Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3746/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3746
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 11 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA SOCIALĂ, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 08 10 2009 pârâta a depus prin serviciul registratură concluzii scrise și copie de pe Decizia nr.2042/7 04 2009 pronunțată de în dosarul nr-.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2) pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 29.04.2009, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta INSPECȚIA SOCIALĂ solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentului postului de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% calculate la nivelul salariului de bază, începând cu data de 1.04.2004 și până în data de 30.06.2007, cu majorarea, indexarea și actualizarea sumelor cuvenite în raport de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit calitatea de funcționar public de la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 și a fost în raporturi de serviciu cu pârâta în perioada 1.07.2007-1.01.2008, acesta având ca for tutelar și ordonator principal de credite Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Solicită drepturile salariale invocând faptul că prin modificarea art. 29 din Legea nr.188/1999 dispusă de art. 13 din Titlul III din Legea nr. 161/2003 s-a prevăzut că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, modificare ce se aplică cu data de 01.-, cum dispune imperativ la art. 25 din aceiași lege.
Aceste sporuri la salariu sunt expres prevăzute de lege, fac parte din salariu și acordarea lor nu poate fi lăsată la aprecierea ordonatorilor de credite. Este adevărat că, în parte, intimata a fost împiedicată să acorde sporurile reclamate ca urmare a promulgării Ordonanțelor nr. 92/2004 și nr. 2/2006 prin care s-a dispus suspendarea aplicării prevederilor art. 29, respectiv art. 31 alin. 1 lit. c și d în forma actuală a Legii nr. 188/1999, republicată, dar la încetarea suspendării erau obligate și trebuia să calculeze și să acorde, din oficiu, sporurile la salariu prevăzute de textul de lege enunțat.
În susținerea tezei, reclamanta invocă faptul că potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea aplicării unei norme de drept nu echivalează cu abrogarea, astfel că la încetarea suspendării, respectiva normă reintră în vigoare și impune o imediată aplicare.
Mai mult, același act normativ mai dispune că o normă de drept poate fi modificată sau abrogată printr-un act normativ de același, astfel că din acest motiv ordonanțele și cauza au fost neconstituționale cu atât mai mult că au vizat drepturi salariale izvorâte din dreptul la muncă.
Ordonanțele nr. 92/2004 și nr.2/2006 și-au încetat aplicabilitatea la 31.12.2006 și deci cu 1.01.2007 prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d au reintrat de drept în vigoare și se impunea aplicarea imediată de către intimată.
De asemenea, invocă faptul că Ordonanțele în cauză au generat implicit întreruperea prescripției dreptului la acțiune conform decretului nr. 167/1958 și potrivit art. 17 din același act normativ, cu 01.01. 2007 începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.
În drept,reclamanta și-a întemeiat cererea pe art.31 alin. 1 lit. c și d și art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată; art. 1, 8 și celelalte din Legea nr. 554/2004, modificată; Legea nr. 53/2003, art. 3, 38 și celelalte precum și Constituția României.
La 18.07.2009, pârâta a depus întâmpinare invocând excepția prematurității cererii, pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. 109 din legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar la art.7 din același act normativ, coroborat cu art.109 alin.2 din pr. civ, se menționează expres că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes trebuie să îndeplinească procedura prealabilă, în condițiile stabilite de lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Ori, deși își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 1, 8 din Legea nr.554/2004, reclamanta nu s-a adresat pârâtei cu cerere în sensul pretențiilor solicitate pe calea contenciosului administrativ.
Pe fond, pârâta solicită respingerea cererii deoarece pe anul 2007 salariile funcționarilor publici au fost reglementate de nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, care la art.3 prevede: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii". Ori, potrivit art.14 alin. 1 lit. a din HG nr.1059/2007, privind organizarea și funcționarea Inspecției Sociale, Inspectorul General de Stat, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar ordonatorul principal de credite este Ministrul, Familiei și Protecției Sociale. În acest sens, ne-am adresat Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale ca urmare a solicitărilor unor angajați ai Inspecției Sociale, iar răspunsul primit a fost că în prezent nu avem cadru legal prin care să se acorde drepturile salariale solicitate.
Întrucât nu a fost adoptată o lege de salarizare a funcționarilor publici, anual, prin Ordonanțe ale Guvernului, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale.
Astfel, pentru anul 2005, fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, pentru anul 2006, Ordonanța de Guvern nr. 2/2006, iar pentru anul 2007, Ordonanța de Guvern nr. 6/2007.
În cadrul acestor acte normative au fost enumerate sporurile, premiile, primele și alte drepturi de natură salarială ce se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora, prin stabilirea unui procent din salariul de bază.
Procentul celor două suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 și nici prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare a acestor drepturi este arbitrară.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în executarea art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, atribuție ce revine, fie legiuitorului, prin promovarea unui act normativ cu forța juridică de lege, fie Guvernului, prin adoptarea unei hotărâri, date în executarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, nu este reglementată printr-un act legislativ, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind și imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță, în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, precum și o încălcare a principiului separației puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. 4 din Constituție și a rolului constituțional ce revine instanțelor judecătorești, în temeiul art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală, de a realiza justiția, prin aplicarea legii în litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, presupune ca instanțele să nu se substituie Parlamentului sau Guvernului, prin crearea,pe cale judiciară, a unor norme juridice de aplicare generală.
Ori, unul dintre coordonatele sistemului de salarizare în cadrul autorităților și instituțiilor publice, ce vizează inclusiv funcționarii publici este reprezentat de stabilirea drepturilor salariale pentru această categorie, exclusiv prin norme legale imperative, cu încadrarea cheltuielilor salariale în bugetele aprobate potrivit legii.
În concluzie, instanțele de judecată nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege.
Mai mult de atât, prin mai multe acte normative se menționează expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie și clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative.
Prin dispozițiile art. 4 și art. 5 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 se arată că salariul de bază se stabilește în raport de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc trei trepte de salarizare, iar art. 33 din același act normativ, se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condițiile de avansare.
În raport de aceste dispoziții legale, rezultă că majorarea salariului se poate obține doar prin avansarea într-o treaptă de salarizare superioară, iar nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin,suplimentul postului", se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici, în raport de funcția publică deținută, de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
În același articol, la alineatul 3 se prevede,Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Curtea apreciază că dreptul având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut deoarece:
- legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată;
- Legea nr.188/1999 nu se prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acesta urmând a fi stabilit prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea nr. 188/1999 stabilește doar o dispoziție de principiu în privința celor două suplimente, dar dreptul se va naște de-abia după ce se va stabili cuantumul celor două suplimente prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De vreme ce nu putem vorbi de un drept câștigat, nu se poate aplica teoria drepturilor câștigate.
În lipsa unei legi speciale de salarizare, întreg articolul 31 al Legii nr. 188/1999 nu s-a putut aplica. Pentru a se putea acorda salariul funcționarilor publici, în fiecare an a fost emis un act normativ care stabilea nivelul salariilor. Astfel au fost emise Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționari1or publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008. În lipsa unei legi a salarizării, salariile funcționarilor publici au fost acordate după aceste acte normative, care nu prevăd și suplimentele solicitate de reclamanți, astfel încât drepturile acestora nu sunt născute.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În ce privește cuantumul drepturilor, legiuitorul nu a prevăzut criteriile de determinare nici în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, nici în legile anuale de stabilire a sistemului de salarizare a funcționarilor publici și nici măcar în cuprinsul unor acte normative cu caracter inferior, cum ar fi hotărârile de guvern.
Prin stabilirea cuantumului suplimentului postului și a suplimentului gradului, instanța ar încălca principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Pentru a fi posibilă calcularea acestor sume, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge excepția prematurității cererii ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - domiciliată în T,-, județul A în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA SOCIALĂ cu sediul în B,-, sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./20.11.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
