Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.1018
Ședința publică din 3 august 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 165/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 31.07.2009, pârâta intimată a depus întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinării cu reprezentanta recurentei, iar aceasta depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 22.12.2008, sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, să se dispună suspendarea deciziei nr. 90442/21.11.2008 emisă de către T, referitoare la obligațiile de plată accesorii ale reclamantei pentru suma de 232.167 lei, până la soluționarea printr-o hotărâre judecătorească a cauzei de către instanța de fond sesizată în procedura de contencios administrativ împotriva acestui act.
În motivarea cererii se arată că în fapt, ca urmare a unei cereri de rambursare TVA, formulată de către reclamantă, a fost efectuat de către organele competente un control fiscal privind analiza și aprobarea rambursării TVA, aferentă perioadei februarie 2007 - decembrie 2007.
În urma controlului, a fost emis Raportul de inspecție fiscală nr. 4558/16.07.2008, prin care organul de inspecție fiscală a stabilit obligații fiscale suplimentare reprezentând taxă pe valoarea adăugată și accesorii în sumă de 233.898 lei, din care: 195.058 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată; 37.024 lei, reprezentând majorări/dobânzi de întârziere și 1.816 lei, reprezentând penalități, calculate în urma inspecției fiscale parțiale privind verificarea, analiza și aprobarea rambursării de taxă pe valoarea adăugată, fiind verificată perioada ianuarie 2004 - decembrie 2007.
În baza raportului de inspecție fiscală menționat, a fost emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T - Activitatea de Inspecție Fiscală Decizia de impunere nr. 487/17.07.2008.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 487/17.07.2008, în temeiul art. 205-218 Cod procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T sub nr. registratură -/24.09.2008, precum și o completare la contestația depusă sub nr. registratură -/24.09.2008, înregistrată sub nr. registratură -/31.10.2008, solicitând anularea deciziei. Contestația a fost înregistrată pentru soluționare sub nr. 35495/02.10.2008.
Prin Decizia nr. 2527/257/18.11.2008, Biroul de soluționare contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Tar espins contestația, motiv pentru care reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ, așa cum rezultă din actele anexate prezentei.
În baza art. 116 Cod procedură fiscală, reclamanta a formulat către organele fiscale competente cereri de compensare a TVA de rambursat (solicitat potrivit cererii menționate supra) cu debitele fiscale ale sale constând în contribuții, impozit pe profit și impozit pe salarii. Prin efectul Deciziei de impunere nr. 487/17.07.2008, debitele fiscale pentru care reclamanta a solicitat compensarea cu TVA de rambursat, cerere respinsă în mod nelegal, au rămas neachitate.
Ulterior, pe măsură ce societatea reclamantă a făcut plăți la buget, a fost generată în mod nelegal o întârziere în achitarea debitelor fiscale, prin aplicarea art. 115 lit. b) Cod procedură fiscală, referitor la ordinea stingerii datoriilor. Astfel, organele fiscale au procedat la stingerea debitelor fiscale cu o vechime mai mare (cele privind TVA stabilit suplimentar în urma controlului), în pofida faptului că reclamanta ne-am exprimat voința în cu totul alt sens (și anume pentru stingerea debitelor fiscale constând în contribuții, impozit pe profit și impozit pe salarii).
Rezultatul achitării artificiale cu întârziere a contribuțiilor, a impozitului pe profit și a impozitului pe salarii a fost emiterea de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ta D eciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 90442/21.11.2008, pentru suma totală de 232.167 lei, a cărei executare se solicită a fi suspendată în prezenta cauză.
Împotriva Deciziei nr. 2527/257/18.11.2008 a Biroului de soluționare contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T și implicit împotriva Deciziei de impunere nr. 487/17.07.2008 (care constituie cauza juridică a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, nr. 90442/21.11.2008, pentru suma totală de 232.167 lei), reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ.
Anularea probabilă a Deciziei de impunere nr. 487/17.07.2008 va avea ca efect subsecvent aprobarea cererii reclamantei de rambursare a TVA și a cererii de compensare a TVA de rambursat cu debite fiscale constând în contribuții, impozit pe profit și impozit pe salarii, pentru care au fost calculate accesorii prin Decizia de impunere accesorii nr. 90442/21.11.2008.
Pe cale de consecință, se va impune anularea Deciziei de impunere accesorii nr.90442/21.11.2008, a cărei executare se solicită a fi suspendată în prezenta cauză, ca urmare a anulării Deciziei de impunere nr. 487/17.07.2008, întrucât aparentele întârzieri în plată vor fi înlăturate, în baza principiului accessorium sequitur principale, stingerea obligației fiscale principale prin compensare atrăgând stingerea accesoriilor acesteia.
În aceste condiții, este temeinic justificată suspendarea executării actului administrativ-fiscal până la soluționarea cauzei printr-o hotărâre judecătorească a instanței de fond sesizată în procedura de contencios administrativ împotriva acestui act, întrucât legalitatea și temeinicia acestuia depind în mod esențial de legalitatea și temeinicia unui alt act administrativ-fiscal, emis în mod nelegal de organele fiscale și care urmează cel mai probabil să fie anulat de instanțele judecătorești.
Paguba ce s-ar putea produce reclamantei prin executarea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 90442/21.11.2008 este una iminentă, date fiind repercusiunile economice incidente.
Cu atât mai mult, în contextul creat de actuala criză economică, implicațiile pe termen sunt incalculabile, putând duce chiar la intrarea reclamantei în insolvență, întrucât domeniul de activitate (construcții și instalații în construcții) este strâns legat de un segment al industriei grav afectat de situația economică din prezent.
economice incidente despre care se face vorbire vizează faptul că în situația în care decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nu ar urma să fie suspendată, aceasta va determina executarea silită a reclamantei de către organele fiscale, precum și creșterea accesoriilor calculate în sarcina reclamantei până la momentul plății integrale.
Or, având în vedere faptul că accesoriile prevăzute prin Decizia de plată nr. 90442/21.11.2008, contestată în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală la organul emitent, sunt generate de Decizia de impunere nr. 487/17.07.2008, act administrativ nelegal împotriva căruia reclamanta a formulat acțiune în contencios, executarea deciziei care face obiectul prezentei cereri de suspendare este de natură să determine pentru reclamanta costuri considerabil mai mari. într-adevăr, toate plățile pe care reclamanta le efectuează în prezent sunt considerate de către organele fiscale ca stingând obligațiile aferente TVA stabilit suplimentar, iar nu debite fiscale constând în contribuții, impozit pe profit și impozit pe salarii, pentru care vor fi calculate în continuare accesorii.
În cazul foarte probabil al soluționării favorabile a contestației și a acțiunii în contencios administrativ menționate anterior, reclamanta ar fi pusă în situația de a solicita recalcularea tuturor plăților efectuate, care ar implica un posibil litigiu subsecvent cu organele fiscale.
Mai mult, executarea actului administrativ-fiscal, având în vedere valoarea considerabilă a sumei, poate paraliza activitatea comercială curentă a reclamantei.
Așadar, reclamanta se află în ipoteza unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere și tinde la înlăturarea unei pagube iminente asupra patrimoniului său.
Reclamanta precizează faptul că nu are în prezent dificultăți financiare, iar faptul că nu sunt la zi cu plata datoriilor fiscale este rezultatul aplicării prejudiciante și iraționale a art. 115 Cod procedură fiscală privind ordinea stingerii debitelor fiscale, în urma emiterii unor acte administrativ-fiscale nelegale.
Menținerea executării deciziei, în contextul în care organele fiscale încalcă prevederile Codului d e procedură fiscală și ale legislației contabile, stabilind în sarcina reclamantei obligații care nu le incumbă, reprezenta un abuz de drept din partea unui organ al autorității publice cu puteri exorbitante, ceea ce ar înfrânge principiul bunei-credințe reglementat de art. 10 din Codul d e procedură fiscală și prevederile art. 56 alin. 2 din Constituția României revizuită, care postulează așezarea justă a sarcinilor fiscale.
Se mai arată că la data de 19.12.2008 a fost înregistrată sub nr. - la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere accesorii nr. 90442/21.11.2008, a cărei executare se solicită a fi suspendată în prezenta cauză, astfel încât este îndeplinită ipoteza normei juridice cuprinse în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr.165/10.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, pentru suspendare executare act administrativ fiscal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta solicită suspendarea unei decizii de impunere referitoare la obligații de plată accesorii în cuantum total de 232.167 lei (Deciziei înregistrată de Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 90442/21.11.2008; cf. filele 8-32 dosar) împotriva căreia a formulat cale administrativă de atac (filele 33-47).
Potrivit art. 215 al. 1 Cod procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal iar potrivit al. 2, dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Așadar, pentru suspendarea executării deciziei de impunere este necesară în primul rând depunerea unei cauțiuni de până la 20 % din suma contestată.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2009, tribunalul a stabilit în sarcina reclamantei o cauțiune reprezentând maximul legal, respectiv 20 % (în cuprinsul încheierii apare suma de 46.779,6 lei care însă este rezultatul unei erori materiale de calcul, suma corectă fiind 46.433,4 lei) și a acordat termen pentru plata acesteia.
Reclamanta nu a făcut dovada plății cauțiunii în cuantumul stabilit, ci într-un cuantum mai mic, de 31.690,8 lei, pretinzând că a plătit o parte din sumele arătate în decizia de impunere și că acest fapt justifică diminuarea corespunzătoare a cauțiunii, depunând în acest sens la dosarul cauzei, în copie, extras de cont precum și titlu executoriu și somație emise pentru suma de 158.454 lei cât a mai rămas de plată.
Tribunalul nu contestă plata parțială efectuată de reclamantă ci doar constată că aceasta nu modifică implicit obiectul judecății deoarece reclamanta continuă să conteste decizia de impunere în întregul ei. Singura situație care ar justifica diminuarea cauțiunii ar fi modificarea obiectului judecății în sensul suspendării Deciziei de impunere 90442/21.11.2008 doar în ce privește anumite obligații de plată, ceea ce reclamanta nu a făcut. Din contra, a cerut admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, adică suspendarea întregii dispoziții de impunere.
În consecință, văzând că reclamanta nu a depus cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță, cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere 90442/21.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T este respinsă de către Tribunal, nefiind cazul să fie analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 554/2004 deoarece cauțiunea reprezintă o primă condiție esențială pentru admiterea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, aceasta a arătat, în esență, că soluția instanței de fond este greșită deoarece, la termenul din 10.02.2009, și-a modificat obiectul acțiunii, în sensul că cererea de suspendare nu mai viza suma de 232.167 lei, ci suma de 158.454 lei, astfel că plata sumei de 31.690,80 lei s-a făcut cu respectarea deciziei judecătorului fondului de achitare a cauțiunii în cuantum de 20% din suma contestată.
Recursul este fondat.
În art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente.
Acestor trei condiții li se adaugă în materia contenciosului fiscal și condiția plății anticipate a unei cauțiuni, astfel cum se prevede în art.215 alin.1 din Codul d e procedură fiscală.
Art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 are următorul conținut: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Art.215 din Codul d e procedură fiscală prevede că: "Suspendarea executării actului administrativ fiscal: (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
În speță, observă Curtea, judecătorul fondului a făcut o greșită interpretare a prevederilor art.215 Cod procedură fiscală, astfel ajungând la concluzia că reclamanta nu îndeplinește cea de-a patra condiție care să justifice suspendarea actului administrativ contestat. Textul legal amintit învestește judecătorul cauzei cu puterea juridică de a stabili cuantumul cauțiunii fără a preciza criterii de determinare a acestui cuantum, singura limitare fiind pragul de 20% din suma contestată. În condițiile în care reclamanta a precizat la termenul din 10.02.2009 că solicită a se lua act de diminuarea obligației de plată de la suma de 232.167 lei la 158.454 lei, judecătorul fondului trebuia să observe că suma de 31.690,80 lei, achitată de reclamantă, în temeiul art.215 Cod procedură fiscală, reprezintă 20% din suma contestată și astfel să rețină îndeplinirea condiției amintite, ceea ce trebuia să conducă la soluția contrară celei pronunțate în cauză. Aceasta pentru că, observă Curtea, în speță sunt îndeplinite și celelalte trei condiții enumerate în art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea observă că, această exigență legală trebuie interpretată în sensul descris în art.2 lit.t din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Prin cazuri bine justificate se precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". În speță, este vorba de un caz bine justificat în condițiile în care reclamanta a indicat împrejurări de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, învederând indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului. Astfel, sumele la care a fost obligată reclamanta să le plătească bugetului de stat au fost generate artificial, precizează aceasta, printr-o eronată interpretare a prevederilor art.115 lit.b din Codul d e procedură fiscală referitor la ordinea stingerii datoriilor. Apoi, sumele de bani la care se referă decizia de impunere a cărei suspendare se solicită reprezintă obligații fiscale accesorii la debite principale stabilite printr-o altă decizie de impunere care a fost deja contestată de către - SRL, urmând ca asupra legalității acestui din urmă act administrativ fiscal să se pronunțe instanța de contencios administrativ.
De asemenea, mai observă Curtea, și condiția iminenței producerii unei pagube este îndeplinită. În termenii art.2 lit.ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Prin raportare la această definiție legală, analizând actele și lucrările dosarului, în mod evident activitatea societății comerciale reclamante ar fi grav afectată prin plata sumelor prevăzute în titlul executoriu.
Față de cele ce preced, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite exigențele legale privind suspendarea actelor administrative, motiv pentru care, potrivit art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul reclamantei și va fi modificată sentința recurată în sensul că va fi admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal astfel cum a fost formulată de către - SRL.
Având în vedere că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva Sentinței civile nr. 165/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că admite cererea reclamantei - SRL T și suspendă executarea Deciziei nr. 90442/21.11.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, pentru suma de 158.454 lei, până la pronunțarea instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./5.08.2009
Tehnored. /2 ex./5.08.2009
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Rodica Olaru, Cornelia Maria
