Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 404/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.404
Ședința publică din 26.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții ie și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, Președinția României, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal și în reprezentarea reclamantului ie, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Bad epus precizare la întâmpinare.
Reclamanta depune note scrise în 5 exemplare și arată că față de excepția lipsei calității de reprezentant al T invocată la termenul anterior, față de înscrisurile depuse la dosar, nu mai susține această excepție.
Instanța pune în discuție reclamantei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor B, invocată de către aceștia.
Reclamanta solicită respingerea acestei excepții întrucât pârâții mai sus amintiți au calitate procesuală în cauză.
Reclamanta prezintă instanței o copie a adresei nr- emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, ce reprezintă răspunsul adresat reclamanților, în care se arată că ultima filă este o copie făcută după duplicatul ce s-a comunicat reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și față de probele administrate la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 14.04.2009, sub nr-, reclamanții e și, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Președinția României prin reprezentantul său legal domnul, Ministerul Justiției prin reprezentantul său legal domnul și Consiliul Superior al Magistraturii prin reprezentantul său legal, solicitând instanței:
Să ordone instituțiilor pârâte să răspundă la memoriile adresate, după cum urmează:
1) Memoriul adresat PREȘEDINȚIEI ROMÂNIEI și înregistrat sub nr. /21646/27.10.2008:
2) adresate MINISTERULUI JUSTIȚIEI și înregistrat sub nr.--/26.09.2008 și nr. -/26.09.2008.
3) adresate CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII și înregistrate sub nr. 1/30343/1154/08.10.2008 și -nr.1/30343/1154/18.10.2008.
Reclamanții solicită obligarea instituțiilor pârâte la plata unei sume de 100 lei, pentru fiecare zi întârziere, reprezentând daune.
În motivarea acțiunii se arată că memoriul adresat Președinției României, primul memoriu adresat Ministerului Justiției si primul memoriu adresat Consiliului Superior al Magistraturii sunt identice si reprezintă, plângerea reclamanților cu privire la modul cum au înțeles și înțeleg instanțele de judecata din T sa judece cauzele ce formează obiectul dosarelor nr-, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, secția civila; nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara secția civila; și nr-, pronunțat de Tribunal T, secția penala, modul cum au înțeles INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI T, PARCHETELE de pe lângă instanțele de judecata din T sa efectueze cercetările necesare in vederea soluționării cererilor adresate acestora, modul cum au înțeles PRIMĂRIA, AUTORITATEA TUTELARA A T, PREFECTURA JUDEȚULUI T sa nu răspundă solicitărilor reclamanților în vederea probării pretențiilor in fata instanțelor de judecata, cum, toate instituțiile arătate mai sus, au înțeles, încălcând legea, sa sprijine partea adversa in dauna interesului reclamanților.
Reclamanții arată că memoriul înregistrat sub nr. -/26.09.2008 precum si memoriul înregistrat sub nr. 1 /30342/1154/08.10.2008 au ca obiect modul cum au înțeles și înțeleg instanțele de judecata din T sa judece cauzele ce formează obiectul dosarelor nr- pronunțat Tribunalul Timiș, secția civila, nr. -, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, secția civila.
IN FAPT:
1) Memoriul înregistrat sub nr. /21646/27.10.2008 a fost transmis spre soluționare Tribunalului Timiș conform Adresei nr.194/RP/2008 prin încălcarea dispozițiilor art.11 din OG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționarea a petițiilor aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 233/2002.
Conform Adresei nr. 194/RP/21.11.2008, comunicata de Tribunalul Timiș reclamantului, memoriul a fost soluționat de președinta completului de judecata C2, doamna judecător, complet ce judeca dosarul nr- care, a semnat adresa de răspuns ca si când ar fi președintele tribunalului, domnul judecător.
Consideră că motivarea respingerii memoriului s-a bazat pe încheierea data in Camera de Consiliu prin care, a fost respinsa excepția imparțialității invocata de reclamanți la termenul din 30.10.2008 excepție respinsa de completul de judecata in a cărui compunere a făcut parte si doamna judecător, semnatara a deciziei civile nr.753/16.11 /2005, decizia fiind un subiect din memoriu.
Potrivit art.81 alin.2 teza I din legea fundamentala: "Președintele României veghează la respectarea Constituției si la buna funcționare a autorităților publice".
Întrucât le-au fost încălcate drepturi garantate de Constituție, reclamanții consideră ca memoriul adresat ROMÂNIEI, DOMNULUI nu a fost greșit îndreptat iar, Adresa nr. 194/RP/21:11.2008, nu poate fi considerata drept răspuns.
2) adresate MINISTERULUI JUSTIȚIEI au fost transmise spre soluționare CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII.
Reclamanții consideră ca trebuiau transmise si - ului. Mai consideră de asemenea ca Ministerul Justiției avea obligația sa urmărească modul de soluționare al acestor
3) Consiliul Superior al Magistraturii a trimis spre soluționare:
- Memoriul înregistrat sub nr. 1 /30343/l 154/08.10.2008, Inspecției Judiciare unde, a fost înregistrat sub nr. 2810/1J/3186//2008;
- memoriul înregistrat sub nr. 1/30342/1154/08.10.08 a fost transmis spre soluționare Inspecției Judiciare din cadrul înregistrat sub nr. 2822/IJ/3194/ precum si Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat nr. 1069/III/2008.
Mai arată că prin Adresele nr. 2810/1J/3186//2008 / 26.01.2009 si respectiv nr. 2822/IJ/3194/ /28.01. 2009, comunicat reclamanților "răspunsurile" la memorii care, consideră reclamanții, dăunează grav interesului lor din următoarele motive:
Inspecția judiciara a transmis spre soluționare memoriile Tribunalului Timiș in dovedire stând, Adresa nr. 4696/A/20.11.2008 ,prin care Tribunalul Timișa solicitat arhivei Judecătoriei Timișoara, dosarul nr-.
După "răspunsurile" transmise reclamanților, se poate concluziona ca de fapt răspunsurile sunt ale Tribunalului Timiș, si însușite de către Inspecția Judiciara a - ului sau, sunt niște falsuri.
Conform art. 13 din Ordonanța de Urgenta nr. 27/2002: "Semnarea răspunsului se face de către conducătorul autorității sau instituției publice ori de către persoana împuternicita de acesta precum si de șeful compartimentului care a soluționat petiția ".
Reclamanții arată că pe cele două răspunsuri comunicate de Inspecția Judiciara se regăsește cate o semnătura, indescifrabilă, fictivă.
Cu privire la conținutul răspunsurilor, reclamanții arată următoarele:
1)Potrivit adresei nr. 2810// 26.01.2009, fila 4, cu referire la dosarul nr-:
"Împotriva acestei sentințe (nr. -) a declarat recurs pârâta, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub dosar nr- număr vechi 6499/C/2006 ".
Potrivit memoriului, "în data de 13.01.2005, " prin tutore, tutore numit prin sentința civilă nr. 9033/18.10:2004", declara apel împotriva sentinței civile nr. 10410/ 18.11.2004, apel înregistrat sub dosar nr. 1207/C/05, Curtea de Apel Timișoara care la termenul din 08.09.2005 trimite dosarul Tribunalului Timiș spre competentă soluționare.
La Tribunalul Timiș cauza a fost înregistrată sub dosar nr.9541/A/2005.
Se arată că la termenul din 25.10.2005, instanța constata lipsa dovezii calității de reprezentant a numitului, ordonând efectuarea unei adrese către acesta pentru a-si dovedi calitatea. Fără sa se efectueze adresa, la următorul termen, instanța se pronunța, admițând apelul formulat de prin tutore, pronunțând decizia civilă nr. 753/16.11.2005. Numiții au avut apărător persoană calificată.
Recursul împotriva deciziei civile nr. 753/16.11.2005, a fost admis si cauza trimisa spre rejudecare Tribunalului Timiș și înregistrata sub dosar nr- (număr vechi 6499/C/2006).
Reclamanții arată că autorii răspunsului au omis să citească și să analizeze faptele arătate mai sus sau nu au vrut sa facă dreptate unui Ť.
Potrivit încheierii de ședința publică din 20.06.2006 dosar nr-, art.83 alin. 3 precum si art.137 nu există pentru instanțele de judecată din
Conform art. 87 alin. 6. incapabilii vor fi citați prin reprezentanții lor legali.
Cu lipsa de procedură la data de 20.06.2006 instanța a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind recurs potrivit părții introductive a încheierii cu data indicată mai sus, aceasta fiind dată cu încălcarea art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor de judecata și este lovita de nulitate absoluta fiind semnata de un judecător ce a formulat cerere de abținere, înainte de a se dispune calificarea caii de atac ca fiind recurs si pe cale de consecința a se dispune constituirea completului de recurs format din 3 judecători. Cererea de abținere reprezintă dovada faptului ca doamna judecător nu a întregit legal completul de recurs.
După formularea cererii de abținere, dosarul a fost înaintat spre soluționarea cererii de abținere, în mod nelegal, întrucât doamna judecător nu făcea parte din completul care a judecat cauza.
La prima judecare a apelului dosar nr.9541 /C/2005 completul de apel prezidat de Doamna judecător a respins solicitarea reclamantului de calificare a caii de atac ca fiind recurs.
Reclamanții arată că, corpul de control al - ului nu a verificat legalitatea încheierii de ședința din 20.06.2006 și că încheierea din 20.06.2006 nu este o încheiere interlocutorie.
O cerere formulata în temeiul art. 281. nu poate fi admisa sau respinsa decât prin încheiere data in camera de consiliu, dând astfel posibilitatea, în urma exercitării cailor de atac instanței de control sa verifice legalitatea acesteia. Nu exista nici o încheiere data în camera de consiliu prin care instanța sa soluționeze cererile formulate de reclamant prin mandatar în temeiul art. 281.
Cererile în temeiul art. 281. prin care au solicitat rectificarea încheierii de ședința din 20.06.2006 nu au fost soluționate pentru ca, completul de judecată prezidat de doamna judecător urmărește să se pronunțe o decizie ce va fi casată cu certitudine.
Consideră reclamanții că apelul declarat de prin tutore nu se vrea anulat ca fiind formulat printr-o persoană ce nu și-a dovedit calitatea de reprezentant legal în conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. 3. decât cu neîndeplinirea procedurii de citare și de către o instanță necompetenta.
Excepția nelegalității compunerii completului de judecată invocată la fiecare termen începând cu termenul din 15.02.2008 a fost respinsă în ședințele publice și prin practicaua încheierilor de ședință. Si cum, numai dispozitivul se execută, excepția a rămas nesoluționată.
Excepția nelegalei proceduri de citare cu numita ca o consecința a lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului, a lipsei calității procesuale de exercițiu a acesteia dar și a încălcării dispozițiilor art. 149 din codul familiei de către Autoritatea Tutelara a localității T, consideră reclamanții că ar fi trebuit observate de comisia de control.
Cu privire la dosarul nr-, reclamanții arată că terenul a fost revândut in timpul litigiului si, in data de 17.11.2004 au înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoarao plângere penala prin care au solicitat sa se efectueze cercetări in vederea anularii actului de vânzare - cumpărare încheiat intre numiții și. Parchetul a omis acest lucru cu toate ca, dispozițiile art. 15 din legea nr.54/1998 nu îi permiteau acest lucru. Completarea la plângere s-a judecat și nu plângerea penală, completare care până la primul termen de judecata în dosar nr. 12560/2005 a dispărut. Solicitarea reclamantului de a se trimite cauza la Parchet în vederea respectării dispozițiilor legii 247/2005 care a modificat art. 220 din Codul penal a fost respinsă pe motiv că legea ante-menționată ar fi intrat în vigoare în data de 20.10.2005.
Cu privire la aspectele sesizate în dosarul nr- Controlul Judiciar nu face nicio referire cu excepția "stabilirii calității de reprezentant a domnului avocat " recunoscând calitatea de avocat a unei persoane care exercita o profesie prin încălcarea legii.
Primul termen de judecată în dosar nr- a fost în data de 26 octombrie 2006, și până la 16.03.2009 încă nu a fost o prima zi de înfățișare dar cu un dosar de 600 de file.
Cu privire Ia răspunsul inspecției judiciare Ia memoriul înregistrat sub nr. 2822/IJ/3194//2008, reclamanții susțin următoarele:
Dosar nr- (nr. vechi 939/C/2006):
Instanța de judecată s-a pronunțat în ședință publică pe marginea excepției de netimbrare invocată de reprezentantul legal al reclamanților, excepție rămasa fără obiect în urma completării taxei judiciare de către partea adversă, instanța rămânând în pronunțare. Partea adversă în timpul ședinței de judecată a recunoscut în totalitate pretențiile reclamantei.
Continuarea judecații, fără să fie consemnat faptul ca instanța a rămas în pronunțare, că a fost repusă pe rol cauza fără motiv, precum și suspendarea cauzei și în final pierderea procesului de către reclamantul e este rezultatul infracțiunii de abuz în interesul persoanelor asimilate infracțiunii de corupție săvârșita de completul de judecată în complicitate cu reprezentantul legal al reclamanților și parte adversă. Toate acestea nu au fost observate.
Consiliul Superior al Magistraturii în prima fază a transmis memoriul și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care în final a răspuns în aceiași manieră ca ș inspecția juridică, fără sa analizeze ceva, cu încălcarea art. 5 din OG 27/2002 pentru soluționarea legala a petițiilor.
Reclamanții consideră că răspunsurile -ului conțin doar o semnătura fictiva si nu pot fi considerate ca aparțin Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii ci, răspunsuri aranjate de persoane interesate.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 51 și art. 52 din Constituția României; Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ; ordonanța guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționarea a petițiilor aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 233/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe considerentul că reclamanții nu au adresat memorii Ministerului Finanțelor Publice.
La data de 26.05.2009 la dosar a fost depusă întâmpinare de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, în fapt, reclamanții au adresat un prim memoriu care a fost înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/30342/1154/8.10.2008 și transmis spre competentă soluționare Inspecției Judiciare, sub nr. 2822/TJ/3194/SU/l 7.10.2008.
Al doilea memoriu a fost înregistrat la Ministerul Justiției la data de 26.09.2008, înaintat Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.10.2008 și transmis apoi, spre competentă soluționare Inspecției Judiciare unde a fost înregistrat sub același număr și anume 2822/1J/3194//30.10.2008.
Astfel, cele două memorii au făcut obiectul lucrării nr. 2822/IJ /3194//2008 a Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători.
În urma verificărilor efectuate, Inspecția Judiciară a soluționat această lucrare și a transmis răspunsul la petiții către actualii reclamanți la data de 28.01.2009, arătând că potrivit dispozițiilor art. 1 alin (1) și art. 2 alin. 1 lit. I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi vorba despre un refuz de soluționare a unei cereri, răspunsul la memorii fiind comunicat petenților de către autoritatea competentă, aspect recunoscut, de altfel, și de către reclamanți în cuprinsul cererii introductive de instanță, precum și prin anexarea respectivului răspuns la dosar.
Cu privire la sumele cerute pentru fiecare zi de întârziere, pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii solicită să se constate că reclamanții nu fac nici o precizare referitoare la felul daunelor solicitate și nu invocă nici temeiul legal în baza căruia cer aceste despăgubiri. Mai mult, ei nu fac dovada că au fost vătămați în drepturile lor sau în interesele legitime ale acestora, or una din condițiile ce trebuie întrunite pentru acordarea de daune este tocmai existența prejudiciului.
Pârâtul susține că nu se poate reține nici o culpă în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece acesta a răspuns la memoriile reclamanților, conform procedurii legale de soluționare a petițiilor. Prin urmare, consideră că nu poate fi obligat la plata de daune către reclamanți.
în consecință, având în vedere considerentele pe mai sus expuse, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 din Cod procedură civilă.
Mai arată că înțelege să se folosească în apărare de proba cu înscrisuri, anexând în acest sens copii de pe memoriul reclamanților, care a fost înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/30342/1154/8.10.2008 și transmis spre competentă soluționare Inspecției Judiciare, sub nr. 2822/IJ/3194//17.10.2008, de pe memoriul ce a fost înregistrat la Ministerul Justiției la data de 26.09.2008, înaintat Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.10.2008 și transmis apoi, spre competentă soluționare Inspecției Judiciare unde a fost înregistrat sub numărul 2822/IJ/3194//30.10.2008 și de pe răspunsul nr. 2822/1J/3194//2008 din 28.01.2009, comunicat reclamanților de Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
În motivare se arată că pentru a justifica calitatea de parte într-un proces, acesta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În vederea realizării și exercitării obiectivelor și funcțiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor și unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa, prevăzute în anexa nr.3 din nr.HG83/2005.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții sunt nemulțumiți de modul în care instanțele de judecată din T au soluționat dosarele în care aceștia au fost parte. După cum precizează și reclamanții, memoriile adresate Ministerului Justiției și Libertăților au fost transmise, potrivit art.61din OG nr.27/2006, spre competentă soluționare Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care are competența de a asigura respectarea legii și a criteriilor de competență și etică profesională în desfășurarea carierei profesionale a judecătorilor și procurorilor.
Față de cele de mai sus, pârâtul conchide că nu poate fi obligat să răspundă la memoriile referitoare la aspecte care nu intră în sfera sa de atribuții.
Pentru termenul de judecată din 28.05.2009 reclamanții au depus precizare motivelor în drept ale acțiunii, arătând că acestea sunt: art.52 și art.16 din Constituția României, art.1 alin.1, art.2 alin.2, art.8 alin.1 teza a II-a, art.18 alin.2 și 5 din Legea nr.554/2004, art.1 alin.1 din HG 83/03.02.2005, art.3 și 978 din Codul civil, art.6, 7 și 8 din Legea nr.304/2004, iar în subsidiar arată că își întemeiază acțiunea pe prevederile art.21 din Constituția României și art.6 alin.1 și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Totodată reclamanții precizează că procedura administrativă prealabilă în cazul de față nu își găsește aplicabilitatea întrucât în temeiul art.52 din Legea fundamentală s-au adresat Președinției României, Ministerului Justiției și respectiv Consiliului Superior al Magistraturii, iar Ordonanța de urgență nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.233/2002 are un caracter special aplicându-se principiul "specialia generalibus derogant".
Reclamanții arată că s-au adresat instanței de judecată pentru ca aceasta să constate că răspunsurile primite au fost date cu încălcarea art.52 din Legea fundamentală de către pârâți și pe cale de consecință, instanța să-i oblige pe aceștia la înlăturarea nelegalităților și a gravei vătămări pricinuite reclamanților, obligându-i la respectarea dreptului petiționarului.
Pentru termenul de judecată din 25.06.2009, reclamanții depun răspuns la întâmpinarea formulată de Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivare, reclamanții arată că la Consiliul Superior al Magistraturii au depus două memorii, ambele fiind trimise și Ministerului Justiției. În memoriul înregistrat sub nr. 1/30342/1154/8.10.2008 (care este si al Ministerului Justiției înregistrat sub nr. -/26.9.2008) prin care și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare al dosarelor nr- si respectiv nr- aflat pe rolul instanțelor de judecata din Taf ăcut obiectul lucrării nr. 2822/IJ/3194//2008 al Serviciului de Inspecție Judiciara pentru judecători si conform răspunsului primit, daca este cel real, "aspectele semnalate nu conturează elementele vreunei abateri disciplinare ale judecătorilor investiți".
Reclamanții întreabă Consiliul Superior al Magistraturii, care a fost motivul pentru care au comunicat spre soluționare memoriul in original si Parchetului de pe lânga Judecătoria Timișoara, daca in urma analizei Inspecției Judiciare, aspectele semnalate nu au conturat nici macar elementele vreunei abateri disciplinare a judecătorilor investiți.
Totodată întreabă Consiliul Superior al Magistraturii ce s-a întâmplat cu memoriul înregistrat sub nr.1/30343/1154/8.10.08 și comunicat Serviciului Inspecției Judiciare unde a fost înregistrat sub nr. 28Î0/1J/3186//2008 prin care petentul e și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul cum înțeleg instanțele de judecată din T să soluționeze dosarele -, -, - ce au ca obiect al litigiului 6,1 hectare teren situat pe raza localității achiziționat de reclamant in 24.3.1992 de la numita si revândut de aceasta in timpul litigiului.
Reclamanții mai întreabă Consiliul Superior al Magistraturii dacă răspunsurile înregistrate sub nr.2822/IJ/3194//2008 și respectiv nr. 2810/lJ/3186//2008, ce le-au fost comunicate, sunt rezultatul cercetărilor si analizei Serviciului Inspecției judiciare ținând cont de conținutul memoriilor si de cel al răspunsurilor.
Se susține că autenticitatea semnăturilor și a ștampilelor de pe cele două răspunsuri ridică multe semne de întrebare și solicită Consiliului Superior al Magistraturii să lămurească aspectele arătate mai sus.
Se arată că răspunsul atașat întâmpinării care, coincide cu răspunsul comunicat reclamanților, este o simpla copie necertificata, Consiliul Superior al Magistraturii încălcând astfel dispozițiile art. 116 alin. 1 CPC, art. 51 din Constituția României, art. 1 alin. 1 din nr.OG 27/2002 aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 233/2002 "prezenta ordonanța are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetățeni a dreptului de a se adresa autorităților si instituțiilor publice, petiții formulate in nume propriu precum si modul de soluționare al acestora ".
Potrivit art. 5 din aceeași ordonanța: "pentru soluționarea legala a petițiilor ce le sunt adresate, conducătorii autorităților si instituțiilor publice vor dispune masuri de cercetare si analiza detaliata a tuturor aspectelor sesizate".
Potrivit art. 13 din aceeași ordonanța: " semnarea răspunsului se face de către conducătorul autorității sau instituției publice ori de persoana împuternicită de aceasta precum și de șeful departamentului care a soluționat petiția".
Reclamanții susțin că nu au primit un răspuns de la Consiliul Superior al Magistraturii ci două răspunsuri fără știrea Consiliul Superior al Magistraturii. Răspunsurile primite nu sunt rezultatul cercetărilor și analizelor detaliate a tuturor aspectelor sesizate prin memoriu. De fapt nici un aspect sesizat in memoriu si documentat cu înscrisuri nu a fost soluționat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit încheierii de ședință din 14.03.2006, deși partile au fost prezente și asistate de avocati, s-au pus concluzii, fără sa se fi consemnat rămânerea în pronunțare sau redeschiderea dezbaterii, s-a fixat termen de judecată pentru data de 09.04.2006 cu citarea părților.
Că s-au redeschis dezbaterile, stă în dovedire și: consemnarea de pe coperta dosarului, jos dreapta, la rubrica termene "red. dezb. 11.04.2006" de către președinta completului de judecată; consemnarea în condica de ședință; citarea părților;
Prin faptul că partea potrivnică a recunoscut pretențiile reclamantei, solicitând intabularea dreptului reclamantei de proprietate asupra terenului în suprafața de 10000 mp și reclamantul ie prin promovarea unei noi acțiuni de rectificare a cârtii funciare ca si prim dobânditor,instanța avea obligația să se pronunțe, si chiar sa respingă în totalitate recursul declarat de parata.
Reclamanții arată că, fără cunoștințe juridice dar reprezentați de persoane calificate, Baroului T și asistenta domniei sale, au promovat o noua acțiune înregistrată sub dosar nr. 6953/2006, în prezent dosar nr-, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, cu obiect - constatarea nulității absolute a actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 638/30.05.2003.
Reprezentanții săi legali, au solicitat suspendarea cauzei in temeiul art. 244, alin. 1 Cod procedură civilă.
La termenul din 06.06.2006, instanța a pus în discuție, cererea formulată în temeiul art.244 alin. 1 dar, reprezentanții legali ai reclamanților nu au fost prezenți în sala de judecată și reclamanta arată că a fost nevoita să accepte suspendarea impusă de președinta completului doamna judecător, și nu a solicitat, cum s-a scris prin încheiere.
Reclamanții consideră că s-a spus un lucru în sala de judecata, s-a scris altceva prin încheierea de ședință și s-a făcut exact contrariul la hotărârea luata în sala de judecată, astfel că fapta constituie o infracțiune. La termen în 14.3.2006 instanța s-a pronunțat pe excepție în sala de judecată la a patra strigare, dând răgaz suficient părții adverse să plătească taxa de timbru și a rămas în pronunțare declarând dezbaterile închise.
Litigiul s-a declanșat în mai 2004 si reclamanta arată că până în prezent nu a reușit să-și intabulez dreptul de proprietate în cartea funciara iar, reclamantului e i-a fost respinsă acțiunea deoarece premoniția nu a funcționat la domnul judecător motiv pentru care instanța de recurs a considerat nr. 10121 /ÎS.11.2005 ca nelegală întrucât nu a ținut cont de faptul că recurenta a înstrăinat terenul, fapt făcut cunoscut prin declarația de recurs.
Reclamanții consideră că au primit un răspuns la problema ridicată dar nu și rezolvarea acesteia.
Mai arată că prin același memoriu au semnalat modul cum înțelege să judece instanța cauza ce formează obiectul dosarului nr- având ca obiect al litigiului aceeași suprafața de teren cultivată cu de vie din dosarul nr-.
Întrucât Inspecția Juridica nu s-a achitat de obligațiile si îndatoririle pe
care le are, instanța de recurs în dosar nr-, cu lipsa dovezii
comunicării hotărârii instanței de fond cu intervenienta,
cu lipsa de procedura cu aceasta si după ce la ultimul termen de judecata reclamanții arată că au depus un set de documente prin care consideră că au demonstrat cu prisosința reaua credința a cumpărătoarei terenului, instanța s-a pronunțat prin respingerea recursului promovat de reclamant ca nefondat formulat.
Reclamanții arată că au semnalat ilegalităților comise și au solicitat sprijinul instituțiilor statului dar, prin răspunsurile primite instituțiile statului au încurajat instanțele de judecată din T să încalce în continuare legea și prin aceasta drepturile lor.
Arată că au pierdut procesul și cu el terenul, au pierdut mulți bani și timp în căutarea, au pierdut din sănătate și de dreptate. Acesta este vătămarea.
Cu privire la răspunsul nr. 2810/IJ/3186//2008 urmarea memoriului înregistrat sub nr.1/30343/1154/8.10.08 de care Consiliul Superior al Magistraturii nu are cunoștința, pentru următorul aspect semnalat prin memoriu:
In data de 17.11.2004 a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, o Plângere penala înregistrata sub dosar nr. 8694/P/22.11.2004, prin care a arătat ca a fost înșelat de numiții și, a solicitat totodată să se efectueze " cercetările necesare pentru anularea celui de al doilea contract de vânzare - cumpărare încheiat între numiții și, deoarece el este primul cumpărător".
Parchetul a înaintat plângerea penală și completarea la plângere fără sa efectueze cercetări, în vederea anulării actului de vânzare - cumpărare încheiat în timpul litigiului și fără să solicite Judecătoriei Timișoara anularea acestuia.
Reclamanții arată că în 26.08.2004, data când s-a revândut terenul din litigiu, dar și la data redactării rezoluției 20.06.2005, Legea nr. 54/1998 era în vigoare.
Potrivit art. 15 din legea menționata, înstrăinările terenurilor cu privire la titlul cărora exista litigii la instanțele judecătorești erau interzise pe tot timpul soluționării acestor litigii, iar la cererea oricărei persoane interesate și a procurorului instanțele judecătorești vor constata nulitatea actului.
Reclamanții întreabă Consiliul Superior al Magistraturii dacă Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin procurorul desemnat, nu ar fi omis solicitarea reclamantului, formulata in temeiul art. 15 din Legea nr. 54/1998 si s-ar fi adresat instanței de judecata solicitând anularea actului poate fi considerat ca ar fi respectat legea.
Reclamanții arată că nu consideră răspunsurile primite urmare a memoriilor adresate Consiliul Superior al Magistraturii că aparținând Consiliul Superior al Magistraturii.
pentru reclamanți sunt trecute, prezente și viitoare, pagube materiale dar și morale.
Reclamanții consideră că vătămarea constă în banii cheltuiți, sănătatea zdruncinată, un stres imens, la care se adaugă paguba prin pierderea proceselor.
Prin răspunsul la întâmpinarea Ministerului Justiției și Libertăților, reclamanții solicită respingerea excepției invocată de pârât, conform disp. Art. 1 din HG nr. 83/2005, arătând că acest pârât avea căderea dacă nu direct să soluționeze memoriile înregistrate sub nr. -/2008 și -/2008, să urmărească modul de soluționare a acestora.
Prin răspunsul la întâmpinarea reclamanții solicită respingerea acesteia pe cale de excepție, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Prin precizarea de acțiune aflată la filele 195-197 din dosar reclamanții au arătat că cheamă în judecată pârâții arătați în acțiunea inițială, fără a mai indica și numele reprezentanților legali.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale a Finanțelor Publice T pe seama Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocată de reclamanți, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere disp. art. 67 alin. 1. pr. Civilă, conform căruia, părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Asta înseamnă că în mod obișnuit reprezentarea convențională a părților în procesul civil este posibilă.
La fila 200 din dosar se află mandatul cu nr. 47953/23.04.2009 emis de B pe seama T, cu referire la dosarul de față și cu referire la îndeplinirea tuturor actelor procedurale ce se impun în acesta până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
De asemenea, la fila 203-204 din dosar se află Ordinul nr. 1227/24.07.2006 emis de Ministrul Finanțelor Publice, prin care la art. 1 se menționează că,în litigiile în care este citat, în nume propriu și sau ca reprezentant al statului român, apărarea intereselor sale în față instanțelor judecătorești teritoriale se asigură de consilierii juridici din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice conform mandatului cu nr. 47953/23.04.2009, aflat la fila 200 din dosar, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va respinge acțiunea reclamanților față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei instituții fără calitate procesuală pasivă în cauză, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
Astfel, pentru a justifica calitatea de parte într-un proces, acesta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În speță, nu sunt întrunite aceste dispoziții legale întrucât reclamanții nu au adresat memorii acestui minister, în conformitate cu dispozițiile legii contenciosului administrativ, aspect ce reiese din chiar motivarea în fapt a acțiunii introductive.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, excepție invocată de acest minister, instanța o va respinge ca neîntemeiată, considerând că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât la filele 11 și 33 din dosar se află copiile memoriilor înaintate acestui minister de către reclamanți și înregistrate sub nr. -/26.09.2008 și nr. 108.664/26.09.2008, iar Ministerul Justiției și Libertăților are calitatea de autoritate publică, conform art. 1 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă în vederea realizării și exercitării obiectivelor și funcțiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate de lege.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța constată că reclamanții sunt nemulțumiți de modul în care instanțele de judecată din T au soluționat dosarele în care aceștia au fost parte, însă otrivit p. dispozițiilor art. 1 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Art. 2 alin. (1) litera i din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
Astfel, pe calea acțiunii în contencios administrativ poate fi atacat doar actul administrativ ce vatămă persoana într-un drept ori într-un interes legitim al său, precum și nesoluționarea în termenul legal a unei cererii și nicidecum nu se pot soluționa anumite cererii formulate în cadrul unor litigii judecătorești, întrucât calea de urmat este cea a apelului sau/și a recursului.
Prin acțiunea de față reclamanții consideră că au primit un răspuns la problema ridicata dar nu si rezolvarea acesteia, încercând astfel să obțină o rejudecarea a proceselor în care aceștia au fost părți, însă în afara căilor procedurale ordinare și extraordinare, ceea ce este inadmisibil.
În fapt, reclamanții au adresat un prim memoriu care a fost înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/30342/1154/8.10.2008 și transmis spre competentă soluționare Inspecției Judiciare, sub nr. 2822/TJ/3194/SU/l 7.10.2008.
Al doilea memoriu a fost înregistrat la Ministerul Justiției la data de 26.09.2008, înaintat Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.10.2008 și transmis apoi, spre competentă soluționare Inspecției Judiciare unde a fost înregistrat sub același număr și anume 2822/1J/3194//30.10.2008.
Cele două memorii au făcut obiectul lucrării nr. 2822/IJ/3194//2008 a Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, aflată la filele 62-73 din dosar, iar în urma verificărilor efectuate, Inspecția Judiciară a soluționat această lucrare și a transmis răspunsul la petiții către reclamanți la data de 28.01.2009, arătând că aspectele semnalate de aceștia nu conturează elementele vreunei abateri disciplinare a judecătorilor investiți cu soluționarea cauzelor în care reclamanții au fost părți.
Prin memoriile adresate pârâților, reclamanții se plâng de anumite măsuri procesuale dispuse de judecători pe parcursul soluționării cauzelor în care aceștia au fost părți, însă, nici o instituție a statului, nici măcar Inspecția judiciară din cadrul nu poate pune în discuție măsurile procesuale dispuse de judecători pe parcursul soluționării cauzelor, întrucât s-ar aduce atingere principiul independenței judecătorului, principiu consacrat de art. 124 din Constituție și art. 2 alin. 3 din Lg. Nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Mai mult, nemulțumirile legate de activitatea de judecată ori de modul de soluționare a unor cauze, printr-o hotărâre judecătorească, pot fi supuse doar controlului judiciar exercitat de instanțele judecătorești.
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin (1) și art. 2 alin. 1 lit. I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în speță nu poate fi vorba despre un refuz de soluționare a unor cereri, răspunsul la memoriile reclamanților fiind comunicat petenților de către autoritatea competentă, aspect recunoscut, de altfel, și de către reclamanți în cuprinsul cererii introductive de instanță, precum și prin anexarea respectivului răspuns la dosar.
Pentru considerentele arătate instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PREȘEDINȚIA ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./23.12.2009
Tehnored./28.12.2009
Ex.2/SM-Emis 6 comunicări
Reclamanților:
-Sat, nr. 346, jud.
- T Str. -, - 90,. A,.8 jud.
-
- STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice -B,Str. -, nr. 17,sector 5
- PREȘEDINȚIA ROMÂNIEI ---3, sector 5,
- MINISTERUL JUSTIȚIEI -- sector. 5
- CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII - Calea, nr.141 B, sector 6,
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
