Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 60/F/CA/2009
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții OFICIUL ROMÂN PENTRU și BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI H, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat, lipsă fiind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatând că pârâtul Oficiul Român pentru a comunicat la dosar, prin fax, concluzii scrise, cu privire la Excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, pe care o apreciază neîntemeiată.
Avocatul reclamantului depune la dosar răspuns la întâmpinare.
În baza prevederilor art. 137 Cod procedură civilă și art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, instanța pune în discuție excepția tardivității depunerii contestației invocată de pârâtul Oficiul Român pentru și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 2 lit. a și art. 84 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002.
Avocatul reclamantului contestator solicită respingerea excepției tardivității, întrucât la dosar nu sunt dovezi din care să rezulte data certă a comunicării deciziilor de returnare, comunicarea fiind făcută cu încălcarea prevederilor art. 83 alin. 1 și 2 din OUG nr. 194/2002, astfel că nu se poate stabili data de la care se numără cele 10 zile ale termenului de contestare.
În afară de aceasta, nu este adevărată susținerea din întâmpinare, potrivit căreia s-a ales varianta înmânării directe, pe bază de semnătură la data de 15.11.2008, pentru că aceasta este o zi de sâmbătă, nelucrătoare în general și fără program cu publicul și reclamantul nu a fost chemat expres să se prezinte în ziua respectivă la Biroul pentru H, apoi în Raportul întocmit de Inspectorul principal R în data de 11.11.2008 se arată că Decizia de returnare a fost trimisă prin poștă, cu confirmare de primire, fapt care nu este întrutotul adevărat, deoarece nimeni din familie nu a semnat confirmarea de primire, iar plicul a fost găsit în ușa apartamentului.
Mandatarul reclamantului contestator mai arată că acesta a fost la sediul pârâtului într-o zi de la sfârșitul lunii, împreună cu fiica sa, de 10 ani căreia i s-a dictat să scrie în limba română o declarație în numele lui și necunoscând limba română și fiind asigurat că totul va fi bine, a semnat acea declarație fără să primească însă deciziile de returnare, iar ulterior a înțeles că ceea ce a semnat este o confirmare de luare la cunoștință și nu o comunicare, declarație care nefiind înregistrată nu are dată certă și nici caracter oficial cu relevanță juridică.
Prin urmare a concluzionat mandatarul reclamantului contestator, nu este sigur faptul că a expirat la 4.12.2008 termenul de 10 zile pentru că nu se știa data când a primit deciziile de returnare, pârâții prezentând variante de comunicare diferite, contradictorii și nereale, astfel că nu pot dovedi cu certitudine data comunicării.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate avocatul reclamantului contestator arată că susține această excepție așa cum a fost motivată în scris și ca urmare cere suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională, conform prevederilor art. 29 din legea nr. 47/1992.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția tardivității și asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub dosar nr. 1770/57/4.12.2008 reclamantul - cetățean iranian - cu reședința în P, str. -, -. 1, jud. Has olicitat în contradictoriu cu pârâții intimați Oficiul Român pentru B și Biroul pentru al Județului H să se dispună anularea în totalitate a Deciziilor de returnare de pe teritoriul României nr. -/7.11.2008 și nr. -/7.11.2008 emise de Biroul pentru H pentru reclamant și fiica sa minoră și obligarea pârâților să procedeze la emiterea unor noi permise de ședere în România, pentru activități comerciale cu valabilitate de un an, iar în cazul fiicei, pentru reîntregirea familiei.
În motivarea contestației se arată că reclamantul locuiește în România din anul 2003 împreună cu soția și fiica, precum și cu tatăl soției - toți cetățeni iranieni și alcătuind o singură familie, iar în urmă cu aproximativ 5 ani s-a hotărât să investească toate economiile și veniturile în activități comerciale în România, sens în care tatăl soției a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului H un număr de trei societăți comerciale cu răspundere limitată, societăți cu obiect de activitate diferit și cu bilanț contabil anual încheiat cu profit, societăți comerciale în care a fost introdus și reclamantul împreună cu soția sa ca asociați și administratori, astfel că sub aspectul dreptului de ședere situația a devenit diferită, tatăl soției având drept de ședere permanentă, iar reclamantul și soția obținând numai permise anuale pentru activități comerciale și fiica având permis de ședere pentru reîntregirea familiei.
Reclamantul mai arată că Deciziile de returnare nu sunt legal motivate și se datorează unei interpretări eronate, nesistematică și fără logică a prevederilor OUG nr. 192/2002 și s-au emis fără a ține seama de implicațiile ce le vor produce asupra familiei, punerea lor în aplicare ar determina dezmembrarea familiei și încălcarea dreptului de proprietate.
În afară de aceasta, reclamantul mai arată că posedă un Plan de, aprobat de Agenția Română pentru Investiții străine, plan considerat de pârâtul Biroul de H ca fiind nerespectat, însă nerespectarea lui în totalitate, respectiv nefinalizarea Complexului hotelier, se datorează unor motive total obiective, iar Planul de afaceri nu impunea finalizarea complexului hotelier în anul 2008, obiectivul fiind planificat să se deruleze pe o perioadă mai mare, astfel că nu sunt motive de returnare și de refuz a prelungirii dreptului de ședere pe teritoriul României.
În drept invocă prevederile art. 1 din legea nr. 554/2004 și prevederile art. 80-84 din OUG nr. 194/2002.
Contestația a fost timbrată cu 8 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
La termenul din 4 februarie 2009, reclamantul, prin avocatul său, a depus Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 2 lit. a și art. 84 alin. 1 din OUG 194/2002.
Prin întâmpinarea și concluziile scrise trimise la dosar pârâtul Oficiul Român pentru a invocat excepția tardivității depunerii contestației, în temeiul art. 84 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, iar pe fond se cere respingerea contestației ca neîntemeiată.
În legătură cu Excepția de neconstituționalitate pârâtul susține că cele două articole din OUG nr. 194/2002, respectiv art. 55 alin. 2 lit. a și art. 84 alin. 1, nu contravin prevederilor articolelor 53, art. 11 alin.1 și 2, art. 16 alin. 1 și 2, art. 18 alin.1, art. 20, art. 21, art. 24 și art. 129 din Constituția României.
Examinând conform prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, excepția tardivității invocată de pârât, instanța reține următoarele:
Deciziile de returnare de pe teritoriul României nr. - din 7.11.2008 privind pe reclamantul și nr. - din 7.11.2008, privind pe fiica minoră a reclamantului emise de pârâtul Biroul pentru al Județului H, au fost trimise prin poștă, plicurile fiind atașate de către factorul poștal la ușa apartamentului, unde au fost găsite de reclamant în data de 15.11.2008, după cum rezultă din declarația datată 17.11.2008, semnată de reclamant ( fila 91 din dosar ).
În aceeași zi - 15.11.2008 - pârâtul i-a înmânat reclamantului, sub semnătură, cele două decizii de returnare, fapt necontestat, însă reclamantul susține că această comunicare este nelegală deoarece s-a făcut într-o zi nelucrătoare, fiind încălcate prevederile art. 83 din OUG 194/2002, iar confirmarea de primire a comunicării cu plic nu este depusă la dosar pentru a confirma data certă a primirii celor două decizii - dată de la care se calculează termenul de 10 zile.
Potrivit dispozițiilor art. 83 din OUG nr. 194/2002 comunicarea deciziei de returnare se realizează de către Oficiul Român pentru ori de formațiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia care se poate face prin înmânarea exemplarului sub semnătură atunci când străinul este prezent sau prin trimitere prin poștă, cu confirmare de primire la adresa la care străinul a declarat că locuiește.
Din aceste prevederi legale nu rezultă că ar fi nulă comunicarea prin înmânarea deciziei sub semnătură într-o zi nelucrătoare sau calcularea termenului de contestare începând cu prima zi lucrătoare ori nesemnarea confirmării de primire.
De asemenea nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului în sensul că declarația din 17.11.2008 a fost scrisă în numele său de către fiica lui căreia i s-a dictat să scrie în limba română și el necunoscând limba română și fiind asigurat că totul va fi bine a procedat la semnarea acesteia, nu poate fi reținută deoarece nu comunicarea celor două decizii în data de 15.11.2008 prin înmânarea lor sub semnătură și primirea totodată la domiciliu a plicurilor cu deciziile de returnare, iar prin declarația din 8 septembrie 2008 autentificată de Notarul public arată că este cunoscător al limbii române ( fila 89 ).
Așa fiind, întrucât cele două decizii au fost comunicate legal reclamantului în data de 15 2008 contestația împotriva acestora depusă la poștă în data de 28 2008 este formulată peste termenul de 10 zile, prevăzut de articolul 84 din OUG 194/2002, termen calculat pe zile libere conform prevederilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că data limită la care acestea puteau fi contestate era miercuri 26 2008.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum în cauză reclamantul nu a invocat imposibilitatea depunerii contestației în termenul de 10 zile prevăzut de art. 84 din OUG nr. 194/2004, iar la data depunerii la Oficiul poștal - 28.11.2008 - termenul de 10 zile este depășit, excepția tardivității invocată în cauză de pârâtul Oficiul Român pentru este întemeiată și ca urmare se impune a fi admisă.
Așa fiind, conform prevederilor art. 137 Cod procedură civilă examinarea pe fond a contestației nu mai este posibilă procedural, motiv pentru care se impune respingerea contestației pe excepția tardivității.
În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 2 lit. a și art. 84 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, instanța constată că față de tardivitatea acțiunii de fond, cele două articole invocate ca fiind neconstituționale nu mai au legătură cu soluționarea pe fond a cauzei și ca urmare excepția este inadmisibilă motiv pentru care, în baza art. 29 alin. 6 din legea nr. 47/1992 republicată cererea de sesizare se impune a fi respinsă.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității invocată de pârâtul Oficiul Român pentru.
Respinge ca tardivă contestația depusă de reclamantul - cetățean iranian împotriva deciziilor de returnare nr. -/7.11.2008 și -/7.11.2008 emise de Biroul pentru al Județului
Irevocabilă.
Respinge cererea reclamantului pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 2 lit. a și art. 84 alin. 1 din OUG nr. 194/2002.
Cu drept de recurs în termen de 48 ore de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25 Februarie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Tehnored. A/ 2 ex./27.02.2009
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan
