Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1058/R-CONT
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL "SUD-VEST OLTENIA "- prin reprezentant, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 612 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector.3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant prin lider, în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar împuternicire, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 30 martie 2009, SINDICATUL "SUD-VEST OLTENIA " a chemat în judecată INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE () și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE (), solicitând Tribunalului Vâlcea să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază către membrii de sindicat pe care-i reprezintă reclamantul, conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume ce vor trebui actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 22.03.2004 și până în prezent.
În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul arată că membrii de sindicat pe care-i reprezintă sunt funcționari publici. Suspendarea celor două suplimente contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României, precum și prevederilor art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003.
Prin sentința nr. 612/28.04.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Suspendarea drepturilor solicitate de către reclamanți a încetat la data de 31.12.2006 și prin urmare, sporurile sunt actuale însă ele nu au fost individualizate de către legiuitor într-un anumit cuantum pentru a putea fi determinate sau determinabile.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui. Dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 vin în contradicție cu dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de salariul de bază, de sporul pentru vechime în muncă, de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În ciuda faptului că legiuitorul a prevăzut drepturile menționate, nu a prevăzut și cuantumul celor două sporuri, ceea ce face ca în prezent acordarea acestora să nu poată fi posibilă ca urmare a faptului că drepturile pretinse nu pot fi determinate sau determinabile.
Conform art. 31 alin. 3 din Legea nr.188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici care până în prezent nu a fost adoptată, iar prin ordonanțe de guvern au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale acestora.
Astfel, prin OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007, au fost enumerate sporurile, primele și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază) pentru anii 2005, 2006 și 2007.
Sporurile solicitate de reclamanți sunt reglementate de art. 31 din Legea nr. 188/1999 însă, nu se menționează cuantumul acestora și nici ulterior prin ordonanțele de guvern emise anual, cuantumul acestora nu a fost reglementat.
Conform art. 9 pct. 7 din OG nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze control financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până 25 % aplicat la salariul de bază brut lunar iar potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici, beneficiind și de un spor pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul de bază lunar.
În cauza dedusă judecății nu există, însă, similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare și, ca atare, nefiind cuantificate de către legiuitor, nu există temei legal pentru acordarea lor. Mai mult, OG nr. 6/2007 în vigoare în prezent nu prevede nici o referire la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci prevede anumite sporuri care se acordă distinct pentru anumite instituții publice sau pentru anumite categorii de personal, așa încât legea nefăcând nici o referire la acordarea acestor sporuri precum și la cuantumul acestora, acordarea lor ar fi nelegală.
De asemenea, nu sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. 3 teza ultimă din OG nr. 6/2007 întrucât în cauza dedusă judecății nu ne aflăm în ipoteza vreunei limitări a drepturilor cuvenite funcționarilor publici cât timp drepturile solicitate nu au fost cuantificate de legiuitor și nu pot fi determinate sau determinabile de instanță în funcție de criterii obiective.
Prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional nu sunt incidente în cauza de față.
Sporurile solicitate cât timp nu au fost cuantificate de legiuitor nu au un conținut economic concret și prin urmare nu se poate susține că reclamanții au fost privați de un drept legitim prevăzut de lege iar statul român nu ar da eficiență obligațiilor ce-i revin din tratatele la care este parte conform art. 11 din Constituția României.
Prin urmare sporurile respective nu au fost individualizate de legiuitor iar instanța nu se poate substitui acestuia pentru a le stabili cuantumul cum solicită reclamantul.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamantul care, invocând dipsoz. art.304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, funcționarii publici din structuri similare celei în care lucrează membrii de sindicat pentru care a acționat reclamantul au obținut suplimentele prin hotărâri judecătorești, existând astfel o discriminare a acestora din urmă.
În plus, ordonatorul principal de credite nu contestă nici suplimentele, nici cuantumul acestora, și deci și le însușește.
Intimații au depusîntâmpinaresolicitând respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Sentința primei instanțe nu negat dreptul funcționarilor "reclamanți"de a primi cele doua suplimente prev. de art. 31 din Legea nr. 188/1999/R din perspectiva faptului că plata lor a fost ori este suspendată, respectiv a faptului că dreptul acestora a încetat ca efect al suspendărilor succesive de până la 31.12.2006.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că dreptul invocat de "reclamanți" nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice acestora ca funcționari publici.
Potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul funcționarilor "reclamanți" are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu poate fi făcută potrivit criteriilor propuse unilateral de către Sindicatul reclamant, făcând aprecieri asupra complexității muncii funcționarilor reprezentați de acesta prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu fac parte primii.
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte membrii Sindicatului reclamant.
Că această interpretare este cea corectă rezultă și din Decizia în interesul legii nr. XX/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Chiar dacă respectiva decizie nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României și nu este obligatorie în cauza de față, soluția acesteia poate fi folosită ca argument în plus în aprecierea legalității și temeiniciei sentinței recurate.
Ca atare, în baza art.312 alin.1, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul SINDICATUL "SUD-VEST OLTENIA "- prin reprezentant, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 612 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector.3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
5 ex./12.11.2009
jud fond.Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
