Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 177/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 177
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
Grefier - -
.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 19 iunie 2008, privind acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU -SERVICIUL PENTRU
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 26 iunie 2008.
C RTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Oiciul Român pentru - Serviciul pentru D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/01.04.2008, precum și revocarea măsurii de returnare de pe teritoriul României.
S-a arătat în acțiune că s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul României, ca urmare a refuzului de a se prelungi dreptul de ședere, obținut în urma căsătoriei, avându-se în vedere inexistența coabitării matrimoniale.
. Reclamantul a precizat că în anul 2006 fost prezent în România, context în care a cunoscut-o pe, împreună cu care a locuit până în luna mai a anului 2006, iar din luna august a aceluiași an, când a revenit în România, a început să aibă o relație de concubinaj.
A mai arătat că din luna decembrie 2007 s-a căsătorit cu, așa încât cele menționate în decizia de returnare nu sunt conforme cu realitatea.
La dosar s-a depus decizia de returnare.
Pârâtul Oficiul Român pentru, Serviciul pentru Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, deoarece căsătoria dintre reclamant și are caracterul unei căsătorii de conveniență, între soți,neexistând o coabitare matrimonială și aceștia sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut.
În drept au fost invocate prevederile art.64 din OUG 194/2002 R, privind regimul străinilor în România.
Au fost depuse de către pârât acte și anume: decizia de returnare, nota raport a Serviciului de D, proces verbal de interviu, referat de evaluare interviu.
La solicitarea reclamantului, prin apărător, în ședința publică din 29 mai 2008, fost încuviințată proba cu martori, pentru a se dovedi susținerile din acțiune.
În aceeași ședință s-a pus în vedere apărătorului reclamantului să depună în termen de 5 zile lista cu martori, sub sancțiunea decăderii.
Curtea, din oficiu, a dispus citarea martorului -.
La termenul de judecată din 19 iunie 2008, în baza art.186 alin.2 Cod pr.civilă, constatându-se că lista cu martori nu a fost depusă în termen de 5 zile de la încuviințare, instanța a aplicat sancțiunea decăderii din probă a reclamantului.
În aceeași ședință a fost audiată martora -.
Examinând acțiunea, probatoriile administrate în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.- din 1 aprilie 2008, Oficiul Român pentru - Serviciul pentru Dad ispus părăsirea teritoriului României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a acestei decizii, de către reclamantul, cu motivarea că în urma verificărilor a rezultat existența unei căsătorii de conveniență, motiv pentru care s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară.
Serviciul de Daî ntocmit o notă raport în data de 11 martie 2008, privind verificările la reședința declarată de cetățeanul sirian.
În notă s-a consemnat faptul că funcționarii Serviciului de D au discutat cu mama doamnei, și anume doamna -, care a declarat că știe că fiica sa este căsătorită de aproximativ 2 luni cu.
Aceeași persoană a relatat agenților faptul că nu a locuit la domiciliul lui -, dar că uneori vine în vizită și că, de asemenea, acesta nu are la domiciliul soției bunuri de uz personal.
Agenții au mai consemnat și discuția cu un vecin, care locuiește la apartamentul 8 în același imobil, discuție din care a rezultat că la apartamentul 11, respectiv locuința numitei - nu locuiește nici un cetățean străin.
Președintele Asociației de proprietari nr.12, din care face parte blocul de locuințe în care locuiește soția reclamantului, a precizat că pentru apartamentul 11 se achită întreținere pentru 3 persoane.
Din declarația dată agenților la data de 2 martie 2008 de către -, rezultă că aceasta a declarat că fiica sa este căsătorită de aproximativ 2 luni cu, a precizat că nu poate arăta data încheierii căsătoriei fiicei sale și că fiica sa locuiește împreună cu aceasta și fiul său, iar vine în vizită, deoarece nu locuiește la adresa respectivă, nu și-a adus bunuri de uz personal.
S-a precizat în aceeași declarație, în baza căreia s-a apreciat de către Serviciul pentru D că s-a încheiat o căsătorie de conveniență, că numita - și reclamantul se cunoșteau înainte de căsătorie, iar căsătoria s-a încheiat pentru că trebuia să plece din țară.
În declarația dată în fața instanței de judecată, în mod nemijlocit, martora - a adus modificări conținutului declarației date agenților.
Astfel, a arătat că fiica sa s-a căsătorit cu pe 11 decembrie 2007, deși în declarația dată olograf de aceasta la data de 2 martie 2008 arătat că nu cunoaște data căsătoriei.
în declarații legată de data căsătoriei părților rezultă și din faptul că în luna martie, martora arăta că fiica sa s-a căsătorit cu aproximativ 2 luni în urmă, ceea ce ar însemna luna ianuarie 2008, iar în instanță a arătat că s-a căsătorit în luna decembrie 2007.
În declarația dată agenților a arătat că vine în vizită "când poate", că nu și-a adus bunuri de uz personal în locuință, iar la instanță a precizat că fiica sa și sunt împreună în permanență și că locuiesc împreună în același apartament cu martora.
În timpul audierii martorei, instanța i-a cerut acesteia precizări cu privire la diferența de declarații, context în care a arătat că în perioada respectivă, când autoritatea pârâtă a efectuat investigații, reclamantul nu locuia în mod continuu cu soția și venea doar în vizită, că acesta locuia la un unchi al său.
Atât în declarația dată Serviciului de, cât și în cea dată în fața instanței de judecată, martora a precizat că cetățeanul străin era nevoit să plece din țară, motiv pentru care fiica sa s-a căsătorit cu acesta.
Pentru a elucida speța, Curtea a adresat întrebări și cu privire la înscrierea reclamantului la Asociația de locatari, martora arătând că nu a procedat la înscrierea acestuia în evidențele asociației și în cartea imobilului din neglijență.
Din interviul realizat de ofițerul de interviu, se constată existența unor diferențe în declarațiile celor doi soți.
Astfel, la întrebarea privind data de la care se locuiește în actuala casă, soția a răspuns că din 1969, iar soțul că din februarie 2006.
În același interviu reclamantul a precizat că cererea în căsătorie a fost făcută "hai să facem nunta, că mă dau afară din țară".
După expunerea stării de fapt dovedită în cauză, Curtea va expune prevederile legale incidente în materia regimului străinilor în România.
Reclamantul a beneficiat de drept de ședere temporară în România, acordat membrilor de familie în mod independent, situație reglementată de prevederile art.64 din OUG 194/2002
Conform art.63 din actul normativ menționat, Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
În același text sunt determinate de legiuitor elementele pe baza cărora se poate constata că o căsătorie este de conveniență.
Vom enumera în continuare elementele din lege, ce trebuie avute în vedere la aprecierea unei căsătorii ca fiind de conveniență: coabitarea matrimonială nu există, soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi, soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut, încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani.
Legiuitorul a dat în competența ofițerului de interviu sarcina de a constata elementele de mai sus, pe baza datelor obținute în urma interviului înscrisurilor, declarațiilor celor în cauză sau cele ale unor terțe persoane, constatări la domiciliul conjugal și verificări suplimentare.
Curtea analizând probatoriile și prevederile legale, apreciază că decizia Serviciul de D este întemeiată și se circumscrie prevederilor legale.
Căsătoria încheiată între reclamant și - are caracterul unei căsătorii de conveniență, care rezultă din următoarele împrejurări: coabitarea matrimonială nu a existat după încheierea căsătoriei, soții sunt inconsecvenți în ceea ce privește declararea împrejurărilor în care s-au cunoscut.
Lipsa coabitării matrimoniale este elementul esențial și determinant în stabilirea caracterului de conveniență al căsătoriei.
Mama soției, martora -, deși inconsecventă în declarații și cu tendință evidentă ca în depoziția în fața instanței să justifice existența unei conviețuiri matrimoniale, totuși a declarat că reclamantul nu a conviețuit împreună cu soția.
Informațiile obținute de ofițerul de interviu de la vecinii de apartament ai lui - sunt în sensul inexistenței coabitării matrimoniale.
Astfel, s-a arătat atât de către un vecin, cât și de președintele asociației că în apartamentul lui (soția) nu locuiește nici un cetățean străin, iar la întreținerea se plătește numai pentru 3 persoane.
Aceste constatări ale ofițerului de interviu, obținute prin declarațiile unor terțe persoane, nu au fost combătute cu probe elocvente de către reclamant.
De precizat faptul că martora audiată a relatat date contradictorii cu privire la momentul căsătoriei, așa cum rezultă din analiza declarațiilor acesteia efectuată în precedent.
În cauză toate probele converg spre determinarea unei căsătorii de conveniență, decurgând în principal din lipsa coabitării matrimoniale.
Față de situația de fapt existentă în cauză, Curtea constată că decizia Serviciului de D este legală și temeinică, că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență, în scopul exclusiv al obținerii dreptului de ședere pe teritoriul României, astfel că acțiunea acestuia va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/10.07.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr
