Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1047/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1047/2008
Ședința publică din 05 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și și pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 125 din 25.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, având ca obiect suspendare executare act administrativ, respectiv suspendarea autorizației de construire nr. 657 din 18.09.2007, până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurenții, și, avocat, în substituire, avocat și pentru recurentul, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt timbrate, fiecare cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului, a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul declarat de reclamanții, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul părților adverse ( 22 - 32). A susținut că, la fila 24 din dosarul de fond este copia actului de identitate a intimatului din care rezultă că, are domiciliul în Italia și că, chiar dacă, are o proprietate în România, el are domiciliul în Italia, iar raportat la acest aspect să se aprecieze dacă este îndeplinită procedura de citare cu acesta, având în vedere, că s-a solicitat obligarea în solidar a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurenților, avocat, a susținut că, intimatul are domiciliul în țară și nu poate fi vorba de viciu de procedură, iar în ceea ce-l privește cererea de chemare în judecată a fost anulată.
Curtea, în urma deliberării, asupra incidentului referitor la îndeplinirea procedurii de citare cu intimatul, invocat, raportat la normele de procedură, reține că, atâta timp cât cetățeanul italian are o reședință în România, procedura de citare cu acesta este îndeplinită.
Reprezentanții părților au învederat instanței că, nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților pe recursurile promovate în cauză.
Reprezentantul recurenților, avocat a solicitat admiterea recursului declarat pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată, susținând că, interesul este actual și a fost justificat.
Reprezentantul recurentului a solicitat admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, cu cheltuieli de judecată în solidar toți reclamanți, pentru motivele expuse prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Susține că, instanța a omis să dispună obligarea reclamanților în solidar la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, acțiunea a fost respinsă. În ceea ce privește recursul reclamanților, arată că, nu este întemeiat, suspendarea unei autorizați de construire putându-se dispune numai pentru cauze bine justificate și când se face dovada prejudiciului iminent.
Reprezentantul recurenților, avocat a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 125 din 25.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă cererea reclamanților, - pentru suspendarea autorizației de construire emisă de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, în favoarea pârâtului sub nr. 657/18.09.2007.
Totodată, în baza art. 161.pr.civ. a fost anulată cererea formulată de av. cu privire la reclamanții -, și.
În final, au fost obligați reclamanții, - să plătească pârâtului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că cererea reclamanților nu se justifică prin prisma dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 (singurul aplicabil raportat la faptul că s-a formulat cerere separată de suspendare), deoarece printr-o eventuală continuarea a construcției de către beneficiara autorizației pârâtul nu se poate produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamanților pentru singurul motiv că terenul în discuție este proprietatea celui care construiește și nu a reclamanților, care nu au nici un titlu față de acesta, fiind terți.
demolării construcției, în cazul admiterii acțiunii principale, cu consecința anulării autorizației de construire incumbă în totalitate pârâtului și de acea cererea formulată de reclamanți în prezentul dosar a fost respinsă în lipsa unui interes legitim sau drept subiectiv care să li fie încălcat.
Pe parcursul procesului, reprezentantul reclamanților av. a arătat că nu are mandat din partea reclamanților -, și, astfel încât în baza dispozițiile art. 161.pr.civ. s-a predat la anularea cererii formulată de acesta în privința reclamanților arătați.
Totodată, conform art. 274.pr.civ. reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanții, - cât și pârâtul -.
Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului lor, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii introductive și suspendarea autorizației de construire nr. 657/18.09.2007 eliberată de pârâtul Primarul mun. Z, până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr. 2.757/07.
La rândul lui, recurentul-pârâtul a cerut admiterea recursului său, modificare în parte a sentinței atacate în sensul obligării în solidar a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Primii recurenți, dezvoltându-și motivele de recurs au pretins, în esență, bazându-se pe dispozițiile art. 305 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată ca urmare a golirii de conținut a normei legale aplicabile, ignorându-se dispozițiile art. 12 din Legea nr. 50/1991 care prevăd expres posibilitatea anulării autorizației de construire emise cu încălcarea legii și de asemenea, facilitatea de a solicita odată cu introducerea cererii de anulare a autorizației și a cererii de suspendare a acesteia și oprirea lucrărilor, până la soluționarea acțiunii principale.
Recunoscându-se expres posibilitatea sesizării instanței de contencios-administrativ pentru suspendarea autorizației de construire, legiuitorul a stabilit admisibilitatea unei astfel de cererii, instituind o prezumție privitoare la existența interesului legitim și a producerii unei pagube, deoarece emiterea autorizației de construire conduce la premiza schimbării stării de fapt și modificarea mediului înconjurător prin edificarea construcției pe baza ei, iar nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește vecinii, pentru amplasarea nelegală a construcției, nerespectarea regimului de înălțime, a cerințelor de proiectare și funcționare afectează obligațiile de bună vecinătate și poate produce pagube acestora ce vor deveni irecuperabile în cazul edificării construcției.
În privința aspectelor particulare ale cauzei, în cererea de anulare a autorizației de construire s-au arătat încălcările flagrante ale legii, aceasta fiind emisă în lipsa acordului unic, pe o documentație incompletă, nerespectarea cerințelor și ale certificatului de urbanism, lipsindu-i avizele necesare în acest scop.
Cât privește recursul pârâtului,a cesta vizează doar modalitatea în care reclamanții, ca urmare a respingerii acțiunii lor, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, considerând că se impunea obligarea lor în solidar la plata acestora.
Totodată, același pârât, în calitate de intimat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanților ca neîntemeiat deoarece hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu ne aflăm într-un caz bine justificat și nu se produce nici o pagubă iminentă în dauna reclamanților care se referă doar la situații ipotetice.
Recursul declarat în cauză de reclamanți este întemeiat, pe când cel al pârâtului nu este fondat, față de următoarele considerente:
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs a reclamanților, a apărărilor din întâmpinare, a dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost sesizată cu o cerere de suspendare a autorizației de construire nr. 657/18.09.2007 emisă de Primarul municipiului Z în favoarea beneficiarului prin care s-au autorizat lucrări de construire pentru "locuințe colective cu regim de înălțime de casa nr. 1, casa nr. 2, casa nr. 3 suprafață construită 751,67 mp. pretinzând nelegalitatea acesteia, invocând neconcordanța dintre parcelele identificate în teren cu cele din cartea funciară, neconformitatea acesteia cu certificatul de urbanism, cu documentația care a stat la baza emiterii ei și lipsa avizelor necesare privitoare la activitățile urbane și de infrastructură, nerespectarea regimului de înălțime maximă și a celorlalte cerințe tehnice, reclamanții pretinzând că locuințe lor și proprietățile în imediata vecinătate le sunt afectate.
Pentru soluționarea acestei cereri, incidente sunt, în primul rând dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 republicată, potrivit cărora "o dată cu introducerea acțiunii în anulare, se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei".
Trebuie precizat că reclamanții au introdus la aceeași instanță și o acțiune principală vizând anularea aceleiași autorizații de construire pe motive de nelegalitate a acesteia, acțiune care face obiectul dosarului nr-.
Textul legal reprodus mai sus este, astfel după cum a fost el modificat de pct. 9 al articolului unic din Legea nr. 119/2005, anterior suspendarea autorizației de construire operând de drept prin efectul introducerii acțiunii în contencios administrativ pentru anularea respectivei autorizații, reglementare pe care Curtea Constituțională prin decizia nr. 135/2005 nu a găsit-o neconstituțională.
În aceste împrejurări, dispoziția din legea specială, în actuala reglementare, conduce la reglementarea din Legea contenciosului-administrativ nr. 544/2004 cuprinsă în disp. art. 14 și 15 care impun atât condiții de formă cât și de fond pentru admisibilitatea suspendării actului administrativ.
Cât privește condiția de formă, ea vizează cerința introducerii plângerii prealabile, în situația art. 14 sau a acțiunii în justiție în cazul art. 15, însă, în egală măsură, condițiile de fond ce trebuie îndeplinite se referă la existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În examinarea acestor condiții, prima instanță a ajuns la concluzia că nu ar fi îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece o eventuală continuare a construcției de beneficiarul autorizației nu ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamanților pentru simplul motiv că terenul în construcție este proprietatea celui care construiește și nu a reclamanților care nu au nici un titlu față de acesta, fiind terți, riscul demolării incumbă tot pârâtului, iar reclamanții nu ar avea nici un interes sau drept subiectiv care să le fie încălcat.
Raționamentul primei instanțe este însă greșit.
Este de observat că în cauză, cererea de suspendare a fost formulată de reclamanți în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, respectiv printr-o acțiune separată, consecutivă acțiunii principale prin care se solicită anularea autorizației de construire pentru mai multe motive de nelegalitate, cerându-se suspendarea executării acesteia, provizoriu și temporar, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale.
În examinarea condițiilor cerute de lege pentru a se putea admite cererea, nu se poate omite a se avea în vedere că cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente în materia autorizațiilor de construire, are un specific aparte, în sensul că fără a limita exercitarea dreptului de proprietate al titularului autorizației, el însă trebuie să respecte toate condiționările legale, astfel încât la rândul lui să nu afecteze drepturile de proprietate ale vecinilor săi cât și interesele generale vizând regulile de urbanism și protecție a mediului.
În acest context, este de observat că reclamanții în acțiunea lor în anularea autorizației de construire au invocat motive precise de nelegalitate a acesteia, deoarece permitea edificarea a 3 imobile de locuințe colective într-o zonă declarată prin planurile urbanistice cu caracter rezidențial, identificarea parcelelor ar fi fost greșită și, mai mult, autorizația nu ar fi conformă cu certificatul de urbanism actual și nici nu are avizele necesare privitoare la utilitățile urbane și de infrastructură, nefiind respectate nici condiționările privind regimul de înălțime maximă, POT maxim și maxim, în funcție de planul urbanistic.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente în sarcina reclamanților, aceasta a fost relevată din poziția lor de vecini cu imobilele ce urmează a fi ridicate și care por conduce, în situația în care nu respectă toate dispozițiile legale în materie, la efectuarea propriilor locuințe, fiind privați de căile de acces corespunzătoare pentru prevenirea incendiilor, protecția civilă cât și protecția mediului.
În condițiile în care activitățile de construire ar continua, există riscul ca până la soluționarea acțiunii principale în anularea autorizației pe motive de nelegalitate, să fie finalizate, astfel încât efectele actului administrativ arătat să se fi epuizat, iar după edificarea construcțiilor, repunerea în situația anterioară ar întâmpina mari greutăți, permanentizând prejudiciul susceptibil de a fi încercat de reclamanți.
Faptul că prima instanță la această dată a ajuns concluzia că autorizația eliberată pârâtului nu conține elemente de nelegalitate, nu este în măsură să contracareze argumentele expuse mai sus, în sensul admisibilității cererii de suspendare a executării acesteia, deoarece soluția nu a devenit irevocabilă.
Față de toate aceste argumente de fapt și de drept, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul reclamanților urmează a fi admis, casată sentința atacată, iar în rejudecare, ținând cont de temeiurile mai sus expuse, va fi admisă cererea reclamanților și se va dispune suspendarea executării autorizației de construire până la soluționarea irevocabilă a acțiunii principale în anularea acesteia.
a contrario, având în vedere aceleași considerente, recursul pârâtului -, în privința cheltuielilor de judecată nu poate fi primit, urmând a fi respins, deoarece potrivit dispozițiile art. 274 alin. 1.pr.civ. numai cel căzut în pretenții poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții ,. în Z, str. -, nr. 125 D, jud. S,. în Z, str. -, nr. 127, jud. ,. în Z, str. -, nr. 125, jud. S,. în Z, str. -, nr. 129 B,. 7, jud. S,. în Z, str. -, nr. 129 B,. 8, jud. S,. în Z,-, jud. S și -,. în Z,-, jud. S împotriva sentinței civile nr. 125 din 25 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și rejudecând cauza:
Admite cererea formulată de reclamanții mai sus arătați și dispune suspendarea autorizației de construire nr. 657/18.09.2007 eliberată de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, în favoarea pârâtului -, domiciliat în Z,-, jud. S, până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr- pe rolul Tribunalului Sălaj.
Respinge recursul pârâtului - împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./05.06.2008.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
