Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 160/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 160
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător
Grefier -- -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârât Ministerul Internelor Și Reformei Administrative - Oficiul Român Pentru - Compartimentul Pentru G, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru reclamantul și consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Internelor Și Reformei Administrative - Oficiul Român Pentru - Compartimentul Pentru
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamant solicită respingerea excepției tardivității acțiunii, iar pe fond pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Internelor Și Reformei Administrative - Oficiul Român Pentru - Compartimentul Pentru G solicită admiterea excepției tardivității acțiunii, Pe fond pune concluzii de respingerea acțiunii.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 06.02.2008, reclamantul a contestat în contradictoriu cu Oficiul Român pentru, Compartimentul pentru G măsura de expulzare aplicată de Judecătoria Drobeta Tr,S, prin sentința penală nr.1002 din 13 iulie 2007.
În motivarea acțiunii a arătat că în urma contopirii pedepselor, Judecătoria Dr.Tr.S a dispus expulzarea sa, iar la data de 22 ianuarie 2008, în urma liberării condiționate, a primit înștiințarea și a fost condus la aeroport.
A apreciat reclamantul că măsura este neîntemeiată, atâta timp cât întreaga sa familie este în România, este căsătorit cu o cetățeancă a acestui stat și are o pe nume, în vârstă de 7 ani, care este înscrisă la Școala cu nr.26, cu clasele I-VIII.
La termenul din 7 aprilie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, înțelegând să conteste măsura îndepărtării sub escortă din România și interdicția de mai intra în România pe o perioadă de 6 ani, care i-a fost a dusă la cunoștință de către pârât la data de 22 ianuarie 2008.
A susținut că potrivit art.89 din OUG 194/2002 este interzisă expulzarea sa din țară, în condițiile în care este căsătorit din anul 2001 cu o persoană de cetățenie română, care nu este de conveniență și din care a rezultat un copil minor, elev la Școala nr.26 din
A mai susținut că potrivit hotărârilor penale pronunțate s-a reținut în sarcina sa comiterea infracțiunii de trafic de migranți kurzi, ori este știut faptul că aceste persoane sunt total desconsiderate în Turcia, fiind deseori supuși la rele tratamente și cum este de origine kurdă, este indubitabilă existența unor temeri justificate că ar putea fi torturat și supus unor tratamente inumane în Turcia.
A invocat reclamantul și aplicarea în cazul său a dispozițiilor art.92 alin.2 din același act normativ, față de sentințele penale pronunțate în cazul său.
Pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Curții de Apel Craiova și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, având în vedere că măsura de siguranță instituită prin art.117 Cod penal a fost dispusă de către o instanță din raza acesteia.
Pârâtul Oficiul Român pentru a depus întâmpinare,invocând inadmisibilitatea acțiunii, în raport de prevederile art.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
În acest sens, a susținut că instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța asupra măsurii dispuse de o instanță penală, respectiv să dispună revocarea măsurii expulzării, aplicată prin sentința penală nr.1002 din 13 iulie 2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin sentința penală 1002 din 13 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr.S, rămasă definitivă prin decizia nr.530/R/23 august 2007 Tribunalului Mehedinți, s-a admis cererea de contopire pedepse, aplicate pin sentința penală nr.462/PI/08.06.2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr.63/A/ 31.10.2005 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr.1255/R/27 februarie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, formulată de .
În acest sens s-au descontopit pedepsele aplicate prin hotărârile penale mai sus arătate și apoi au fost contopite cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1516 din 9 ai 2005 Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.616 /R/31 mai 2006 Curții de Apel Timișoara și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv și a fost menținută măsura de siguranță prevăzută de art.117 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1516 din 9 mai 2005 Judecătoriei Timișoara.
După liberarea condiționată a reclamantului, Oficiul Român pentru - Compartimentul pentru D i-a adus la cunoștință acestuia că urmare a sentinței penale nr.1002 din 13 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr. rămasă definitivă, prin care a fost condamnat la 6 ani închisoare și expulzare pentru săvârșirea de infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de migranți, împotriva sa s-a dispus măsura îndepărtării sub escortă din țară și a interdicției de intrare în România pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară.
Atât prin acțiune, cât și prin precizarea de acțiune, reclamantul a înțeles să conteste măsura expulzării din țară, și nu pe cea a interdicției de intrare în țară pe o perioadă de 6 ani, aplicată de Oficiul Român pentru.
Cum însă măsura expulzării este o măsură de siguranță, prevăzută de Codul penal, care a fost aplicată reclamantului printr-o sentință penală rămasă irevocabilă, pe lângă o pedeapsă privativă de libertate, se constată necompetența instanței de contencios administrativ de aoc enzura.
Invocarea de către reclamant, privind aplicabilitatea în cazul său a dispozițiilor art.92 alin.2 din OUG 194/2002 R, privind regimul străinilor în România, nu poate fi primită.
Aceasta, deoarece potrivit acestor dispoziții măsura expulzării nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusă nu poate fi executată, dacă străinul se află într-una din situațiile prevăzute la art.15 alin.1 din același act normativ, respectiv este învinuit sau inculpat într-o cauză penală și magistratul dispune instituirea măsurii interdicției de părăsire a localității sau a țării sau dacă a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și are de executat o pedeapsă privativă de libertate.
Reclamantul nu se încadrează în nici una din cele două situații reglementate, întrucât, deși a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, a executat pedeapsa privativă de libertate ce i-a fost aplicată, și mai mult măsura expulzării a fost dispusă de instanță penală, ca măsură de siguranță pe lângă pedeapsa principală ce i-a fost aplicată.
În ceea ce privește necompetența Curții de Apel Craiova, în soluționarea cauzei, se apreciază că, nefiind vorba de o competență teritorială exclusivă, ci de o competență alternativă, și cum reclamantul a înțeles să sesizeze această instanță, se constată că excepția invocată este nefondată.
Pentru considerentele arătate, acțiunea urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul,domiciliat în T, nr.6,.8,.33, Județul T, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor Și Reformei Administrative - Oficiul Român Pentru - Compartimentul Pentru
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/4 ex/01.07.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
