Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.07.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.1024
Ședința publică din 3 august 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 615/2.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 30.07.2009, reclamanta recurentă a depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, precum și copii de pe care dovedesc sumele de bani pe care societatea le are blocate în cauțiuni și copii de pe extrasele de cont.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.615/2.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL, in contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor, pentru suspendarea executării Deciziei nr. 2479/13.03.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației pe care a formulat-o împotriva acestei decizii.
În motivare s-a reținut că T a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B suspendarea executării Deciziei nr. 2479/13.03.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației pe care a formulat-o împotriva acestei decizii.
Prin Decizia nr. 2479/13.03.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și aflată la filele 6-7 din dosar, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații vamale suplimentare (majorări) în sumă de 7859 RON lei cu titlu de majorări de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în procedura specială prevăzută de Codul d e procedură fiscală la pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, contestație aflată în copie la fila 8 din dosar, aflată în curs de soluționare.
Atât în fața organului fiscal cât și în fața instanței reclamanta a pretins că decizia privind majorările este prematură deoarece se referă la obligații fiscale (TVA, taxe vamale și accize în cuantum total de 44.149 lei) stabilite prin Decizia 4354/29.04.2008 emisă de aceiași pârâtă, contestate în fața instanței și pentru care s-a obținut suspendarea executării prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În acest sens, a depus copie de pe sentința civilă nr. 634/CA/23.07.2008 a Tribunalului Timiș.
În aceste condiții, reclamanta a pretins că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2008.
Potrivit art. 14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta a sesizat autoritatea emitentă a deciziei referitoare la obligații de plată accesorii.
Referitor la celelalte două condiții tribunalul reține că potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Având în vedere că majorările de întârziere au fost calculate asupra unor obligații fiscale stabilite printr-o decizie a cărei executare a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (ceea ce înseamnă că instanța a considerat că există o îndoială serioasă privind legalitatea obligațiilor fiscale principale) tribunalul consideră că există o îndoială serioasă și în ce privește obligațiile fiscale accesorii privind majorările de întârziere.
Așadar, există un caz bine justificat de suspendare. Totuși, deși primele două condiții sunt îndeplinite, tribunalul observă că nu există nicio probă și niciun motiv pentru a reține că și cea de-a treia condiție ar fi îndeplinită. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că executarea unei sume modice de 7.859 lei i-ar perturba grav activitatea. Simplele presupuneri sunt insuficiente.
În consecință, văzând că una din condiții ne este îndeplinită, tribunalul va respinge cererea de suspendare a Deciziei Decizia nr. 2479/13.03.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
În cauză a declarat recurs reclamanta - SRL T solicitând modificarea sentinței și admiterea cererii, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta critică prima instanță pentru încălcarea prevederilor art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare și în privința cazului bine justificat, arătând în acest sens că decizia a cărei suspendare o solicită este emisă prematur de către pârâta-intimată 2, aspect care este de natură să creeze pentru instanță o îndoială serioasă în privința legalității deciziei contestate. Și această condiție a fost constatată ca fiind îndeplinită de către instanța de fond.
Singura problemă a fost la îndeplinirea celei de-a treia condiții, cea a pagubei iminente, instanța de fond stabilind că nu s-a făcut dovada că plata sumei de 7859 lei ar perturba grav activitatea reclamantei.
Recurenta consideră că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât plata sumei de 7859 lei i-ar crea reclamantei un prejudiciu serios, nu neapărat datorită sumei care nu este foarte mare, dar societatea are sume foarte mari blocate în cauțiuni și are mai multe astfel de decizii primite a căror anulare o solicită. Mai mult, susține că va dovedi cu extras de cont faptul că sumele de bani pe care societatea le are în cont sunt foarte mici în raport cu sumele de bani pe care le datorează.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Așa cum bine s-a reținut prin sentința recurată, cererea reclamantei nu îndeplinește cerințele cumulative ale art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, și anume dovada cazului bine justificat așa cum acesta este definit prin art.2 alin.1 lit.t din Legea nr. 554/2004, în sensul "cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Nici acțiunea, nici cererea de recurs nu relevă motivele de nelegalitate ale actului de impunere vamală, referitor la modul de calcul a impunerii vamale.
Așa fiind, Curtea constată că bine a fost respinsă cererea reclamantei de prima instanță, motiv pentru care recursul acesteia se respinge ca nefondat cui aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 615/2.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./4.08.2009
Tehnored. /2 ex./4.08.2009
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Rodica Olaru, Cornelia Maria
