Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1055/R-CONT
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - - - JUDECĂTOR 3: Corina
: - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, -3,.D,.19, județul V, împotriva sentinței nr. 1004 din 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercialăși de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatele-pârâte, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei, potrivit chitanței nr. - din 28.10.2009 ( fila 10 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 28.10.2009, s-a depus cerere din partea recurentului-reclamant, prin care solicită judecata cauzei în lipsă.
Reprezentanta intimatelor-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentanta intimatelor-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că, cererea de suspendarea executării silite nu este dovedită.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la 21 iulie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice Rm.V, pentru a se dispune suspendarea executării silite a deciziei de stabilire a diferențelor de taxă de poluare și a deciziei cu același număr, respectiv 16534 din 30 aprilie 2009, de calcul a diferențelor de taxă de poluare, precum și a deciziei nr.80 pronunțată de prima pârâtă la 1 iulie 2009.
În motivare s-a arătat că reclamantul a achiziționat la 16 ianuarie 2009 un autoturism Opel Astra și a solicitat calcularea taxei pentru poluare în vederea înmatriculării, taxă ce inițial a fost determinată la nivelul sumei de 776 lei, dar ulterior i s-a comunicat că trebuie să mai achite o diferență de 2.329 lei.
Aceste acte administrative se susține că sunt nelegale întrucât au fost emise cu încălcarea art.9 din Codul d e procedură fiscală cu privire la ascultarea contribuabilului și art.43 din același cod, referitor la obligativitatea inserării motivelor de fapt și de drept. De altfel, organul fiscal nu a indicat temeiul care-i permitea emiterea unei noi decizii, care avea efectul înrăutățirii situației în propria cale de atac, așa încât se impune să se rețină îndeplinirea cerințelor art.14 din Legea nr.554/2004, atât cu privire la cazul bine justificat, cât și cu paguba iminentă.
În urma contestației formulate de reclamant prima pârâtă a pronunțat decizia nr.80/2009, în sensul respingerii demersului formulat de actualul reclamant, demers care corespunde însă Recomandării R nr.89/8 adoptată de Consiliul de Miniștri.
Prin sentința nr.1004/2009 Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, iar pretinsa încălcare a prevederilor art.9 și 43 din Codul d e procedură fiscală nu creează o îndoială serioasă asupra legalității actului. În ce privește prejudiciul ce ar urma să fie încercat acesta nu poate fi justificat prin emiterea somației de plată în condițiile în care aceasta corespunde unui act ce se bucură de prezumție de legalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă, susținând în esență următoarele:
- în mod greșit instanța reține că nu s-a dovedit cazul bine justificat câtă vreme au fost nesocotite disp.art.9 și 43 din Codul d e procedură fiscală, nefiind suficient să se trimită numai la dispozițiile OUG nr.50/2008 pentru a fi îndeplinite condițiile impuse de lege. Se impunea indicarea clară a motivelor de fapt și de drept, inclusiv cele care permiteau emiterea unei noi decizii.
- emițându-se somația de plată și titlul executoriu se va ajunge la executarea contului personal și astfel recurentul nu se mai bucură de o protecție jurisdicțională corespunzătoare, așa cum este ea recunoscută prin R nr.89/8 adoptată de Consiliul de Miniștri.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Cererea formulată de reclamant, de suspendare a executării unui act administrativ, își are temeiul în prevederile art.15 din Legeanr.554/2004 care, însă, stabilind condițiile de admisibilitate, trimite la cele impuse de art.14 din aceeași lege.
Potrivit acestora suspendarea se poate dispune atunci când se dovedesc o pagubă iminentă și un caz bine justificat, așa cum sunt ele definite de art.2 lit.ș și t din actul normativ precitat.
Trebuie să existe așadar împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului și să se ajungă la un prejudiciu material viitor și previzibil sau la perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau unui serviciu public.
În ceea ce privește R nr.89/8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei aceasta, în principiu, statornicește aceleași cerințe care protejează persoanele ale căror drepturi ar putea fi lezate prin emiterea unor acte administrative a căror executare este de natură a crea prejudicii grave și dificil de reparat și când există un argument juridic de nelegalitate.
nu justifică admiterea unei cereri de suspendare decât în măsura în care se regăsesc a fi îndeplinite cele două elemente.
Sub aspectul cazului bine justificat recurentul susține existența acestuia în temeiul art.9 și 43 din Codul d e procedură fiscală.
Art.9 impune pentru organul fiscal obligația de a permite contribuabilului să-și exprime punctul de vedere asupra aspectului de fiscalitate ce se află în discuție. Același articol însă, în alin.2 la lit.c, exceptează de la această obligație situația în care sunt acceptate informațiile pe care contribuabilul le-a dat printr-o cerere sau declarație.
În cauză, această excepție poate fi incidentă, întrucât determinarea în totalitate a taxei de poluare s-a făcut în funcție de elementele înscrise de recurent în cererea de calcul a acestei obligații fiscale formulate inițial.
În ceea ce privește nesocotirea prevederilor art.43, urmează a se observa că potrivit alin.1 din text actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă mai multe elemente, printre care și motivele de fapt și de drept care justifică adoptarea lui.
În legătură cu sancțiunea ce se impune în cazul absenței unora dintre acestea, ea este cea la care se referă art.46, potrivit căruia "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."
Așadar, absența motivării în fapt sau în drept (aspect care de altfel nu a fost probat, la dosarul cauzei nefiind depusă decizia nr.1634/30 aprilie 2009) nu atrage nulitatea actului și, în consecință, nici din acest punct de vedere nu se poate vorbi de îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului.
Referitor la temeiul avut în vedere de organele fiscale la calculul diferenței de taxă de poluare acesta poate fi reprezentat - așa cum rezultă de altfel și din decizia pronunțată asupra contestației - de art.90 din Codul d e procedură fiscală, text potrivit căruia deciziile de impunere se emit sub rezerva verificării ulterioare a cuantumului obligațiilor fiscale, cu condiția ca această verificare să se facă în termenul de prescripție și ca o consecință a ei se impune regularizarea obligațiilor stabilite.
Reținând că nu este dovedit cazul bine justificat, deci lipsește cel puțin unul din elementele impuse în mod cumulativ pentru admisibilitatea cererii de suspendare, se apreciază că în mod corect tribunalul a concluzionat că cererea este nefondată.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este neîntemeiat și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, -3,.D,.19, județul V, împotriva sentinței nr. 1004 din 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercialăși de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.GC/19.11.2009
EM/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
