Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.1021
Ședința publică din 3 august 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței civile nr.473/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 30.07.2009, reclamanta intimată a depus note de ședință.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 1.04.2009, reclamanta -, " SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale, Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect suspendare executare act administrativ, a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 2480/13.03.2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr.2480/13.03.2009 a fost obligată la plata sumei de 3.182 Ron cu titlu de majorări de întârziere aferente deciziei pentru regularizarea situației nr. 4332/29.04.2008, totodată învederând că a atacat la organul emitent această decizie (2480/13.03.2009), arătând faptul că a fost emisă prematur. A arătat de asemenea, că la data de 29.04.2008 a fost emisă de către pârâtă decizia nr. 4332/29.04.2008 prin care a fost obligată la plata sumei de 12.693 Ron cu titlu de majorări de întârziere precum și la plata sumei de 17.877 Ron, cu titlu de taxe vamale, TVA și accize, adică exact suma pentru care reclamantei i s-au calculat majorări de 3.182 Ron, cuprinse în prezenta decizie.
Reclamanta a mai învederat faptul că nu a achitat suma de 17.877 Ron pe considerentul că a obținut în instanță definitiv și irevocabil suspendarea deciziei care conținea această sumă, iar pe de altă parte a promovat acțiune în contencios administrativ împotriva acestei decizii, solicitând anularea ei și exonerarea de la plata acestei sume.
Astfel, reclamanta a formulat prezenta cerere de suspendare considerând că în primul rând dovedit sesizarea în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 a autorității publice care a emis actul a cărui suspendare o solicită, depunând la dosarul cauzei contestația formulată și dovada depunerii acesteia. În al doilea rând, reclamanta a arătat că apreciază că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, în sensul că împrejurările legate de starea de fapt și de drept, în speță, faptul că a arătat că decizia a cărei suspendare se solicită este emisă prematur de către pârâta 2, sunt aspecte de natură să creeze pentru instanță o îndoială serioasă în privința legalității deciziei contestate. În al treilea rând, consideră că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât pe de o parte plata acestei sume de 3.182 Ron, ar crea reclamatei un prejudiciu având în vedere că suma, care este destul de mare, nu este singura decizie care i-a fost comunicată, iar pe de altă parte, pentru dosarele de fond, reclamanta are blocate cauțiuni, reprezentând sume mari, iar atâta timp cât executarea acestei decizii este valabilă, pârâții ar putea suspenda activitatea de comisionar vamal pe care o desfășoară reclamanta.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că îndeplinește cumulativ cele trei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, așa încât a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr. 2480/13.03.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar copia contestației depusă la. și dovada depunerii, copia acțiunii în contencios administrativ împotriva deciziei nr. 4332/2008 și a sentinței privind suspendarea deciziei nr. 4332/2008.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004.
La data de 10.04.2009 prin registratura instanței, a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, prin care se solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite, formulate de către reclamanta în temeiul art. 14 și 15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr.473/PI/28.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta -, " SRL și a dispus suspendarea executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr.2480/13.03.2008 până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestei decizii
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează, suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, prin extrasele de cont și actele contabile din care reiese starea financiară precară a acesteia, a faptului că a formulat acțiune în instanță solicitând anularea actelor financiar și că a achitat cauțiunea prevăzută de art. 185 alin. 2 din nr.OG 92/2003, modificată.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr. 2480/13.03.2008 până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestei decizii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, arătând în esență că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.14 dosarul nr. Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, că, în susținerea cererii, petenta nu a prezentat niciun document care să privească situația financiară actuală a societății, că practica instanței supreme în cauze similare este în sensul respingerii cererilor de suspendare când nu se fac e dovada clară cu privire la situația financiară a societăților comerciale, din care să rezulte incontestabil că plata sumelor datorate ar duce la încetare de plăți sau societățile comerciale s-ar afla într-o situație financiară care să nu mai poată fi remediată ulterior.
Recursul este fondat.
Este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Pentru aceasta, suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi ordonată de judecătorul de contencios administrativ decât în situații de excepție, cu observarea strictă a îndeplinirii exigențelor legale, astfel cum sunt precizate în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Curtea constată că în art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente.
Acestor trei condiții li se adaugă în materia contenciosului fiscal și condiția plății anticipate a unei cauțiuni, astfel cum se prevede în art.215 alin.1 din Codul d e procedură fiscală.
Art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 are următorul conținut: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Art.215 din Codul d e procedură fiscală prevede că: "Suspendarea executării actului administrativ fiscal: (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea observă că, această exigență legală trebuie interpretată în sensul descris în art.2 lit.t din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Prin cazuri bine justificate se precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Referitor la condiția iminenței producerii unei pagube, de asemenea, legea contenciosului administrativ conține o definiție a ei. În termenii art.2 lit.ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În speță, judecătorul fondului, soluționând cererea de suspendare formulată de către reclamantă, trebuia să se raporteze la exigențele legale mai sus arătate, or, acesta le-a ignorat și a ordonat suspendarea executării deciziei nr.2480/13.03.2009, cu motivarea că urgența măsurii solicitate este justificată prin faptul că debitul ar paraliza activitatea societății și relațiile comerciale ale acesteia, aflate în derulare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că a fost achitată o cauțiune în sumă de 318 lei.
Examinând sentința recurată, este cât se poate de evident că judecătorul fondului a suspendat executarea deciziei, reținând doar îndeplinirea condiției iminenței unei pagube și a condiției referitoare la cauțiune, fără a se raporta și la condiția cazului bine justificat. Cum pentru a opera suspendarea executării unui ct administrativ trebuie îndeplinite cumulativ toate condițiile enumerate în art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, rezultă că soluția pronunțată în cauză este nelegală.
Pentru aceasta, Curtea va admite recursul pârâtei, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și va respinge cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței ivile nr.473/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta - SRL T, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 2480/13.03.2009 emisă de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./5.08.2009
Tehnored. I /2 ex./5.08.2009
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Rodica Olaru, Cornelia Maria
