Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1017/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.1017
Ședința publică din 3 august 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 540/12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate și avocat în reprezentarea reclamantului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 1.07.2009, pârâta intimată a depus întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinării cu reprezentanta reclamantului și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii privind suspendarea executării, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.540/12.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondată cererea reclamantului împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de nr. 11150/27.03.2009, emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva acestui act - dosar nr- aflat pe rolul Tribunalul Timiș.
În motivare s-a reținut că prin Decizia de nr. 11150/27.03.2009 (filele 16-17 dosar), cu privire la care se solicită să se dispună suspendarea executării, i se comunică reclamantului - șef serviciu - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală 2, faptul că funcția de CONDUCERE în care este numit a fost supusă reorganizării, potrivit noii structuri organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene - aparat propriu și unități subordonate, aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În conținutul Deciziei de nr. 11150/27.03.2009 i se precizează faptul că până la data de 3 aprilie 2009 are posibilitatea de a opta pentru numirea în una dintre celelalte funcții publice de conducere vacante corespunzătoare din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului T, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform art. 99 alin.5 și alin.7 din Legea nr. 188/1999.
În drept, sunt incidente constituind sediul materiei, prevederile art. 14 alin.1 raportat la art. 15 din Legea nr.554/2004: "Art. 14 Suspendarea executării actului
(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Art. 15Solicitarea suspendării prin acțiunea principală
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute laart. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiileart. 14alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător."
Deci cele trei condiții legale cumulative, pe care trebuie să le dovedească reclamantul conform dispozițiilor legale redate supra sunt: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ, existența unui caz bine justificat și eminența producerii unei pagube care poate fi astfel prevenită.
Cu privire la primele două condiții, instanța constată că sunt probate.
Reclamantul a atacat în procedură prealabilă administrativă și apoi prin acțiune în contencios administrativ (dosar nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș ), astfel cum s-a precizat supra în considerentele de față, Decizia de nr. 11150/27.03.2009.
Cazul bine justificat îl reprezintă îndoiala serioasă asupra legalității deciziei de eliberare din funcție, potrivit definirii noțiunii conform art. 2 alin.1 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Însă, instanța apreciază că nu poate fi vorba în cauză de îndeplinirea celei de a treia condiții "pagubă iminentă", astfel cum este ea definită prin art. 2 alin.1 lit. ș) din legea contenciosului administrativ, câtă vreme în speță este vorba de funcția de conducere, nu de pierderea locului de muncă, de imposibilitatea materială de a-și susține financiar familia.
Conform Deciziei nr. 1156/24.04.2009, aflată la fila 74 dosar, reclamantul a fost numit începând cu data de 27 aprilie 2009 în funcția publică de execuție de consilier clasa I grad profesional superior treapta 1 de salarizare, din cadrul aparatului propriu - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală persoane juridice 2.
Faptul că reclamantul deține în prezent doar o funcție de execuție și nu una de conducere nu este în limitele vreunui prejudiciu major de natură să determine instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ - Decizia de nr. 11150/27.03.2009, câtă vreme cu evidență reclamantul nu și-a pierdut locul de muncă și salariul, ci doar, pe moment, funcția de conducere.
Raportat la toate cele precizate supra, Tribunalul dispune respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de nr. 11150/27.03.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă și admiterea cererii.
În motivare, recurentul critică prima instanță pentru că nu a reținut îndeplinite cerințele art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că prin Decizia nr. 12135/03.04.2009, autoritatea emitentă a respins plângerea prealabilă formulată de către reclamant, refuzând să revoce actul administrativ atacat.
Organul emitent și-a justificat refuzul invocând o serie de argumente care nu au niciun temei legal, ba chiar lipsite de fundament logic. Astfel, organul emitent arată că decizia de eliberare din funcție reprezintă de fapt un preaviz și nu un act administrativ care să poată fi atacat prin procedura plângerii prealabile. Susținerile autorității emitente sunt, însă, vădit nefondate, având în vedere faptul că art. 97 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede că "încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică -".
Organul emitent arată, totodată, că "nici nu a prevăzut posibilitatea de a-l contesta sau de a face obiecțiuni, având în vedere faptul că actul administrativ care produce efecte în planul raportului de serviciu este decizia de eliberare din funcție și nu o notificare de preaviz." Afirmațiile organului emitent sunt lipsite de orice logică. Tocmai decizia de eliberare din funcția de conducere este actul administrativ care are drept consecință începerea curgerii termenului de preaviz, iar nu invers.
Actul atacat reprezintă, în fapt, o decizie de eliberare din funcția de conducere, recunoscând acest caracter actului atacat, s-ar ajunge la situația absurdă de a se comunica funcționarului public, după expirarea termenului de preaviz, decizia de eliberare din funcție a acestuia. Prin urmare, susținerile autorității publice emitente nu fac altceva decât să disimuleze un act administrativ de autoritate sub aparența unei "adrese", demers nelegal și care nu poate afecta natura juridică reală a actului respectiv.
Pe cale de consecință, cerința referitoare la inițierea procedurii prealabile prevăzută de art.15 alin. (1) raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este îndeplinită.
Recurentul mai susține că există și cazul bine justificat, respectiv nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție pentru că prin decizia menționată i s-a comunicat faptul că funcția de conducere pe care o ocupa a fost supusă reorganizării potrivit noii structuri organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene - aparat propriu și unități subordonate (Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T), aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Așa cum a arătat și în fața primei instanțe, susține reclamantul, în cadrul instituției nu a avut loc o reorganizare a activității prin reducerea personalului, ci, dimpotrivă, a avut loc o suplimentare a posturilor.
Astfel, anterior Ordinului nr. 375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care se aprobă noua structură a aparatului propriu al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, organigrama Activității de inspecție fiscală cuprindea: Serviciul inspecție fiscală persoane fizice; Serviciul inspecție fiscală 1; Serviciul inspecție fiscală 2; Serviciul coordonare programe, analiză și îndrumare pentru activitatea de inspecție fiscală.
Drept urmare, în cadrul activității de inspecție fiscală existau 4 funcții de conducere, reclamantul ocupând funcția de șef serviciu - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală 2.
Ca urmare a Ordinului nr. 375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, activitatea de inspecție fiscală cuprinde: Serviciul inspecție fiscală persoane fizice; Serviciul inspecție fiscală persoane juridice 1-5;Serviciul control financiar; Serviciul coordonare programe, analiză și îndrumare pentru activitatea de inspecție fiscală.
Pe cale de consecință, se poate observa fără nici un echivoc faptul că în cazul Activității de Inspecție fiscală nu a avut loc o reducere a posturilor de conducere, ci dimpotrivă o suplimentare a acestora, de vreme ce noua organigramă a activității de inspecție fiscală cuprinde 8 funcții de conducere.
Potrivit art. 97 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici are loc în următoarele condiții: "- c)prin eliberare din funcția publică-".
Având în vedere conținutul deciziei atacate, efectele sale trebuie interpretate în sensul că raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat ca urmare a eliberării din funcție datorită reorganizării activității.
Potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, această măsură poate fi dispusă în cazul în care "autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public". Astfel, singurul caz în care are loc reorganizarea activității este cel în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul, inclusiv postul ocupat de funcționarul public, ceea ce în cazul reclamantului nu se verifică.
Privitor la paguba iminentă, art.2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil" produs prin executarea actului administrativ.
Instanța de judecată, în hotărârea recurată, a apreciat în mod nelegal și netemeinic că în cauză nu este îndeplinită această condiție, motivând în sensul că reclamantul nu și-a pierdut locul de muncă întrucât a optat pentru o funcție de execuție în locul celei de conducere din care a fost eliberat nelegal, funcție în care a fost numit prin Decizia nr. 56/24.04.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu titlu liminar, reclamantul arată că și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public timp de 19 ani, ocupând din anul 1999 funcția de conducere din care a fost eliberat nelegal.
În baza actului administrativ în legătură cu care însăși prima instanță reține că există o serioasă aparență de nelegalitate, reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere pe care o ocupa. Acest efect echivalează cu pierderea postului ocupat în cadrul autorității publice și este de natură a creaper sereclamantului un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în pierderea în mod nelegal a sursei de venituri salariale.
În aprecierea acestui prejudiciu, se impune accentuat faptul că eliberarea din funcție dispusă prin decizia contestată reprezintă o cauză de încetare a raportului de serviciu neimputabilă reclamantului. În aceste condiții, suspendarea executării deciziei s-ar fi impus nu numai în virtutea prezumției de nevinovăție înțeleasă lato sensu, pe care ar putea-o invoca inclusiv persoana căreia i-ar fi încetat raportul de serviciu din cauze imputabile ei (ceea ce nu este cazul în speță), ci reprezintă o măsură normală de asigurare a continuității reclamantului în funcție. Într-adevăr, instanța de judecată chemată să soluționeze cererea trebuia să facă o distincție, rezonabilă, între menținerea temporară în funcție a unei persoane căreia i-ar fi încetat raportul de serviciu din cauze imputabile ei, măsură față de care instanța judecătorească ar putea avea rezerve, și menținerea temporară în funcție a unei persoane căreia i-ar înceta raportul de serviciu din cauze neimputabile ei, ci, dimpotrivă, ca efect al unei măsuri abuzive.
Chiar și în lipsa unei asemenea distincții, pe care prima instanță oricum nu a făcut-o, deși reclamantul a solicitat acest lucru, este absurd să se susțină că pierderea postului ocupat în cadrul autorității publice și,per relationem, a veniturilor obținute aferent acestui post, nu produce funcționarului public un prejudiciu iminent.
În cazul în care, însă, eliberarea din funcție în urma reorganizării are loc cu încălcarea legii, cum este cazul în speță, exercitarea de către funcționarul public a opțiunii de a ocupa o altă funcție publică (de conducere sau de execuție) este o circumstanță absolut irelevantă pentru existența și imputabilitatea pagubei produse prin eliberarea nelegală din funcție. Paguba există și este imputabilă autorității sau instituției publice de îndată ce actul administrativ nelegal a fost emis, fără a fi influențată de conduita ulterioară a funcționarului public și cu atât mai puțin de eventuala sa opțiune pentru o altă funcție publică.
În speță, subsecvent eliberării nelegale din funcția de conducere, reclamantul și-a exercitat dreptul de a opta pentru o funcție de execuție în cadrul unității unde își desfășura activitatea.
Această opțiune, însă, pe de o parte, a fost exercitată subsecvent eliberării nelegale din funcția de conducere, fiind o alegere forțată, iar nu liberă, iar pe de altă parte reprezintă o măsură normală de asigurare a continuității activității sale, urmărind a evita ca reclamantul și familia sa să fie lipsiți de orice sursă de venit.
Cum termenul de preaviz urma să expire și cunoscând faptul că instanța de fond a stabilit ca prim termen de judecată pentru soluționarea cererii de suspendare a executării actului un termen ulterior expirării termenului de preaviz, reclamantul și-a exercitat forțat dreptul de a opta pentru o funcție de execuție, fără însă a renunța la procedura administrativă sau judiciară. Pe cale de consecință, reclamantul a fost, datorită împrejurărilor cauzei, constrâns să accepte o funcție de execuție, iar această opțiune exprimată nu poate fi folosită împotriva sa.
Prima instanță apreciază că deținerea în prezent doar a unei funcții de execuție " nu este în limitele vreunui prejudiciu major de natură să determine instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ -, câtă vreme cu evidență reclamantul nu și-a pierdut locul de muncă și salariul, ci doar, pe moment, funcția de conducere".
Drept urmare, reclamantul este sancționat de instanța de judecată pentru că a acționat prudent și diligent, căutând o soluție temporară pentru a nu ajunge în situația pierderii oricărei surse de venit. Cu alte cuvinte, nu numai că autorității publice emitente i se permite să-și invoce propria culpă, primindu-se de către instanță apărarea acesteia formulată cu încălcarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, ci reclamantului i se impută exercitarea unei opțiuni care nu poate surmonta evidenta producere a prejudiciului, efectul opțiunii (ocuparea funcției de execuție) neavând nici o legătură cu existența și imputabilitatea pagubei cauzate anterior de actul nelegal (eliberarea din funcția de conducere).
Mai mult, venitul aferent funcției de execuție pentru care am optat este unul diminuat cu 30% față de cel aferent funcției de conducere din care am fost eliberat în mod nelegal, prin pierderea indemnizației de conducere, iar funcția de conducere presupune anumite sporuri care nu sunt acordate în cazul celei de execuție.
Este contrar legii șl echității, frizând chiar absurdul, să se creeze subsemnatului o situație juridică defavorabilă în raport cu ipoteza în care nu și-ar fi exercitat dreptul de opțiune, din cauza recurgerii la o alternativă care avea scopul de a nu mă lipsi de orice sursă de venit și la care a recurs precizând expres că o fac sub rezerva menținerii tuturor cererilor formulate în justiție pentru înlăturarea efectelor actului administrativ nelegal.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă pentru că:
Potrivit cererii formulate de reclamant în condițiile art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, acesta a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 11150/27.lll.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin acțiune reclamantul a susținut că prin actul administrativ susmenționat a fost eliberat din funcția de șef serviciu - Activitatea de inspecție fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală 2.
Potrivit actului nr.11150/27.III.2009 ce face obiectul cauzei, depus la fila 16 în dosarul primei instanțe, i s-a comunicat reclamantului un preaviz conform art.99 alin.3 din Legea nr. 188/1999 republicată, menționându-se următoarele: având în vedere că funcția de conducere în care a fost numit reclamantul a fost supusă reorganizării, potrivit noii structuri organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene - aparat propriu și unități subordonate, aprobată prin Ordinul nr.375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu data comunicării prezentei notificări, se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit prevederilor art.99 alin.3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Lista privind funcțiile publice de conducere corespunzătoare, pentru care se poate opta, potrivit noii structuri organizatorice aprobată, este prevăzută în anexa la prezentul preaviz.
Până la data de 3 aprilie 2009, având în vedere că nu vă încadrați în situațiile prevăzute la art.100 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se poate opta pentru numirea în una din funcțiile publice de conducere vacante corespunzătoare din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului T, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr.375/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform art.99 alin.5 și alin.7 din Legea nr. 188/1999.
În situația în care pentru funcția publică pentru care ați optat există la data de 03 aprilie 2009 și alte opțiuni exprimate, în perioada 7 aprilie 2009, ora 10:00 (proba scrisă) și 9 aprilie 2009 (interviul), ora 10:00, se desfășoară la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din-, sector 5, B, examenul de testare profesională, conform procedurii aprobată prin Ordinul nr.377/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anexă la prezentul aviz.
și procedura de examinare, astfel cum a fost aprobată, pot fi consultate pe site-ul (www.anaf.ro) și/sau la avizierul direcției generale.
Potrivit art.99 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în cazurile prevăzute la lit.a - g ale aceluiași articol.
Art.99 alin.3 din legea susmenționată prevede că în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice, iar la art.99 alin.4 se dispune că, în perioada de preaviz, persoana care are competența legală de numire în funcția publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de muncă, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
Deci, actul administrativ atacat de reclamant, așa cum rezultă din conținutul său sus-reprodus și cum a fost întemeiat în drept, constituie un preaviz, deci un act premergător măsurii de eliberare din funcția publică, și care urmează a se lua după expirarea termenului de 30 de zile, în care raporturile de serviciu se mențin între funcționarul public și instituția publică, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate.
Curtea constată de altfel că nici formal, actul litigios nu este o decizie de eliberare din funcție, din punct de vedere a naturii sale juridice, pentru că prin aceasta reclamantul nu a fost eliberat din funcție ci i s-a adus la cunoștință existența unor opțiuni pe care le poate lua în considerare, având în vedere reorganizarea la care a fost supusă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Întrucât prin actul atacat nu s-au născut, încetat sau modificat raporturi juridice, acesta este lipsit de consecințe juridice în planul raporturilor de serviciu ale reclamantului, deci nu constituie un act administrativ de autoritate în sensul art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art.2 lit.c din lege, care definește acest act ca unul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Cum preavizul constituie un act prealabil deciziei de eliberare din funcție, prin care funcționarul public este informat că urmează a fi eliberat din funcția publică, decizia de eliberare din funcție, emisă în condițiile art.99 alin.1 din Legea nr. 88/1999 fiind singurul act administrativ cu consecințe juridice, Curtea constată că preavizul se înscrie în noțiunea juridică de operațiune administrativă prevăzută de art.18 alin.2 din Legea nr. 554/2004, care a stat la baza emiterii actului supus judecății, și cu privire la care instanța competentă poate să se pronunțe odată cu soluționarea acțiunii privitoare la actul administrativ de autoritate.
Raportat la considerentele expuse, Curtea constată că bine a fost respinsă cererea de prima instanță întrucât actul atacat nu este unul de autoritate în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că recursul reclamantului se respinge ca nefondat pentru că vizează un act neproducător de efecte juridice de sine stătător în planul eliberării din funcție, astfel că îndeplinirea cerințelor art.14 din Legea nr. 554/2004 ce face obiectul recursului, este lipsită de relevanță juridică.
Instanța mai constată că natura juridică a actului a fost pusă în discuția reclamantului și de către pârâtă, prin întâmpinarea de la filele 36-37 din dosarul Tribunalului Timiș, la care aceasta a răspuns conform concluziilor scrise depuse la termenul din 12.2009.
În concluzie, pentru motivele expuse, recursul se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 540/12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./4.08.2009
Tehnored. /2 ex./4.08.2009
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Rodica Olaru, Cornelia Maria
