Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 90/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/08.02.2008 eliberată de pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru T, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal asistată de fiul acesteia și avocat iar în reprezentarea pârâtului se prezintă consilier juridic.
Ministerul Public este reprezentat de d-nul Procuror din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se consemnează datele personale ale reclamantei, având CNP -.
Instanța pune în discuție conexarea dosarelor cu nr- și -, constatând că părțile sunt de acord cu conexarea cestor dosare, având aceleași părți și același obiect
Instanța dispune conexarea la prezenta cauză a dosarelor cu nr- și - și, nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei învederează că petenta este bolnavă și solicită acordarea unui termen pentru a face dovada cu acte și anume pentru a depune adeverința că urmează să fie operată și că face tratament de lungă durată precizează că reclamanta nu se mai poate întoarce în, a fost deportată conform art. 68 litera b.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acestei cereri.
Instanța având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta este bolnavă, consideră că nu mai sunt necesare să depună alte acte.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea plângerii și suspendarea executării până la soluționarea pe fond precizând că nu mai are nici un membru de familie în.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii formulată de reprezentanta reclamantei, și invocă excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere în temeiul art. 82 aliniatul 3 din nr.OUG 194/2002 și pe cale de consecință respingerea capătului 2 de cerere și admiterea excepției de inadmisibilitate.
Pe fond reprezentanta reclamantei solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată, precizând că reclamanta este bolnavă de cancer, urmează să fie operată de cancer la sân, e întreținută de fiu prezent la acest termen de judecată, întreaga familie se află în România, copii sunt în T, nu mai are familia în, a înființat și o societate comercială și ar trebui să o lichideze în cazul părăsirii teritoriului României și situația medicală impune șederea sa în România.
Reprezentantul pârâtului precizează că reclamanta este ca tolerat nu este un drept de ședere, aceasta este cetățean iordanian, nu e obligată să se întoarcă în ci oriunde în lume. motivul îndepărtării este lipsa actelor, reclamanta a deținut un pașaport dar nu l-a declarat la serviciul pentru străini.
Mai arată că atunci, că reclamanta în momentul de față deține pașaport iordanian dar nu a fost declarat la autorități de aceasta și în momentul când deține pașaportul încetează motivul de tolerare și trebuie să părăsească România, mai arată că este o familie cu probleme, reclamanta a venit în România pentru activități comerciale, nu a solicitat viză pentru tratament de lungă durată precizând că trebuie să solicite această viză și totodată s-o obțină și ca atare solicită respingerea contestației.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației, precizând că este cetățean iordanian deci nu trebuie să se întoarcă în.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanțăreclamanta a formulat plângere împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/08.02.2008 eliberată de Oficiul Român pentru - serviciul pentru T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de părăsire a teritoriului României nr. -/08.02.2008 fiind netemeinică și nelegală și totodată solicită suspendarea executării Dispoziției de părăsire a teritoriului României până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză în temeiul art. 82 aliniatul 2 din Legea nr. 482/2004 care prevede că "exercitarea căii de atac prevăzute la aliniatul 1 suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului".
În motivarea plângerii se arată că la data de 8.02.2008 a fost emisă Decizia de returnare de pe teritoriul României, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că este obligată să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a comunicării acestei decizii.
Decizia a fost motivată prin aceea că motivul pentru care i s-a acordat tolerarea a încetat. De asemenea prin decizia s-a instituit și interdicția de intrare în România pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni de la data ieșirii din țară.
Învederează că a sosit în România în baza unui document denumit Dovada de eliberat de la data de 03.07.1991.
Conform copiei de pașaportul său, "s-a născut în la data de 10.03.1942, dar la vârsta de 6 - 7 ani a plecat cu tatăl său în, iar în anul 1954 la vârsta de 12 ani a plecat în împreună cu familia - unde și-a stabilit reședința și a locuit împreună cu părinții săi până la începutul războiului cu, când în anul 1991 primit dovada de deportare, datorită faptului că tatăl său era palestinian și toți palestinienii au fost deportați din. În s-a căsătorit, soțul fiind profesor și unde s-au născut fiii acesteia.
Primind dovada de deportare împreună cu familia a sosit în România, una a primit statut de tolerat.
Mai precizează că în nu se mai poate întoarce, întrucât are dovada de deportare din această țară.
În conformitate cu art. 68 litera b din nr.OUG 194/2002 dreptul de ședere în România, în cazul său poate fi prelungit deoarece aceasta urmează o formă de tratament medical de lungă durată, fiind bolnavă și operată în T, conform biletului de ieșire din spital la glanda tiroidă precum și de cancer la sân. Precizează că este în evidența medicale a medicului de familie și a specialiștilor care au operat-o,cu aceste boli
Datorită bolii și vârstei înaintate nu este în măsură să se întrețină singură, fiind în întreținerea fiului său, care este căsătorit în
Pe de altă parte i s-a respins printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă cererea de acordare e unei forme de protecție și din motive obiective nu a părăsit teritoriul României în termenul stabilit, iar soțul contestatoarei a decedat în România în anul 2002, iar cei 6 copii ai acesteia se află în T nemaiavând pe nimeni în străinătate.
Un alt motiv pentru care solicită anularea deciziei și suspendarea punerii în executare a acesteia îl constituie faptul că în anii în care a locuit în România a înființat societatea comercială
În cazul părăsirii teritoriului României în conformitate cu art. 80 litera b din Legea nr. 194/2002 ar trebuie să lichideze societatea, caz în care termenul de părăsire este de 3 luni, dar și în acest caz, solicită să se ia în considerare situația sa medicală, care este de natură să permită prelungirea șederii sale în România.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2008, pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului Tad epus la dosar întâmpinare, motivând că Serviciul pentru T invocă excepția de inadmisibilitate a capătului 2 de cerere, în temeiul art. 82 aliniatul 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere următoarele considerente:
În fapt reclamanta a solicitat suspendarea efectelor dispoziției de părăsire a teritoriului nr. - din 08.02.2008 emisă de Serviciul pentru al județului T prin care a fost obligată să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință.
Conform prevederilor art. 82 din nr.OUG 194/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
"Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare.
Exercitarea căii de atac prevăzută la aliniatul 1 și 2 suspendă executarea deciziei de returnare."
La data de 18.02.2008, pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARAa fost înregistrată plângerea reclamantei în prezentul dosar.
Având în vedere cele de mai sus rezultă că efectele deciziei de returnare sunt suspendate de drept.
Față de cele expuse, solicită admiterea excepției așa cum fost formulată și pe cale de consecință, respingerea capătului 2 din cerere ca inadmisibil.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta a solicitat, prin cererea adresată Curții de APEL TIMIȘOARA, anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru T, precum și suspendarea acestei Decizii până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.
Cu privire la conexareadosarelor nr- și nr. - ale Curții de APEL TIMIȘOARA la dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, Curtea constată că în toate cele trei dosare, Reclamanta a solicitat anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru T, precum și suspendarea acestei Decizii până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.
În consecință, Curtea constată că obiectul celor trei dosare este identic, constând în solicitarea anulării aceluiași act administrativ, respectiv a Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008 a Serviciului pentru
Având în vedere identitatea de obiect și de părți în cele trei dosare menționate mai sus, ca va dispune, în baza art. 164 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform căruia "părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură", conexarea dosarelor nr- și nr. - ale Curții de APEL TIMIȘOARA la dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru, Curtea reține că, potrivit art. 82 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,"decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă".
De asemenea, potrivit art. art. 82 alin. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002,"contestația prevăzută la alin. (1) și (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare".
În raport cu dispozițiile art. 82 alin. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, Curtea constată că prin formularea contestației împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, suspendarea executării acesteia operează de drept, în temeiul legii.
În consecință, cererea de suspendare a executării acestei decizii apare ca fiind lipsită de obiect, întrucât introducerea contestație de către reclamantă a condus la suspendarea deciziei contestate.
În consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru T, și va respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru
Cu privire la legalitatea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, Curtea reține că aceasta a fost motivată prin aceea că doamna, cetățean iordanian care a pătruns în România și a rămas pe teritoriul Statului Român în calitate de tolerat, iar în prezent a încetat motivul pentru care i s-a acordat statutul de tolerată.
Curtea reține că statutul de tolerat al cetățenilor străini este reglementat prin Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, fiind modificată ulterior prin Legea nr. 482/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2005, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 306/2005); prin Legea nr. 306/2005; prin Legea nr. 56/2007 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 347/2007).
Conform art. 98 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002:
(1)rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Autoritatea pentru străini străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.
(3) Neacordarea tolerării de către Autoritatea pentru străini poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 30 de zile, hotărârea instanței fiind irevocabilă".
Art. 99 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 reglementează situațiile de tolerare pe teritoriul României, prevăzând că: "i prevăzuți la art. 98 alin. (1) pot fi tolerați în următoarele situații:
a) atunci când se află în situațiile prevăzute la art. 15 alin. (1) și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de ședere;
b) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, nu au putut fi îndepărtați în termen de 6 luni;
c) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora instanța a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzați în termen de 2 ani de la data la care au fost luați în custodie publică;
d) atunci când prezența temporară pe teritoriul României a acestora este cerută de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente;
e) atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de ființe umane. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea procurorului sau a instanței;
f) atunci când Autoritatea pentru străini constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective".
Curtea constată că reclamanta nu a invocat existența vreunuia din cazurile de acordare a tolerării prevăzute de art. 99 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, referindu-se la situația sa familială deosebită, arătând că a locuit neîntrerupt în România din anul 1990 și până în anul 2008, timp de aproape 18 ani, împreună cu soțul său - decedat în anul 2002 în T - și cu cei șase copii, în întreținerea cărora se află în prezent.
Reclamanta a arătat, de asemenea, că nu are alte rude în - de unde a emigrat în copilărie, la vârsta de 6-7 ani - și nici în, de unde a fost deportată în anul 1990.
Totodată, reclamanta a arătat că a fost diagnosticată în asnul 1997 cu neoplasm mamar stând, stadiul I, suferind o intervenție chirurgicală în luna august 1997, necesitând ulterior un control medical periodic.
Dată fiind perioada de 18 ani în care reclamanta a locuit în România, ca și relațiile de familie pe care le are cu persoane care locuiesc tot în România, Curtea constată necesitatea evaluării situației reclamantei și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării drepturilor garantate prin această Convenție, inclusiv a dreptului la respectarea vieți private și de familie, prevăzut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
"1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora."
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art. 46 din Convenția europeană a drepturilor omului - în evaluarea măsurii de îndepărtare a unui străin de pe teritoriul unui stat parte la Convenție se impune examinarea împrejurării dacă această măsură nu aduce atingere dreptului la respectarea vieți private și de familie, consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aplicarea articolului 8 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, într-o hotărâre pronunțată împotriva Statului Român, respectiv în hotărârea dată în cauza Lupșa împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, în paragrafele 25-27, că"expulzarea unei persoane dintr-o țară în care locuiesc rudele sale apropiate poate constitui o ingerință în dreptul la respectarea vieții de familie, așa cum este el protejat de art. 8 1 din Convenție (Cauza Boultif împotriva Elveției, nr. 54273/00, 39, CEDO 2001-IX).
26.În cauza de față,Curtea relevă faptul că reclamantul, ajuns în România în 1989,locuit aici în mod legal, a învățat limba română,a înființat o societate comercialăși și-a întemeiat o familie cu o cetățeană română.Din această uniune a rezultat un copil cu dublă cetățenie, românăși sârbo-muntenegreană.
27.Integrarea reclamantului în societatea românească și caracterul efectiv al vieții sale de familie fiind incontestabile, Curtea consideră că expulzarea sa și interdicția de a intra pe teritoriul român au pus capăt acestei integrări și au generat o bulversare radicală în viața sa privată și de familie, pe care vizitele regulate ale partenerei sale și ale copilului lor nu au putut-o remedia. Drept care, Curtea consideră că a avut loc o ingerință în viața privată și de familie a reclamantului."
Instanța subliniază că interpretările Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii, iar instanțele naționale sunt obligate să înlăture aplicarea unor dispoziții legale naționale, în măsura în care aceste reglementări contravin dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum sunt interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat - într-o hotărâre pronunțată împotriva Statului Român, respectiv în hotărârea dată la 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru împotriva României (nr. 2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 5 decembrie 2007, în paragrafele 103-104 - că " un sistem bazat pe supremația Convenției și a jurisprudenței aferente acesteia asupra drepturilor naționale este să asigure buna funcționare a mecanismului de apărare implementat de Convenție și de protocoalele sale adiționale. Nu este lipsit de importanță să reamintim în acest sens că, în recomandarea sa din data de 12 mai 2004 [Rec. (2004)6], Comitetul s-a felicitat pentru faptul că prevederile Convenției făceau parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare.Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor(mutatis mutandis, împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84, & 26).
104. Or, Curtea constată căstatutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale".
Date fiind aceste considerente, Curtea constată necesitatea evaluării situației reclamantei și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din acest punct de vedere, Curtea constată - conform informațiilor furnizate de Serviciul pentru T prin înscrisul atașat la fila 28 dosar - că reclamanta, cetățean iordanian de origine palestiniană, a intrat pentru prima dată în România la data de 17.07.1990, dobândind statutul de tolerat.
Curtea constată, de asemenea, că doamna, cetățean iordanian, s-a născut la data de 10.03.1942 în, emigrând la vârsta de 6-7 ani în, împreună cu familia sa.
Conform dovezii de deportare eliberată la 3.07.1991, atașată la fila 11 dosar, reclamanta a fost deportată din, acesta fiind motivul intrării sale în România.
Curtea reține, totodată, că reclamanta a locuit neîntrerupt în România din anul 1990 și până în anul 2008, timp de aproape 18 ani, împreună cu soțul său - decedat în anul 2002 în T - și cu cei șase copii, în întreținerea cărora se află în prezent.
Curtea reține, ca nefiind contestat, și faptul că reclamanta nu are alte rude în - de unde a emigrat în copilărie, la vârsta de 6-7 ani - și nici în, de unde a fost deportată în anul 1990.
De asemenea, Curtea reține, ca nefiind contestat, și faptul că reclamanta nu este cunoscută cu antecedente penale pe teritoriul Statului Român.
În privința stării sănătății reclamantei, Curtea reține, conform biletului de ieșire din spital eliberat de Clinica Chirurgie III a Spitalului Clinic de Urgență nr. 1 T, că doamna a fost diagnosticată cu neoplasm mamar stând, stadiul I, suferind o intervenție chirurgicală în luna august 1997, necesitând ulterior un control medical periodic.
Având în vedere că reclamanta are vârsta de 66 de ani, locuind în România timp de aproape 18 ani, împreună cu cei șase copii, în întreținerea cărora se află în prezent, că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale pe teritoriul Statului Român și că starea sănătății sale - în raport cu vârsta pe care o are și cu gravitatea diagnosticului - Curtea apreciază că măsura îndepărtării reclamantei de pe teritoriul Statului Român aduce atingere dreptului acesteia la respectarea vieții private și de familie, drept garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Sub acest aspect, Curtea observă că reclamanta s-a integrat în societatea românească, locuind de 18 ani în România, împreună cu familia sa, fără a comite fapte penale, de natură a justifica îndepărtarea sa din România pe rațiuni de ordine publică.
Faptul că soțul său a fost îngropat în România și că locuiește pe teritoriul Statului Român împreună cu cei șase copii ai săi justifică ideea că reclamanta are o viață de familie dezvoltată în România, viață de familie care ar fi întreruptă prin îndepărtarea sa de pe teritoriul Statului Român.
Simplul fapt că reclamanta a încetat să locuiască legal din anul 1997 nu este suficient, în opinia instanței, să înlăture concluzia protejării vieții de familie a reclamantei.
În acest context, Curtea apreciază că măsura îndepărtării reclamantei din România nu constituie o"măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora."
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, respingând cererea de suspendare a executării Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru T, și va anula Decizia de returnare respectivă, reținând că aceasta contravine art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
dosarele nr- și nr. - ale Curții de APEL TIMIȘOARA la dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cetățean iordanian, născută la data de 10.03.1942 în.
Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru
Anulează Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. -/8.02.2008, emisă de Serviciul pentru T
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red./19.05.2008
Dact./ 2 ex./20.05.2009
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
