Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1185/R-CONT
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în Pitești, nr.1, jud.A împotriva sentinței nr.249/CA din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Pitești,-, Bl.8A,.2,.10, jud.A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul, lipsă fiind recurentul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/07.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus din partea recurentului o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 07.05.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Instituția Prefectului Județului A ca prin sentința ce se va pronunța în cauză, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr.191/8.04.2009 emis de acesta, până la soluționarea acțiunii în anulare.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, a arătat că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este nelegal, fiind de natură a-i aduce prejudicii, atât în plan social, cât și financiar.
A mai arătat că, este un act abuziv întrucât, împotriva sa, nu s-a început urmărirea sau cercetarea penală și nici nu se află în ipotezele prevăzute de art.14 și 116 din OUG nr.195/2002.
Tribunalul Argeș - prin sentința nr.249/CA/06.06.2009 - a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea executării Ordinului nr.191/08.04.2009 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, în mod irevocabil.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că OUG nr.195/2002, prevede, în mod expres, cazurile în care se poate dispune anularea permisului de conducere, iar pârâta nu a făcut dovada că reclamantul se află în vreuna din ipotezele prevăzute de art.101 și 102 din OUG nr.195/2002, astfel că acesta se bucură de prezumția de nevinovăție.
S-a mai reținut că, potrivit Convenției CEDO, art.7 pct.7 "nici o pedeapsă fără lege, împrejurare în raport de care nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care la momentul în care a fost săvârșită nu constituie infracțiuni potrivit dreptului național sau internațional.
În aceste condiții, s-a apreciat că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită (art.6 pct.2 CEDO).
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod greșit, au fost aplicate de către instanța de fond, dispozițiile art.103 alin.8 coroborate cu dispozițiile art.114 alin.1 litera e) din OUG nr.195/2002, care conțin norma imperativă privind obligația instituției de "a dispune" suspendarea exercitării dreptului de conducere autovehicule, după ce, în prealabil, a sesizat instanța de drept comun cu acțiune în anulare.
- în mod greșit, s-a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, prin aceea că nu există împrejurări de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ atacat, pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, după cum nici dovada îndeplinirii celei de-a doua condiții - pagubă iminentă.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de suspendare.
Examinând criticile aduse, pe care Curtea le-a încadrat pe temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, în situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art.114 alin.1 litera e), va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința ori rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
Din lecturarea textului sus - invocat, rezultă că, atunci când instanța de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru persoana în cauză. Deci, această măsură nu este lăsată la latitudinea autorității, respectiv la posibilitatea acesteia de a face aprecieri asupra modului în care va proceda, singura condiție fiind sesizarea, în prealabil, a instanței de judecată, care va verifica modul de obținere a permisului.
În speță, așa cum rezultă din probatoriul administrat, pe rolul Judecătoriei Pitești se află dosarul cu nr- - având ca obiect acțiune în constatarea obținerii nelegale a permisului d conducere, de către intimatul - reclamant.
Prin urmare, în cererile având ca obiect suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, instanțele vor verifica numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, fără a putea extinde cercetarea și făcând aplicația art.14 din Legea nr.554/2004 - R, sub aspectul îndeplinirii celor două condiții.
Cum, cel puțin, la nivel de aparență, ordinul prefectului respectă condițiile impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, cererea reclamantului nu avea justificare legală.
În sfârșit, se va sublinia că instituției prefectului îi revin aceste atribuții în considerarea art.32 și 37 din HG nr.1391/2006.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiilor OUG nr.195/2002, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești, nr.1, jud.A, împotriva sentinței nr.249/CA din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Pitești,-, Bl.8A,.2,.10, jud.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.191/08.04.2009 emis de Instituția Prefectului Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
-
Red.
/6 ex./23.11.2009
Jud.fond
OPINIE SEPARATĂ
Considerăm că recursul trebuie respins ca nefondat
Împrejurările litigiului
Prin ordinul nr. 191 din 08 aprilie 2009 emis de Instituția Prefectului Județului Aaf ost despusă suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către
În motivarea ordinului arătat se invocă dispozițiile art. 103 alin 8 și ale art. 114 alin. 1 litera e din OUG nr. 195/2002 și faptul că pe rolul Judecătoriei Piteștis -ar afla o "acțiune în anulare".
II. Dreptul aplicabil
Potrivit art. 103 alin. 8 din OUG nr. 195/2002, modificată prin OUG nr. 9/2009 <<suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:8)În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere>>.
De asemenea, potrivit art. 114 alin. 1 lit. e din același act normativ <<anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: e) permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă>>
Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, 1 și 2, <<orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției>>.
<<Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită>>.
III. Judecata
Considerăm că textul art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 este contrar principiului dreptului la o judecată echitabile, prevăzut de art.6 paragraful 1 din CEDO, deoarece el crează o prezumția absolută de vinovăție pe care, dacă judecătorii ar respecta-o ar pune persoanele "acuzate" în situația de a nu putea să o răstoarne aducând probe pertinente.
Ca principiu, admitem că autoritatea care a emis o autorizație unei persoane poate să o retragă dacă dobândirea ei a fost făcută prin încălcarea legii. Admitem, de asemenea, că atunci când există indici convingătoare că obținerea autorizației a fost făcută prin mijloace nelegale, pentru protecția societății legiuitorul poate abilita autoritatea emitentă să suspende exercițiul dreptului dobândit prin autorizație administrativă. Toate aceste măsuri trebuie să fie însă bine motivate și să dea pusibilitatea judecătorului să verifice temeinicia lor, cel puțin la nivel de aparență în ultimul caz, atunci când persoana față de care s-a luat măsura contestă temeinicia ei.
Textul art.103 alin.8 arătat mai sus, consacră însă un exces de putere a administrației publice, împiedicând și judecătorul să realizeze o judecată echitabilă, el fiind obligat să admită ca temeinică prezumția de vinovăție decisă de prima autoritate.
acestei prezumții constă în faptul că textula arătat abilitează prefectul județului, autoritate administrației publice, să suspende exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice dobândit de o persoană fizică, posesor al permisului de conducere, sub singura condiție ca aceeași autoritate să sesizeze instanța cu cererea de anulare a permisului de conducere a "acuzatului"
Sub imperiul acestui text autoritatea administrativă își motivează actul adminitrativ de suspendare a dreptului "acuzatului" de conducere autovehicule, prin simpla enunțare a luării măsurii de sesizare a judecătoriei pentru anularea permisului de conducere.
Din perspectiva drepturilor omului, în special al principiului drepului la un proces echitabil, textul arătat este contrar art.6 paragraf 1 din CEDO pentru că el împiedică instanțele de judecată să facă o verificare a legalității suspendării.
Admitem că prezumțiile de vinovăție pot fi permise, așa cum este decis constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salabiacu c Franței). Ea nu trebuie să fie însă absolută.
Textul art.103 alin.8 în discuție instituie însă o prezumție absolută de vinovăție a persoanei căreia autoritatea administrativă i-a suspendat permisul de conducere, deoarece statuiază că simpla măsură de sesizare a instanței cu privire la anularea permisului este suficientă pentru ca autoritatea administrativă să dispună suspendarea exercițiului dreptului de a conduce autovehicole pe drumurile publice, prezumându-se, irefragrabil, obținerea ilegală a acestui permis de cel "acuzat".
"" nu are posibilitatea de a răsturna această prezumție arătând, de exemplu, că nu ar fi săvârșit nicio faptă care să ridice suspiciuni asupra legalității dobândirii permisului de conducere etc.
În fine, în temeiul textului arătat nici instanța de judecată nu poate verifica temeinicia prezumției dedusă de autoritatea administrativă căci, potrivit textului, ea nu are de verificat decât îndeplinirea unui act formal de către autoritatea administrativă: luarea măsurii de sesizare a instanței de judecată pentru anularea permisului de conducere.
Instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a exercițiului dreptului dobândit prin permisul de conducere este pusă în imposibilitatea de a face o astfel de verificare și pentru că organul administrativ, întemeindu-se pe textul arătat, nu motivează ordinul decât arătând că a luat măsura sesizării instanței cu cererea de anulare a permisului de conducere.
Pentru aceste considerente, concluzionăm că textul art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 este contrar art.6 paragraful 1 din CEDO și că, în consecință, în temeiul utimului text, instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce autoturisme dobândit prin obținerea permisului de conducere, va trebui să cerceteze apărările "acuzatului" și să le compare cu indiciile ce au condus autoritatea administrativă la prezumția de vinovăție, trăgând astfel concluzii cu privire la fundamentul ordinului de suspendare arătat.
În speță, în lipsa oricărei precizări cu privire la temeinicia ordinului de suspendare, soluția este de menținere a sentinței instanței de fond prin care a fost dispusă anularea ordinului de suspendare emis de Prefectul Județului
Judecător,
-
DV/09.12.2009
6 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
