Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.1014
Ședința publică din 3 august 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 462/27.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 30.07.2009, reclamanta intimată a depus note de ședință.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.462/27.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea reclamantei - SRL T împotriva pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 2477/13.03.2009 emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare s-a reținut că referitor la condițiile prevăzute de art. 14 al.1 Legea nr- instanța retine ca pentru a se dispune suspendarea executării actului atacat trebuie îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții: sesizarea in condițiile art. 7 Legea nr. 554/2004 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare (in speță contestația formulată in baza art. 207 si următoarele Cod procedura fiscală echivalând cu procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004) precum si condiția existenței cazului bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt si de drept care sunt de natură să creeze o îndoială in privința legalității actului administrativ, îndoială ce nu aparține reclamantei ci instanței de judecată care procedează la analiza cererii de suspendare. Aceste aspecte se coroborează cu paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta in cazul că ar fi supusă executării silite imediate a titlului de creanță.
Astfel, paguba iminentă este definită de art.2 al.1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării activității reclamantei, or in speță pe lângă prejudiciul material evident pe care l-ar suferi reclamanta prin executarea silita imediată, instanța mai constată că față de cuantumul destul de mare al sumei ce urmează a fi executată (9.722 RON) reclamanta având pe rolul instanței mai multe acțiuni prin care a solicitat anularea unor decizii de impunere, respectiv suspendarea executării lor, având așa cum susține, blocate sume de bani in plata cauțiunilor, ceea ce ar conduce la perturbarea gravă a activității reclamantei situație la care face expres referire însuși art. 2 al.1 lit. ș din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, instanța reține că in speță reclamanta a îndeplinit atât condiția plății cauțiunii prevăzută de art. 215 al.2 Cod procedura fiscală cât si cele trei condiții la care face referire art. 14 al.1 Legea nr. 554/2004 astfel încât, văzând si dispozițiile art.14 al.4 Legea nr. 554/2004, Tribunalul admite cererea reclamantei dispunând suspendarea executării actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței de fond.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță dispune obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, in suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la fila 6 dosar.
În cauză a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând modificarea sentinței și respingerea cererii ca nefondată, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare recurenta critică prima instanță pentru că a încălcat prevederile art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, pentru că în cuprinsul cererii de suspendare, pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor de mai sus, contestatoarea a făcut trimitere la motivele care privesc netemeinicia actului de impunere emis de către autoritatea vamală, precum și la faptul că în situația în care s-ar începe executarea silită, plata acestor sume ar prejudicia societatea în mod ireversibil, prin intrare în incapacitate de plată din lipsă acută de lichidități.
Recurenta arată că acest argument, dar și cele evidențiate în conținutul acțiunii, respectiv cuantumul ridicat al creanței, nu este de natură să justifice suspendarea de către instanță a executării titlurilor executorii, întrucât în speță contestatoarea a omis să demonstreze tocmai faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
Recurenta subliniază că simpla începere a executării silite care în speță nici nu a început până în prezent, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea de îndeplinirea unor astfel de criterii, care privesc în principal gravitatea consecințelor executării actului.
Învederează că, în susținerea cererii, petenta nu a prezentat niciun document care să privească situația financiară actuală a societății, contul de profit și de pierderi, balanțele de verificare, bilanțul societății etc. documente care ar putea demonstra, cu siguranță, dacă în speță se impune admiterea sau respingerea cererii formulate.
Arată că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește cauze similare este în sensul respingerii cererilor de suspendare, în situația în care solicitanții nu au făcut dovada clară cu privire la situația financiară a societăților comerciale, din care să rezulte în mod incontestabil faptul că paguba produsă ar fi de natură să conducă societățile în încetare de plăți sau într-o situație financiară care să nu mai poată fi remediată ulterior.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sentința civilă nr. 462/27.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș este nelegală, motiv pentru care se admite recursul pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și se modifică sentința în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru că:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004,"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Deci pentru admiterea unei asemenea cereri se impune îndeplinirea cumulativă a trei cerințe legale și anume dovada procedurii prealabile împotriva actului administrativ, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a probat existența cazului bine justificat, așa cum acesta este definit de art.2 alin.1 lit.t din Legea nr. 554/2004, în sensul unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cererea reclamantei nu conține nici o trimitere la aspectele de nelegalitate ale actului de impunere vamală, deci a cazului bine justificat.
De asemenea, susținerile referitoare la consecințele prejudiciabile ale executării deciziei de impunere emisă de pârâte nu sunt susținute de probe legate de situația financiară sau de personal a societății reclamante, astfel că nu este îndeplinită nici cerința prevenirii prejudiciului iminent prin exercitare.
Cum sentința s-a pronunțat cu încălcarea acestor cerințe legale cuprinse în art.14 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul pârâtei, se va modifica sentința cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respingându-se cererea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 462/27.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința și respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./4.08.2009
Tehnored. /2 ex./4.08.2009
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Rodica Olaru, Cornelia Maria
