Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 40/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.12.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.40
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRU T, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal iar în reprezentarea pârâtului se prezintă consilier juridic.
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 22.01.2010 întâmpinare din partea pârâtului însoțită de un set de acte, un exemplar comunicându-se reclamantului. Reclamantul învederează instanței ca înțelege limba română.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, din oficiu pune în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea cauzei de față, raportat la obiectul cererii reclamantului și reține cauza spre soluționare pe excepție.
Reclamantul pune concluzii de admitere a excepției.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției având în vedere dispozițiile art.10 din nr.OUG194/2002.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la data de 17.12.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea comunicării nr.-/10.12.2009 prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca a fost respinsă cererea privind prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul țării noastre.
În motivarea cererii se arată că situația reclamantului și a soției sale nu se încadrează în nici una dintre cele prevăzute de art.63 alin.2 care enumeră situațiile în care o căsătorie poate fi considerată de conveniență. Formularea alineatului în cauză "elementele pe baza cărora se poate constata ", sugerează că acesta este o enumerare limitativă; mai mult decât atât, din conținutul acestui alineat, literele a) - g) rezultă că acestea sunt singurele situații care pot caracteriza o căsătorie ca fiind de conveniență, nelăsându-se la latitudinea ofițerului de interviu aprecierea după alte criterii.
Astfel, lit. a) prevede drept criteriu pentru determinarea existenței unei căsătorii de conveniență lipsa coabitării matrimoniale. Se arată că reclamantul și soția sa locuiesc în același apartament de 4 luni, imediat după ce s-au căsătorit, în 14.08.2009 s-au mutat împreună. Menționează că ofițerii au verificat dacă există coabitație matrimonială de 3 ori și nu au fost aceeași ofițeri de fiecare dată. Se arată că la prima verificare din octombrie reclamantul era acasă împreună cu soția și trei amici de ai săi. La cea de-a doua verificare efectuată de ofițeri a fost singur acasă pentru că soția sa era la cumpărături, iar la cea de a treia vizită efectuată pe la ora 14 amândoi erau plecați în oraș cu diferite treburi. Faptul că trăiesc împreună în același apartament poate fi dovedit de vecini și de administratorul blocului, de asemenea poate fi dovedit prin plata întreținerii la bloc.
Se mai arată că această căsătorie nu este de conveniență, este o căsătorie serioasă bazată pe iubire, prietenie și încredere și faptul că nu i se acordă dreptul de a rămâne alături de soția sa reprezintă o încălcare a articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede următoarele:
"Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului sau și a corespondenței sale.
Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora".
Litera g) conține condiția ca încheierea căsătoriei să fi fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor cu titlu de dotă. Căsătoria reclamantului nu a fost încheiată cu astfel de condiții, iar dacă partea adversă susține această ipoteză este necesar să și aducă probele necesare, dat fiind faptul că lor le revine sarcina probei în acest caz.
În drept au fost invocate dispozițiile art.84 alin.1 din nr.OUG194/2002.
Pârâtul Oficiul Român pentru, Serviciul Pentru Taf ormulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a instanței, în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Se arată că actul administrativ contestat a fost emis de către Serviciul pentru T, care este structură teritorială subordonată Oficiului Român pentru, conform art.3 alin.1, 3 și 4 și anexei 1 din nr.HG639/20.06.2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru.
De asemenea, față de acțiunea reclamantului, așa cum a fost ea formulată, s-a invocat lipsa procedurii prealabile, în temeiul art.109 Cod procedură civilă coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare având în vedere următoarele considerente:
Se menționează ca reclamantul s-a adresat Serviciului pentru T la data de 11.09.2009 solicitând prelungirea dreptului de ședere în calitate de membru de familie cetățean român, fiind căsătorit cu cetățeanca română Romina.
Se mai arată că în urma analizării documentelor depuse de către reclamant și a interviului celor doi soți a rezultat că a fost încheiată o căsătorie de conveniență. În temeiul art.63 alin.1 din nr.OUG194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere.
Soluția adoptată de către Serviciul pentru Taf ost comunicată reclamantului la data de 10.12.2009, prin adresa nr.-.
Având în vedere că la data soluționării cererii străinul avea calitatea de solicitant de azil în România și se afla sub incidența prevederilor art.17 din Legea nr.122/2006 privind azilul în România refuzul cererii a fost sub forma comunicării și nu a deciziei de returnare prevăzută de art.52 alin.2 coroborat cu art.82 din nr.OUG194/2002 privind regimul străinilor.
Art.147 din nr.OUG194/2002 "prevederile Legii nr.122/2006 privind azilul în România se aplică cu prioritate față de prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția situațiilor în care rațiuni de securitate națională sau de ordine publică impun îndepărtarea acestora de pe teritoriul României.
La data de 20.12.2009 reclamantul a depus contestație la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pârâtul mai arată că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă conform procedurii de soluționare în contenciosul administrativ. Astfel, se solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
Pe fond se arată că, coabitarea matrimonială nu există și sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia. Soții nu cunosc datele personale nici ale lor nici ale membrilor de familie.
Referitor la prezentarea datelor personale ale părinților soțul a declarat că nu cunoaște numele părinților soției iar soția a declarat că nu cunoaște numele părinților soțului. Cu privire la frații soțului, soția a declarat că acesta are 3 frați și 3 surori ale căror nume nu le cunoaște iar soțul a precizat că mai are 6 frați și 3 surori. În ceea ce privește frații soției ceasta a declarat că are 3 frați și 2 surori iar soțul a declarat că soția are 2 frați și o soră, însă numele fraților nu-l cunoaște.
Referitor la studiile efectuate de soții au dat răspunsuri contradictorii, în sensul că, soția a declarat că nu știe ce școală a frecventat soțul iar acesta a declarat că soția a absolvit liceul, însă aceasta a declarat că este elevă în clasa a XI -a la Liceul..
Pentru aceste motive și cu precizarea că legea nu recunoaște, necondiționat, un drept al străinului de a i se prelungi șederea în România (art.50 alin.1 din nr.OUG194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, prevede că "străinilor care au intrat în România în baza unei vize de lungă ședere li se poate prelungi dreptul de ședere temporară de către Oficiul Român pentru sau de formațiunile sale teritoriale, în condițiile prevăzute în prezenta secțiune"), consideră că măsura luată împotriva cetățeanului străin este legală și temeinică.
În ședința din data de 26. 01.2010 instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea cauzei de față, raportat la obiectul cererii reclamantului.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției de necompetentă materială a Curții de Apel în soluționarea prezentei cauze Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea comunicării nr.-/10.12.2009 prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca a fost respinsă cererea privind prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul țării noastre.
Curtea constată că reclamantul a formulat o cerere privind prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul României, cerere înregistrată la Oficiul Român pentru - Serviciul pentru T sub nr.- din 11.09.2009, cerere care a fost respinsă de către pârât, în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 lit. a) și lit. f) din nr.OUG194/2002.
Pârâtul nu a eliberat o decizie de returnare de pe teritoriul României ci a emis o comunicare nr.-/10.12.2009 prin care s-a respins cererea formulată și care a fost transmisă reclamantului.
Curtea constată că reclamantul se afla în procedura de azil.
Curtea constată că în acord cu dispozițiile art.84 din nr.OUG194/2002 se prevede că decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Prin urmare doar soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de returnare este dată în competența Curții de Apel.
În speța de față nu a fost emisă o decizie de returnare ci o comunicare, prin care a fost respinsă cererea de prelungire a șederii pe teritoriul României. vreme acest act produce efecte juridice pentru reclamant, ele este supus cenzurii instanței de contencios administrativ însă competența de soluționare se stabilește prin raportare la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 coroborate cu prevederile art.3 din nr.HG639/2007. Articolul 10 din Legea nr.554/2004 stabilește competența de soluționare a litigiilor de contencios administrativ. Astfel fiind, în acord cu prevederile art.10 alin.1 din actul normativ menționat litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin urmare, articolul menționat instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, și anume criteriul rangului autorității emitente și criteriul valoric.
În cauzele având ca obiect acte administrative care nu vizează taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul rangului autorității emitente.
În acord cu dispozițiile art.3 din nr.HG639/2007 oficiul se organizează la nivel central și teritorial. La nivel teritorial, Oficiul are în componență structuri funcționale, regionale sau județene. unor structuri pot avea calitatea de ordonator terțiar de credite, în condițiile legii.
Față de prevederile legale exprese și imperative mai sus menționate văzând că actul atacat este emis de Serviciul pentru T și că reședința reclamantului este în T, Curtea constată că litigiul de față este de competență în primă instanță a Tribunalului Timiș - secția de contencios administrativ.
Față de dispozițiile mai sus menționate, raportate la dispozițiile art.158 și 159 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art.10 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA și va declina cauza în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul, cu reședința în T,-,.7, jud. T în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRU T, cu sediul în T, str. - nr.8-10, jud. T, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.02.10
TEHNORED:/03.02.10
4.ex./SM/emis 2 com./
Se comunică:
- reclamantul -, - T,-,.7, jud. T
- pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRU T, - T, str. - nr.8-10, jud.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
