Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 86/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 86
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților Municipiul T reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Guvernul României, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat, în reprezentarea reclamanților, iar în reprezentarea pârâților de I și II se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul de III, Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâtul de III Guvernul României întâmpinare iar de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, cerere de intervenție în interesul pârâtul de III, acte care se comunică părților prezente.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra cererii de intervenție.
Reprezentantul reclamanților solicită pe fond respingerea cererii de intervenție
Reprezentanta pârâților solicită admiterea cererii de intervenție.
Pe fond reprezentantul reclamanților, solicită admiterea excepției de nelegalitate invocată, aceea de nelegalitate a punctului 1461 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 10167/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Pe fond, reprezentanta pârâților solicită respingerea excepției invocate de reclamanți ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul T reprezentat de Consiliul Local T și Primarul municipiului T, pentru care prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului înscris în nr. 29594 T, având nr. top 2119/1 și 2120/1, să se dispună rectificarea înscrierii în nr. 29504 T în sensul radierii dreptului de proprietate al municipiului T și înscrierea dreptului acestora de proprietatea asupra acestui teren.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii casei situate pe terenul în litigiu pe care a dobândit-o prin cumpărarea în baza Legii nr. 112/1995.
Actul acestora de proprietate îl constituie contractul de vânzare - cumpărare nr. 9455 din 30.09.1996 pe care l-a încheiat cu Statul Român reprezentat de URBIS
Întregul teren în litigiu constituie curtea și grădina casei proprietatea sa, încadrându-se în categoria terenurilor aferente locuințelor cumpărate de chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995.
Potrivit art. 26 aliniatul 3 din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, modificate și completate prin nr.HG 11/1997, reclamanți au dobândit ol dată cu cumpărarea casei și terenul aferent acesteia compus din curte și grădină așa cum este evidențiat în cartea funciară.
De altfel, și în actul de vânzare - cumpărare al locuinței se menționează la punctul 6 că acesta se completează cu drepturile și obligațiile ce decurg pentru părțile contractante din Legea nr. 112/1995 și Normele sale metodologice, aprobate prin nr.HG 20/1006, modificate și completate prin nr.HG 11/1997.
În loc să li se recunoască acest drept de proprietate dobândit " ex lege" municipiul Taf ăcut demersuri pentru trecerea terenului proprietatea acestora în domeniul său public ceea ce a fi reușit prin nr.HG 1016/2005 în baza căreia și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Aceștia consideră că această hotărâre a Guvernului este nelegală în privința trecerii terenului proprietatea acestora în domeniul său public ceea ce a și reușit prin nr.HG 1016/2005, în baza căreia și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
În același timp consideră că trecerea terenului în litigiu în domeniul public al municipiului T este nelegală, Hotărârea Guvernului nr. 1016/2005 încălcând prevederile art. 8 aliniatul 1 din Legea nt. 213/1998 potrivit cărora numai bunurile din proprietatea privată a statului pot fi trecute în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale.
Or, la data adoptării nr.HG 1016/2005, terenul în litigiu de venise proprietatea reclamanților potrivit legii.
Pârâtul Municipiul T prin și Primarul Municipiului T, au depus întâmpinareprin care au solicitat respingerea în principal ca inadmisibilă a acțiunii iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea acesteia, se arată în fapt că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9455/30.09.1996 încheiat între URBIS T și reclamanți a fost vândut imobilul construcție situat în T str. - nr. 38 B înscris în nr. 29594 T, nr. top 2119/1 și 2120/1.
Așa cum reiese din cuprinsul extrasului nr. 29594 T, terenul din litigiu aparține Municipiului T aparținând domeniului public al acestuia.
Reclamanții nu au făcut dovada faptului că ar fi solicitat Consiliului Local al Municipiului T, ca reprezentant al Statului Român să le vândă o dată cu construcția, și terenul aferent, procedura administrativă ca și metodologia de evaluare a terenului fiind atributul exclusiv al T, în situația în care, nu se dă curs solicitării ori soluția nu mulțumește petenții, aceștia sunt îndreptățiți să se adreseze instanței de judecată în contextul în care determinarea conținutului de teren aferent, prin analogie cu conținutul art. 36 aliniatul 2 din Legea nr. 18/1991, nu poate fi reținută în speță, întrucât aplicarea art. 36 din Legea nr. 18/1991 vizează situația juridică a terenurilor și clădirilor aferente la data de 01.01.1990, nu și cele asupra cărora dreptul de proprietate a fost reglementat ulterior, respectiv prin Legea nr. 112/1995, acesta nefăcând nici o referire la dispozițiile Legii nr. 18/1991 în ceea ce privește terenul. Prin urmare, chiar dacă reclamanții în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu fac nici o referire la prevederile Legii nr. 18/1991m, înțelege să amintească modalitatea în care legiuitorul s-a referit la categoria de teren aferent construcțiilor și posibilitatea conferită titularilor dreptului de proprietate asupra construcțiilor de a beneficia de calitatea de proprietar al terenului aferent.
Solicită să se observe că nu poate fi vorba de un refuz din partea instituției pârâte de îndeplinire a unei obligații deoarece solicitarea reclamantului privind vânzarea terenului aferent construcției înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, excede cadrului legal.
La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2008, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a nr.HG 1016/2005, cauza fiind suspendată și sesizată Curtea de Apel Timișoara, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a nr.HG 1016/2005.
Cauza a fost înregistrată din nou la Curtea de Apel Timișoara, sub același număr, în vederea soluționării excepției de nelegalitate.
La prezentul dosar s-a depus întâmpinare de către pârâtul Municipiul T prin Primar prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților pentru următoarele motive:
Reclamanții nu au făcut dovada existenței drepturilor sau intereselor sale private sau publice legitime, precum și a unei vătămări a acestora, prin adoptarea hotărârii ce formează obiectul prezentului litigiu.
Reclamanții nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului menționat la pozițiile atacate din nr.HG 1016/2005.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competenta, suspendând cauza.
Consideră că excepția prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este de strictă interpretare, iar instanțele judecătorești trebuie să se pronunțe în sensul admiterii acestei excepții doar în cazul în care prin actul administrativ atacat se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.
Prin nr.HG 1016/2005 nu se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, ci prin această hotărâre se are în vedere organizarea executării legilor, adică se detaliază legea, se stabilește întreg cadrul care privește aplicarea legii.
Așadar Hotărârea nr. 1016/2005 este temeinică și legală fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României și ale art. 21 aliniatul 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Hotărârea de consiliu local prin care s-a propus trecerea terenului în domeniul public are caracter normativ.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care solicită să se constate că Hotărârea Guvernului nr. 1016/2005 este legală, astfel încât solicită ca, prin hotărârea care se va pronunța să se respingă excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prezentul excepție de nelegalitate, invocată de reclamanții și, are de obiect nelegalitatea punctului nr. 1461 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Instanța constată că Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 suplimentează inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului
Conform punctului nr. 1461 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 - astfel cum rezultă din copia anexei respective, atașate la fila 41-45 dosar - s-a dispus trecerea din domeniul privat în domeniul public al municipiului T, a imobilului înscris în nr. 29.594 T, constând în grădină, casă și curte, situate în- din municipiul
Astfel cum rezultă din copia Cărții Funciare nr. 29.594 T atașată la fila 6 din dosar - al Judecătoriei Timișoara, reclamanții și sunt proprietarii construcției edificate pe terenul respectiv, teren al cărui proprietar este municipiul
În examinarea legalității trecerii în domeniul public al bunului respectiv, Curtea observă că legea permitea Guvernului să dispună această măsură. Conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 206/2000, prin Legea nr. 713/2001 și prin Legea nr. 241/2003, " domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local."
Dar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public. Astfel, art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 prevede că " domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuride uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
În același sens, art. 1 din Legea nr. 213/1998 stipulează că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
De asemenea, art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și dinorice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor,sunt de uz sau de interes publicși sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, enumerând modurile de dobândire a proprietății publice, prevede, la litera e), că "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
Legea nu definește noțiunile de uz sau de interes public, nici noțiunea de cauză de utilitate publică.
Din reglementările citate rezultă, însă, că există o diferență calitativă între bunurile care fac parte din domeniul privat și cele care fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale, această diferență constând în aceea că bunurile care fac parte din domeniul public"sunt de uz sau de interes public".
În încercarea de a determina categoriile de bunuri care"sunt de uz sau de interes public", instanța constată că punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 enumeră, exemplificativ o serie de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor
Conform punctului III din Anexa la Legea nr. 213/1998 "domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale".
Din această enumerare exemplificativă rezultă că fac parte din domeniul public acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
În privința terenurilor care fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 face referire, cu titlu exemplificativ, la terenurile aferente rețelelor de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, și stațiilor de tratare și epurare a apelor uzate, (la punctul 4), la terenurile pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement (la punctul 2), la terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea (la punctul 5), la terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat (la punctul 9).
Instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, atașată la filele 37-38 dosar, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților ca fiind de uz sau de interes public.
De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din domeniul privat în domeniul public al municipiului
Instanța reamintește că, potrivit art. 7 alin. 1 litera e) din Legea nr. 213/1998, "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
În speță, bunul în litigiu era un teren pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților, precum și grădina gospodăriei respective.
Instanța observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public a imobilului nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură.
În consecință, instanța consideră că trecerea imobilului înscris în nr. 29.594 T, (constând în grădină, casă și curte, situate în - din municipiul T), din domeniul privat în domeniul public al municipiului T nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public.
În absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în litigiu domeniul privat în domeniul public al municipiului T s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. 1 și 4, și ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și, și va constata nelegalitatea punctului nr. 1461 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Reținând nelegalitatea actului contestat de reclamanți, instanța va respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în favoarea pârâtului Guvernul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și.
Constată nelegalitatea punctului nr. 1461 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER,
- -
Red./15.05.2008
Dact./7 ex./19.05.2008
Se comunică:
- reclamant - T,- B jud.
- reclamantă - T,- B jud.
- pârât Municipiul T prin Primar -, B-dul - nr. 1 jud.
- pârât Consiliul Local T - T, B-dul - nr. 1 jud.
- pârât Guvernul României - B, nr. 1 sector 1.
Com. 5 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
