Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3750/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3750
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 XI 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, având ca obiect anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.- din 01 06 2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Oficiul Român pentru prin consilier juridic cu delegație la fila 11 dosar, lipsă fiind reclamantul Cui.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul Oficiul Român pentru prin consilier juridic declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul Oficiul Român pentru prin consilier juridic solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere că actul administrativ contestat a fost emis în deplină concordanță cu prevederile legale în materie și respectă condițiile de fond și formă cerute de lege.
Ministerul Public prin reprezentant pune concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, decizia de returnare a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art.4 alin.4 și art.11 alin.1 din OUG nr.194/2002.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 10.06.2009, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, anularea deciziei de returnare nr. -/01.06.2009 emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 11.12.2007, autoritățile române de la i-au eliberat viza G5-2/D/AS/-, valabilă pe perioada 11.12.2007 - 11.06.2008.
La data de 17.12.2007, prin punctul de trecere a frontierei B - Otopeni, a pătruns pe teritoriul statului român.
Precizează faptul că, în momentul în care a aplicat pentru obținerea acestei vize, avea calitatea de angajat al companiei International Economic @. Angajatorul său avea o relație contractuală cu societatea română (înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J-; RO -), iar el a fost detașat de la societatea unde era angajat la această societate.
Operațiunea mai sus descrisă este una perfect legală, prevăzută ca atare de legea română.
În virtutea celor mai sus descrise, a depus documentația prevăzută de legislația românească în materie și, astfel, i-a fost eliberat cardul RO -, valabil începând cu 09.10.2008 până la data de 04.04.2009.
De la început, se poate lesne observa faptul că, potrivit acestui tip de viză, avea un drept legal de ședere de un an de zile, însă autoritățile române au înțeles să-i limiteze acest drept, fără a-i prezenta vreo explicație.
În termenul legal, deci pe perioada de valabilitate a șederii sale în România, angajatorul său a emis o scrisoare de încetare a detașării, iar partenerul român, la rândul său, a luat act de această decizie începând cu data de 01.04.2009 (deci, în perioada de valabilitate a vizei).
Urmare a acestui demers, angajatorul a formulat o solicitare pentru a-i continua activitatea în cadrul firmei, de această dată nu ca lucrător detașat, ci ca lucrător permanent (operațiune perfect legală, prevăzută ca atare în legislația în domeniu).
Deși exista această solicitare, fără a primi vreun răspuns nici el și nici angajatorul solicitant, structura de specialitate a Oficiului Român pentru, prin organul teritorial București (una și aceeași cu cea la care se afla în procesare solicitarea sa), a ajuns la concluzia că se află în ședere ilegală, deși el și angajatorul român parcurseseră toate etapele prevăzute de lege.
Practic, prin acest demers, pe lângă faptul că, de la început i s-a limitat dreptul legal de ședere de la un an la mai puțin de 6 luni, ulterior, fără a soluționa cererea angajatorului său, este declarat în ședere ilegală.
Nici un moment nu a contat faptul că avea o autorizație de muncă valabilă (nr. -.04.2008) și că, în permanență, și-a respectat obligațiile ce-i reveneau din legea privind regimul străinilor.
Practic, autoritățile române au încercat a acoperi un abuz comițând un al doilea abuz, cu consecințe devastatoare asupra viitorului său și al familiei sale.
În dovedirea celor arătate, reclamantul a solicitat proba cu acte și interogatoriul Oficiului Român pentru.
La 26.06.2009, pârâtul a depus întâmpinare arătând că reclamantul a intrat în România (ultima intrare) la data de 17.12.2007 în baza vizei D/AS/- eliberată de Ambasada României la, având un drept de ședere de 90 de zile de la data intrării.
Ulterior, străinul a formulat cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară, cerere care a fost aprobată, prelungindu-i-se dreptul de ședere până la data de 04.04.2009 în calitate de angajat al SRL.
La data de 01.06.2009, străinul a fost depistat și condus la sediul pârâtului în vederea efectuării de verificări în evidențele specifice, în urma cărora s-a stabilit faptul că reclamantul a avut anterior aprobată șederea pe teritoriul României până la 04.04.2009. Astfel, constatându-se că străinul a încălcat prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, pe numele său a fost emisă Decizia de returnare nr. - din 01.06.2009, a cărei legalitate este contestată în prezenta cauză.
1 al articolului 11 din OUG nr. 194/2002, republicată, stipulează în mod expres că, aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 4 alin. 4 din nr.OUG 194/2002, republicată:
, 4. aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade."
Astfel, coroborând dispozițiile art. 4 alin. 4 cu cele ale art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, rezultă că legiuitorul instituie în mod expres și imperativ străinului obligația de a părăsi țara de îndată ce a expirat dreptul de ședere conferit prin viză sau permis de ședere, în caz contrar urmând a fi dispusă sancțiunea îndepărtării din țară prin intermediul deciziei de returnare.
Din documentele depuse la dosarul instanței se poate lesne observa că străinul la momentul depistării nu era posesorul unui drept de ședere pe teritoriul României, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
Reclamantul a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul țării noastre până la data de 04.04.2009. Raportând momentul depistării, 01.06.2009, la cele arătate mai sus este evident că șederea reclamantului era ilegală, acesta având obligația de a părăsi România la data de 05.04.2009.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că reclamantul a intrat în România la data de 17.12.2007 în baza vizei D/AS/- eliberată de Ambasada României la, având un drept de ședere de 90 de zile de la data intrării.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară, cerere care a fost aprobată, prelungindu-i-se dreptul de ședere până la data de 04.04.2009 în calitate de angajat al SRL.
Constatându-se că reclamantul a încălcat prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, pe numele său a fost emisă Decizia de returnare nr. - din 01.06.2009, a cărei legalitate este contestată în prezenta cauză.
Potrivit art. 4 alin. 4 din nr.OUG 194/2002, republicată, aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade."
În speță, dreptul de ședere al reclamantului a expirat la 05.04.2009, astfel încât decizia de returnare nr. - din 01.06.2009 respectă dispozițiile art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din nr.OUG 194/2002.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocat, " în,-, - 43,. B,. 38, sector 3 în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, str. -. -., nr. 15 A, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./20.11.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
