Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 348/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 348
Ședința publică din 1 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA MIGRAȚIE - SERVICIUL PENTRU AL JUDEȚULUI C, privind și pe reprezentantul legal MINISTERUL PUBLIC prin PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La data de 30 iunie 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului -.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 24 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la termenul de astăzi.
CURTEA
La data de 28.05.2009 s-a înregistrat sub nr.de mai sus, contestația reclamantului - în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA SERVICIUL PENTRU AL JUDEȚULUI C, prin care a contestat decizia de returnare nr.- din 11.05.2009 emisă de pârât, respectiv a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei.
Reclamantul și-a motivat cererea, susținând că la data de 15.05.2009, a primit o scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin care i s-a remis decizia de returnare pe care o contestă, decizie prin care i s-a adus la cunoștință că nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora i-a fost prelungit dreptul de ședere, respectiv faptul că nu mai este căsătorit cu o persoană de cetățenie română.
S-a subliniat de către reclamant că până la remiterea cererii de returnare nu avea cunoștință de desfacerea căsătoriei pe care o încheiase anterior cu o persoană de cetățenie română - - astfel că ulterior intrării în posesia acestor informații, acesta s-a adresat instanței cu o cerere privind repunere în termenul de apel, cu privire la sentința prin care s-a desfăcut căsătoria, respectiv s-a deplasat la Serviciul pentru al Județului C pentru a lămuri situația.
Referitor la C de-al doilea petit, s-a evidențiat că potrivit art.46 din OUG nr.194/2002, este îndreptățit să solicite viza de reîntregirea familiei, străinii care locuiesc cu un cetățean român, dar nu sunt căsătoriți și au C puțin un copil împreună, ipoteză în care reclamantul susține că se încadrează, întrucât locuiește cu fosta soție cu care are un copil împreună.Ulterior cererea a fost precizată, în sensul că s-a solicitat prelungirea dreptului de ședere, iar nu acordarea vizei pentru întregirea familiei.
Admiterea cererii, sub ambele aspecte, se justifică și prin prisma interesului superior al copilului, îndepărtarea reclamantului de pe teritoriul României l-ar lipsi pe acesta de ocrotirea și grija părintească pe care acesta este dator a i le asigura, atât prin legea scrisă cât și prin legi nescrise ale bunului simț.
Prin poziția procesuală exprimată prin întâmpinarea depusă (27) pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA SERVICIUL PENTRU AL JUDEȚULUI Cai nvocat excepția tardivității formulării contestației cu privire la cererea de returnare, respectiv excepția inadmisibilității cu privire la C de-al doilea petit.
Referitor la excepția tardivității, pârâtul a subliniat că decizia de returnare putea fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării, termen care însă nu a fost respectat de către reclamant.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității petitului privind obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere s-a arătat că aceasta se întemeiază pe lipsa unei operațiuni administrative sau a unui act administrativ care să poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ, respectiv reclamantul nu a înregistrat la Serviciul pentru al Jud.C o cerere de acordare sau prelungire a unui drept de ședere în România, care nu poate fi rezolvată, printr-un act pozitiv.
De asemenea, s-a evidențiat faptul că reclamantul își întemeiază greșit petitul 2 al cererii pe dispozițiile art.46 al.16 din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, în condițiile în care acest articol se referă la viza de lungă ședere pentru reîntregirea familiei, viză care se acordă de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, iar nu de către instanțele de judecată, sau de către pârât.
Prin concluziile scrise, reclamantul a solicitat respingerea celor două excepții.
Cu privire la excepția tardivității, a opinat că aceasta nu e incidentă, din perspectiva faptului că decizia de returnare "i-a fost înmânată sub semnătură", la data de 26.05.2009, iar contestația a fost depusă la data de 28.05.2009.
Referitor la excepția inadmisibilității, s-a arătat că, C de-al doilea petit se întemeiază pe dispozițiile art.50 și următoarele din OUG nr.194/2002, art.92 al.1 lit.b, al.2 din același act normativ, iar acesta nu este inadmisibil în condițiile în care, reclamantul este îndreptățit la prelungirea dreptului de ședere; nu a făcut referiri însă, la cauzele inadmisibilității invocate de pârât - lipsa unui act administrativ.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu art.137 pr.civ. Curtea reține următoarele:
1.Excepția tardivității
Referitor la această excepție, se reține că potrivit art.84 al.1 din OUG nr.194/2002, decizia de returnare de pe teritoriul României poate fi atacată în termen de 10 zile de la data comunicării.
Referitor la comunicarea deciziei de returnare, art.83 statuează că aceasta" se realizeaza de catre Oficiul R pentru ori de formatiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia.
Remiterea se poate face prin inmanarea exemplarului, sub semnatura, atunci cand strainul este prezent, sau prin trimiterea prin posta, cu confirmare de primire, la adresa la care strainul a declarat ca locuieste, atunci cand strainul nu este prezent.
In cazul in care remiterea nu este posibila, comunicarea deciziei de returnare se face prin afisarea unui exemplar al acesteia la sediul Oficiului R pentru sau al formatiunilor sale teritoriale. Se prezuma ca remiterea nu este posibila in urmatoarele situatii: a) strainul refuza sa primeasca exemplarul inmanat sau trimis prin posta; b)strainul nu mai locuieste la adresa declarata; c) strainul nu a facut cunoscuta adresa la care locuieste. "
Or, în cazul reclamantului, Serviciul pentru al județului C, a comunicat decizia de returnare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta fiind remisă personal reclamantului la data de 15.05.2009 (31 confirmarea de primire semnată de către reclamant).
Raportat la dispozițiile legale menționate, se apreciază că nu prezintă relevanță, menționarea unei alte date ulterioare, direct pe decizia de returnare, data comunicării fiind aceea la care i-a fost remisă efectiv reclamantului decizia contestată, respectiv data de 15.05.2009.
De altfel, atât prin cererea dedusă judecății, cât și prin concluziile scrise, reclamantul a recunoscut că decizia i-a fost comunicată la data de 15.05.2009.
Reținând că, pe rolul instanței, contestația a fost înregistrată la data de 28.05.2009, având în vedere data comunicării deciziei de returnare, Curtea constată că, contestația a fost depusă ulterior termenului legal de 10 zile, astfel, în conformitate cu art.137 pr.civ.coroborat cu art.156 pr.civ. Curtea va admite excepția tardivității și va respinge contestația cu privire la decizia de returnare ca tardiv formulată.
Nu poate fi primită susținerea conform căreia nu reiese procedura urmată pentru ca pârâtului să i aplice teza a 2-a a art.83 al.2 din OUG nr.194/2002, respectiv imposibilitatea acționării conform tezei 1-a a aceluiași articol - predarea sub semnătură a actului administrativ.
Astfel, Curtea apreciază că dispozițiile legale menționate își regăsesc pe deplin aplicare prin prisma faptului că din referatul de la fila 33, întocmit la data de 04.05.2009 rezultă că în urma verificărilor efectuate în teren nu s-a putut identifica locația unde cetățeanul sudanez - reclamantul locuiește, soția acestuia declarând că acesta a părăsit domiciliul conjugal de aproximativ un an și
Neîntemeiată se dovedește a fi și susținerea conform căreia luarea la cunoștință sub semnătură - a conținutului deciziei s-ar fi petrecut la sediul la data de 26.05.2009, în fața subcomisarului, în condițiile în care, rezultă fără nici un dubiu că decizia i-a fost remisă la data de 15.05.2009 (31), însuși reclamantul arătând în fața instanței că semnătura de pe plic îi aparține.
2. Excepția inadmisibilității
soluții într-un litigiu de contencios administrativ se raportează la obiectul cererii de chemare în judecată, și sunt reglementate de art.18 din Legea 554/2004.
Așadar, art.1, art.18 reglementează în mod limitativ, soluțiile care pot fi pronunțate cu privire la acțiunea care vizează actul administrativ unilateral, tipic sau asimilat, iar alin.4 prezintă soluțiile incidente în cazul acțiunilor privind contractele administrative.
Astfel, în alin.1 al articolului menționat, se arată că instanța poate să anuleze actul administrativ, total sau parțial, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
În concret, în cazul actelor asimilate (nesoluționarea în termen legal a unei cereri sau refuzul nejustificat de soluționare a cererii), instanța poate să impună autorității pârâte obligații de a face", în sensul că aceasta va fi obligată să emită un act administrativ la care reclamantul era îndreptățit, să elibereze orice alt înscris și în general să efectueze orice operațiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim pretins.
În acest context, refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative poate fi primit ca o formă de refuz nejustificat de soluționare a unei cereri (având ca obiect tocmai realizarea unei asemenea operațiuni).
Raportat la aspectele menționate, Curtea apreciază că nu se poate reține existența în cauză a unui act asimilat - refuzul autorității pârâte de a-i prelungi dreptul de ședere, aceasta în condițiile în care reclamantul nu s-a adresat cu nici o cerere autorității pârâte.
Mai mult, potrivit art.7 din Legea 554/2004 procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, astfel că neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art.109 alin.2 pen.
Or, în concluzie, reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii fazei prealabile cu privire la petitul II, ceea ce justifică admiterea excepției inadmisibilității cu privire la acest petit.
Se apreciază că este fără relevanță faptul că reclamantul ar fi îndreptățit la prelungirea dreptului de ședere, în conformitate cu art.92 alin.1 lit.b și alin.2 din OUG 194/2004, atât timp cât acesta nu a adresat nici o cerere în acest sens autorității pârâte.
Având în vedere considerentele deja arătate, în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 coroborat cu art.109 pr.civ. și art.137 proc.civ. Curtea va admite excepția tardivității cu privire la petitul 1, astfel că va respinge contestația ca tardiv formulată, respectiv va admite și excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă cererea privind obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA MIGRAȚIE - SERVICIUL PENTRU AL JUDEȚULUI C, cu sediul în C-N str.- nr.16 jud.
Respinge ca tardivă contestația formulată de către reclamantul -,.în C-N-,.105 jud.C, cu privire la decizia de returnare nr. -/11.05.2009, emisă de ORI-DM-SI
Respinge ca inadmisibilă, cererea privind obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
RED.DG/MB
02.07.09/5 EX.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga
