Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 2961/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2961
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București se prezintă procuror.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea contestației și anularea deciziei de returnare ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că susținerile părților de la interviu se potrivesc în proporție de 75-80% deși acestea s-au cunoscut recent. Susține că aspectele avute în vedere la interviu au fost aspecte generale, de exemplu, aspecte privind familia reclamantului din Turcia. Mai arată că ofițerii de la Direcția nu au avut nicio calitate de a merge la cabinetul medical și a face cercetări cu privire la sarcina soției reclamantului. Reclamantul lucrează și a dovedit că vrea să-și întemeieze o familie.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației și menținerea deciziei de returnare, întrucât, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 63 alin. 1 și 2 din OUG 194/2002 referitoare la căsătoria de conveniență. Arată că cercetările făcute de ofițerii Direcției de sunt legale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiate arătând că aprecierile reprezentanților Direcției de cu privire la caracterul de conveniență al căsătoriei sunt corecte.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2009, reclamantul, cetățean, a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru solicitând anularea Deciziei e returnare nr.-/09.03.2009 emisă de pârât - Direcția pentru a Municipiului B Serviciul cetățeni,
În motivarea contestației a arătat că s-a căsătorit cu un cetățean român în luna ianuarie 2009, iar pe întreaga perioadă cât au fost împreună și-au făcut publică relația.
În perioada cât au fost căsătoriți au avut un comportament bazat pe respect reciproc, au dus o viață liniștită ca soț și soție, având un loc de muncă stabil.
Reclamantul a susținut că în vederea prelungirii vizei de ședere au fost intervievați într-un mod ostil și interpretativ, răspunsurile lor fiind greșit interpretate și răstălmăcite într-o manieră din care să reiasă că această căsătorie ar fi de conveniență.
pârâtului nu au fost interesați de alte probe, de audierea altor persoane din anturajul reclamantului și al soției sale și nici de faptul că reclamantul are un loc de muncă stabil.
Aceștia s-au bazat pe câteva neconcordanțe rezultate din interviu ca urmare a necunoașterii bine a limbii române, a stresului la care au fost supuși prin întrebări ostile și punctuale, nefiind lăsați să dea lămuriri suplimentare.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației întrucât în urma interviului susținut de reclamant și de soția sa s-au constatat inadvertențe referitoare la modul în care s-au cunoscut și în care au comunicat în cei nouă ani de absență, ocupațiile și studiile fiecăruia, viața în comun, familiile fiecărui soț și încheierea căsătoriei, fiind deci vorba despre încheierea unei căsătorii de conveniență.
La dosar au fost depuse decizia contestată și documentația care a stat la baza emiterii acesteia, acte medicale, contractul individual de muncă nr.1/15.02.2009.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că prin Decizie de returnare nr.-/09.03.2009 emisă de pârât, reclamantul a fost înștiințat că este obligat să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință de decizie întrucât în urma interviului susținut s-a constatat că acesta și soția lui au încheiat o căsătorie de conveniență. Elementele pe baza cărora s-a stabilit acest lucru sunt inconsecvențele în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut și a altor informații relevante care îi privește.
Curtea apreciază că decizia este legală, fiind emisă cu respectarea disp. art.63 alin.1 din OUG nr.194/2002 potrivit cărora ORI refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
Ca urmare a susținerii interviului reglementat de art.63 alin.3 din ordonanță au fost evidențiate elemente pe baza cărora s-a constatat că părțile au încheiat o asemenea căsătorie.
Astfel, au fost constatate mai multe inadvertențe sub aspectul datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut și a altor informații relevante despre soți.
Cu privire la modul în care s-au cunoscut, reclamantul a precizat că la momentul în care și-a cunoscut soția, aceasta era căsătorită, soțul ei aflându-se în Polonia, iar el era divorțat de prima soție când a venit în România.
Soția reclamantului a arătat că era divorțată la data la care l-a cunoscut pe reclamant, iar acesta era căsătorit cu prima soție de care a divorțat în 2004 - 2005.
Referitor la perioada în care reclamantul nu a mai venit în România (timp de 9 ani), acesta a susținut că a ținut legătura cu viitoarea sa soție prin telefon, de 3 - 4 ori pe an, în timp ce soția sa a menționat că au comunicat prin telefon, dar și prin internet, de aproximativ 3 - 4 ori pe săptămână, dar nu-și amintește adresa de e-mail a soțului.
Ei nu vorbesc o limbă cunoscută de amândoi, înțelegându-se prin intermediul cumnatei reclamantului.
În ceea ce privește ocupația și studiile, reclamantul a arătat că se întrețin din banii câștigați din restaurantele proprii deschise în Turcia, în România neavând un loc de muncă, lucrând un singur weekend, de probă, la restaurantul.
Soția sa precizat că reclamantul lucrează de o lună, zi de zi la acest restaurant și nu are cunoștință dacă deține vreun restaurant în Turcia. Soția a afirmat că este infirmieră și lucrează noaptea atunci când este de gardă, în restul timpului lucrând și dimineața și după amiaza.
Reclamantul a susținut sub acest aspect, că soția sa lucrează ca infirmieră numai în de noapte.
A susținut că locuiește în apartamentul fratelui său în care soția sa s-a mutat la data de 06.02.2009, iar soția sa a precizat că locuiește în acest apartament din data de 10.01.2009.
Reclamantul declarată că are trei frați, două surori, iar părinții lui sunt decedați, soția sa neștiind câți frați sau surori are reclamantul și nesusținând că mama acestuia trăiește și locuiește în Turcia.
Soția reclamantului declară că are o soră plecată în Spania și 2 frați, unul aflându-se în B, iar celălalt este plecat în SUA.
Reclamantul nu are cunoștință despre aceste aspecte, declarând că soția sa are o soră plecată la muncă în Polonia.
Inadvertențe au fost constatate și în ceea ce privește încheierea căsătoriei, în sensul că reclamantul a susținut că nu a venit în România cu scopul de a se căsătorii, stabilind acest lucru în ianuarie 2009, la propunerea soției. Ulterior, a menționat că propunerea de căsătorie i-a aparținut lui.
Soția a precizat că hotărârea de a se căsătorii a fost luată în decembrie 2008, la propunerea reclamantului înainte ca acesta să vină în România, scopul venirii în România fiind acela de a încheia această căsătorie.
Toate aceste neconcordanțe existente între declarațiile date de cei doi soți demonstrează faptul că au încheiat o căsătorie de conveniență, neputându-se reține susținerea reclamantului că răspunsurile lor au fost grețit interpretate și răstălmăcite de angajații pârâtei, aceasta fiind o apreciere lipsită de suport probator.
Răspunsurile date la interviu sunt consemnate în procesele verbale de interviu depuse la dosar, ele nefiind rezultatul ostilității pe care reclamantul pretinde că au manifestat-o reprezentanții pârâtei.
Aceste răspunsuri arată în ce măsură fiecare soț își cunoaște partenerul de viață, familia acestuia, precum și acele împrejurări de natură să demonstreze existența conviețuirii care este de esența căsătoriei.
Cât privește actele medicale depuse la dosar pentru a face dovada că soția reclamantului este însărcinată, se constată că verificările efectuate la cabinetele medicale la care s-a prezentat aceasta nu au conformat respectiva susținere.
În acest sens au fost depuse la dosar procese verbale încheiate de reprezentanți ai pârâtei care s-au prezentat la aceste cabinete medicale pentru a solicita informații cu privire la presupusa sarcină a soției reclamantei, informații potrivit cărora sarcina nu este conformată.
Având în vedere că din probele administrate a rezultat încheierea de către reclamant a unei căsătorii de conveniență, se constată că decizia de returnare a fost emisă cu respectarea disp. OUG 194/2002, astfel că instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de, cetățean, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocat, cu sediul în B,-, Bl.5,.2,.6,.118, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B Str.-.-. nr.15A, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.CCM
Gh./4 ex.
16.10.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
