Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1258/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1258
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 1065 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA ( FOSTĂ, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat avocat pentru recurenta pârâtă DGFP D și avocat pentru intimata reclamantă SC SA ( FOSTĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul părților prin apărătorii aleși pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă DGFP D, arată că primul motiv de recurs în constituie faptul că, temeiul juridic al cererii de suspendare îl constituie disp.art.14 din 554/2004 iar instanța de fond a admis suspendarea in temeiul art.15 al 554/2004.
Pe fondul cauzei arată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile stabilite de art.14 din 554/2004 pentru a se admite cererea de suspendare.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare.
Avocat pentru intimata reclamantă SC SA ( FOSTĂ, cu privire la primul motiv de recurs lasă la aprecierea instanței iar cu privire la motivul pe fond solicită respingerea.
CURTEA
Prin sentința nr. 1065 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 18119 / 30.11.2007 emisă de DGFP D, până la soluționarea irevocabilă cauzei având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal menționat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 18119/30.11.2007 pârâta stabilit în sarcina reclamantei o creanță fiscală în cuantum de 208.540,68 lei, reținându-se că în perioada din care provin debitele, contribuabilul INTERNAȚIONAL SRL nu depus situațiile financiare semestriale și anuale, ascunzând cu rea credință organelor de executare silită patrimoniul, fiind astfel provocată insolvabilitatea. De asemenea s- stabilit că reclamanta avut calitatea de asociat debitorului în perioada din care provin debitele, ipostază în care s- apreciat că se face vinovat de insolvabilitatea debitorului.
Potrivit art. 14 al. 1 din Legea 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ.
În ce privește prima condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, instanța a apreciat că există un caz bine justificat determinat de ambiguitatea perioadei supusă analizei organului fiscal. Astfel, s- reținut că reclamanta avut calitatea de asociat a debitoarei INTERNAȚIONAL SRL până la data de 05.03.2001 când s- înscris în registrul Comerțului mențiunea privind cesiunea părților sociale pe care le deținea reclamanta către fostul asociat, conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 72/2001 la BNP (fila 30). Lipsa menționării perioadei aferentă calculării creanței fiscale în actul fiscal, face imposibilă verificarea calității de asociat reclamantei în perioada supusă analizei organului fiscal, aspect ce este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat.
În ce privește cea de- doua condiție, instanța apreciat-o, de asemenea, îndeplinită, întrucât reclamanta ar suferi un prejudiciu material viitor și previzibil prin executarea deîndată actului administrativ fiscal cărui suspendare se solicită, justificat de suma mare de bani ce face obiectul executării, executare ce ar avea influențe nefaste atât asupra patrimoniului reclamantei și relațiilor cu partenerii de afaceri, cât și asupra imaginii sale în mediul de afaceri.
Din considerentele expuse, s- apreciat ca întemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP D criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei deși reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
S-a mai critica soluția instanței de fond și prin prisma reținerii ca îndeplinită a condiției pagubei iminente definită prin art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care la dosarul cauzei nu a fost depus niciun act contabil al SC SA din care să rezulte prejudicierea acestei societăți, iar dispozițiile Legii 554/2004 nu condiționează acordarea suspendării de cuantumul creanței.
Recurenta a mai susținut că nu este îndeplinită nici condiția cazului bine justificat, motivarea instanței de fond fiind netemeinică având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse acte (fișa analitică a debitoarei) a căror analiză confirmă faptul că o parte din sumele datorate provin din perioada în care EC SA era asociat al SC Co SRL.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta pârâtă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, iar potrivit art. 15 alin. 1 din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat.
Critica recurentei pârâte în sensul că în mod greșit s-a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect contestație împotriva actului administrativ, deși reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 14 din Legea 554/2004, nu poate fi reținută având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Dolj având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal, indicarea temeiului juridic prev. de art. 14 din Legea 554/2004, neîmpiedicând instanța să califice acțiunea în raport de temeiurile de fapt invocate de reclamantă în cuprinsul cererii.
Cu privire la criticile vizând neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004 se rețin următoarele aspecte.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cazul bine justificat derivă din faptul că există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar executarea acestuia înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare.
În speță, se reține că reclamanta a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente având în vedere următoarele aspecte.
Astfel, prin executarea deciziei contestate prin care s-a reținut în sarcina reclamantei o creanță fiscală în cuantum de -,68 lei, s-ar crea reclamantei o păgubă iminentă, respectiv un prejudiciu de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității, cum corect a reținut instanța de fond.
Sub aspectul cazului bine justificat, în raport de argumentele de nelegalitate invocate de reclamantă în contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal, se reține că legalitatea actului administrativ este pusă în discuție, astfel încât Curtea apreciază că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei nr. 18149/30.11.2007 de angajare a răspunderii în solidar SC Co SRL a contribuabilului SC International SRL trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, partea apelând la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și recomandările Comitetului de Miniștrii, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase ce pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea reține astfel îndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, urmând a respinge recursul declarat de pârâta DGFP D, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acestui act administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 1065 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA ( FOSTĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex./30.06.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie, Sanda Lungu
