 5 (1) din Constituție,cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică". În acest context, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Secției Consulare a Ambasadei României din M îmi încalcă un drept fundamental - dreptul la cetățenie română.
Instituția redobândirii cetățeniei române, reprezintă o măsură legală reparatorie, prin care persoanele care au fost deposedate fără voia lor sau din motive neimputabile lor de această cetățenie, precum și descendenții acestora până la gradul II, sunt repuse în drepturi, or îngrădirea depunerii acestor cereri la Secția Consulară a Ambasadei României din M, lipsește de efectele juridice legale dispozițiile legii 21/1991 care conferă dreptul de a depune aceste cereri la această instituție.
Statul, prin puterea legislativă a adoptat norme clare în această privință - legea 21/1991, a stabilit faptul că aceste cereri vor fi depuse la Secția Consulară a Ambasadei României din țara de origine a solicitanților, numai că Secția Consulară evită aplicarea și respectarea legea nr. 21/1991.
În cazul său restrângerea exercitării dreptului de a obține cetățenia, prin împiedicarea depunerii cererilor de redobândire, este lipsită de temei legal, este nejustificată, neconstituțională și chiar abuzivă și discriminatorie și chiar aduce atingere existenței dreptului fundamental de a obține cetățenia română.
Practica judecătorească în acest domeniu este constantă. În acest sens invocă:
- Sentința civilă nr. 2989/05.11.2008 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr- cu obiect identic dedus judecății prin care Curtea a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererile reclamanților, obligându-l să invite reclamanții de îndată să depună cererile lor.
- Sentința civilă nr. 3177/19.11.2008 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr- cu obiect identic dedus judecății prin care Ministerul Afacerilor Externe a fost obligat să invite reclamanta să depună de îndată cererea de redobândire a cetățeniei române.
- Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3435/19 septembrie 2007, în dosarul nr- prin care instanța supremă a menținut hotărârea - și a respins recursul formulat de, ba mai mult a precizat faptul că chiar dacă instanța de fond nu a menționat un anume termen rezonabil în care trebuie primită cererea de redobândire, instanța de fond s-a referit la un termen rezonabil, astfel încât în final să ducă la rezolvarea problemei redobândirii cetățeniei române a petentului.
- Prin Decizia nr. 3749/29.10.2008, dosar nr- cu obiect identic dedus judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de recurent - reclamant, a constat refuzul nejustificat al pârâtului și a obligat, a admis recursul și a obligat pârâtul să stabilească data la care va primi cererile de redobândire ale recurenților - reclamanți.
Cât privește al II-lea capăt de cerere, privind acordarea de daune morale în valoare de 1000 lei, prin nepermiterea formulării și depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României din M, li s-a creat un prejudiciu moral, li s-a încălcat demnitatea umană, întrucât au fost privați de drepturile legale și constituționale, astfel încât s-ar realiza o reparare morală echitabilă, ca urmare a prejudiciului moral suferit.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile:
- Art. 1, art. 2 al.2, art. 7 și art.8 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ;
- art. 12 al.3 din Legea 21/1991 privind cetățenia română,Persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de acordare, întemeiată pe dispozițiile art. 101, sau de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie";
- Art. 10 din legea nr. 396/14.06.2002, care ratifică Convenția Europeană asupra Cetățeniei a Consiliului Europei, Of. partea I-a, nr.490/09.07.2002:,Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie";
- Art. 5 al. I din Constituție,Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică".
La 20.08.2009, pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
1. Ca motiv de ordine publică, înțelege să invoce excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru a fi obligat la soluționarea cererii formulate în luna septembrie 2006, față de dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât reclamantul a formulat acțiunea cu mențiunea că întemeierea în fapt a acesteia este lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna septembrie 2006, fără a preciza faptul că cererea din data de 13.10.2008 ar fi o cerere nouă respectiv, revenirea la o cerere nouă, roagă să se observe că, în temeiul art. 11 alin.5 din Legea nr. 554/ 2004, acțiunea este prescrisă deoarece la data introducerii cererii în instanța se împlinise termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acțiunea, termen ce a curs de la data când s-a împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere, respectiv data de18.10.2006.
Pe fond, capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei și actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției a impus organizarea unei programări.
Conform acesteia, cele peste 360.000 de persoane care au dorit să depună cerere pentru redobândirea cetățeniei române, sunt invitate, în ordinea cronologică a formulării cererilor de intenție, să se prezinte la secția consulară unde are loc verificarea existenței documentelor stabilite de lege, dosarul fiind transmis ulterior în țară, la Ministerul Justiției, pentru a se analiza cererea de redobândire a cetățeniei.
Precizează faptul că reclamantul avea posibilitatea, în condițiile legii, să depună dosarul pentru redobândirea cetățeniei române și la comisia specializată din cadrul Ministerului Justiției din România.
La data prezentei, deși activitatea se desfășoară în două schimburi, din cauza numărului relativ restrâns de funcționari ai Secției Consulare față de numărul foarte mare de cereri, precum și a faptului că locația unică pentru toată Republica M nu permite procesarea solicitărilor și în alte regiuni decât cea sus - indicată (neexistând acordul părții moldovene pentru lărgirea bazei de primire și de procesare a cererilor prin deschiderea altor birouri consulare în afară de cel din Chișinău), sunt programate acele persoane care au formulat cerere de intenție în cursul anului 2005.
Este de o importanță esențială faptul că activitatea de organizare a în Republica M nu aparține integral deciziei luate la nivelul instituției noastre, așa cum o pot face celelalte autorități administrative române de pe cuprinsul țării în gestionarea atribuțiilor ce le revin. Instanța este chemată să valorizeze exact situația specifică a derulării activității în exteriorul României, cu aprecierea justă a gradului în care poate dimensiona structura sa administrativă ( sedii și resurse umane) într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român.
În lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele sus - arătate, este cel puțin curios cum poate fi obligat pârâtul, în baza legii contenciosului administrativ, cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamantului dar care nu au formulat acțiune în instanță, să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească cererile reclamantului.
În ceea ce privește pe reclamant, acesta a formulat scrisoarea de intenție la data de18.09.2006, adresându-se prin scrisoare recomandată secției consulare a ambasadei.
În aceste condiții, pârâtul nu poate să creeze premisele unei discriminări prin faptul acceptării depunerii documentelor,peste rând" din partea reclamantului, considerând ca inechitabilă o favorizare a acestuia în raport de sutele de mii de persoane ce i-au exprimat anterior dorința de a redobândi cetățenia română.
Pe de o parte, pentru a analiza, în mod temeinic și legal, respectarea unul termen rezonabil, reglementat prin art. 10 al Convenției Europene privind cetățenia, se impune a se avea în vedere situația reală, respectiv numărul mare de cereri existent în lucru raportat la personalul desemnat să îndeplinească formalitățile de primire a dosarelor din cadrul Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Mai mult, în nici un caz nu putem considera că s-a depășit un termen rezonabil între data de 13.10.2008 (data formulării cererii pentru care nu s-a prescris dreptul la acțiune) și data introducerii acțiunii.
Pe de altă parte, dispozițiile respectivei Convenții nu sunt incidente în speță din moment ce prevăd o obligație a statului în a facilita redobândirea cetățeniei de către persoanele care o aveau, numai în situația în care domiciliază în mod obișnuit și legal pe teritoriul său.
,Termenul rezonabil" de soluționare a cererii, invocat de instanță ca și temei al admiterii acțiunii, a fost decantat de jurisprudența CEDO și el se regăsește în legislația română privind acordarea cetățeniei (,Convenția europeană privind cetățenia") dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate. În condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în țară a cărei cetățenie o solicită, durata analizării cererii determină a vătămare prin limitarea drepturilor individului față de celelalte persoane în mijlocul cărora trăiește în mod statornic și care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite de statutul de cetățean, ipoteză în care nu se regăsește reclamantul!
Dispozițiile Legii 554/ 2004 condiționează temeinicia acțiunii de constatarea lipsei unui răspuns în termen legal sau de existența unui răspuns nejustificat, așa cum este acesta definit în art. 2 alin.1 lit. i din actul normativ menționat. Or, în speță, a adresat un răspuns reclamantului în termenul legal iar conținutul respectivului act ( nr. G5-1/-/ 23.10.2008 și ) nu poate fi în nici un caz, asimilat unui refuz expres de a soluționa cererea privind depunerea dosarului de redobândire a cetățeniei. În aceste condiții, sub aspectul încălcării dispozițiilor Legii nr. 554/ 2004, acțiunea de față apare ca vădit netemeinică și nu există nici o bază legală pentru a se dispune obligarea să primească dosarul de redobândire,de îndată".
Pe de altă parte, întreaga procedură de redobândire a cetățeniei ( de la data formulării cererii de intenție până la data admiterii sau a respingerii cererii ) se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare. De aceea, în lipsa unui temei legal concret, credem că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei și de a le impune apoi subscrisului, potrivit autorității lucrului judecat, într-o ordine ce ar putea însemna dereglarea activității secției consulare a Ambasadei României în Republica
În privința daunelor morale, acestea sunt complet nefondate deoarece reclamantului nu i s-a adus nici un prejudiciu de natură să antreneze obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 de lei, pretenția fiind numai afirmată fără a detalia spectrul vătămărilor (atingere a onoarei, lezarea imaginii publice, etc.).
Tot astfel, pentru motivele obiective expuse mai sus, Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău nu este în culpă față de împrejurarea că puterea de absorbție a cererilor de redobândire a cetățeniei române este mult mai mică decât numărul solicitărilor venite din partea cetățenilor moldoveni și, considerând acțiunea ca nefiind întemeiată, vă rugăm să o respingeți pe cele două capete de cerere.
Curtea a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că pe data de 16.09.2006, reclamanta s-a adresat cu o primă cerere scrisă Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău.
În luna septembrie 2006 reclamanta s-a prezentat personal la Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele anexe, dar i-a fost refuzată primirea, comunicându-ii-se să facă o cerere scrisă prin poștă.
La 27.02.2009 a formulat o nouă cerere de depusă la Ministerul Afacerilor Externe, cu rugămintea de a expedia cererea sa Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău.
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată deoarece termenul de 6 luni de introducere a acțiunii a început să curgă de al 27.02.2009, când reclamantul s-a adresat cu ultima cerere pârâtului.Acest termen nu s-a împlinit până la data introducerii acțiunii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și o persoană vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. În speță, reclamantul a fost vătămat în dreptul său la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, drept reglementat de legea 21/1991 modificată și republicată, drept conferit foștilor cetățeni români și descendenților acestora până la gr. II care au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor și fără voia lor, deoarece nici până la momentul introducerii acestei acțiuni, la peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei.
Nici Legea nr. 21/1991 republicată și nici Legea nr. 554/2004 nu derogă de la termenul general de 30 de zile în care trebuie soluționată o cerere. Legea nu face distincție intre autoritățile publice în privința termenului în funcție de volumul activității lor.
Curtea apreciază că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396/14.06.2002 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 490 din 09.07.2002.
De aceea, în baza 1 și 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite în parte cererea și va constata refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii reclamantei privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, în consecință, va obliga pe pârât să îi primească cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Având în vedere totuși volumul de activitate al pârâtului care are de înregistrat și de soluționat multa asemenea cereri, Curtea consideră că există un caz fortuit care a împiedicat pe pârât să-și îndeplinească obligația prevăzută de lege, astfel încât va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanței privind plata daunelor morale.
În baza art. 276. proc. civ. ca urmare a admiterii în parte a cererii reclamanților, Curtea va obliga pe pârât la plata sumei de 754,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Admite în parte cererea reclamantei, cu domiciliul ales în B,-, -orp C,. 1,. 3, sector1 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE cu sediul în B,-, sector 1.
Constată refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererilor reclamanților privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române.
Obligă pe pârât să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Respinge cererea reclamantei privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Obliga pe pârât la plata sumei de 754,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./05.11.2009
Președinte:Vasile BîcuJudecători:Vasile Bîcu
