Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1256/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1256
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier -- -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant CABINET INDIVIDUAL AV împotriva sentinței nr.119 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP D, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat - pentru recurentul reclamant CABINET INDIVIDUAL AV și consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Avocat - pentru recurentul reclamant CABINET INDIVIDUAL AV în susținerea dreptului de reprezentare a recurentului invocă dispozițiile art.68. Depune copia certificatului de naștere al recurentului.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat - pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris și a notelor de ședință pe care le depune, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii și anularea deciziei nr.146/2006 a Serviciului Soluționare Contestații a DGFP Precizează că în spațiul respectiv s-a desfășurat activitatea biroului de avocatură, așa încât acesta trebuia să efectueze plata utilităților, întreținere, telefon, energie electrică, precum și a lucrărilor necesare pentru normala folosință a spațiului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP D solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul CABINET INDIVIDUAL AV., a chemat în judecată pe pârâta D, solicitând instanței, anularea deciziei nr.146/29.12.2006 a Serviciului Soluționare Contestații a DGFP D, ca netemeinică și nelegală și a raportului de inspecție fiscală.
In fapt, reclamantul a arătat că la data constituirii persoanei juridice, aceasta a declarat ca sediu spațiul din C, str.-, -atria,.b,.13.
Reclamantul a arătat că a efectuat cheltuieli cu întreținerea și îmbunătățirea spațiului, solicitând DGFP ca aceste cheltuieli să fie considerate deductibile, însă aceasta a refuzat să accepte ca deductibile cheltuielile motivat de inexistența unui înscris constatator al convenției. A mai susținut reclamantul că a desfășurat în mod nestingherit activitatea până în toamna anului 2006.
Cheltuielile pe care le-a contestat și pe care le-a considerat deductibile, sunt acelea de întreținere, reparație și îmbunătățire și cheltuieli cu plata telefonului la sediu.
Prin sentința nr.119 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul realizează venituri din exercitarea profesiei de avocat și așa cum rezultă din deciziile nr.14/2001 și 242/2006 emise de Baroul Dolj, între 01.03.2001 și 06.10.2006 și-a desfășurat activitatea la sediul situat în C, str.-, -atria,.B,.13.
S-a mai reținut că folosirea spațiului în discuție pentru exercitarea profesiei a avut loc, așa cum reiese din declarația autentică depusă la dosar în baza unei înțelegeri verbale între numita și avocat, acesta din urmă obligându-se ca în schimbul transmiterii folosinței imobilului să efectueze mai multe îmbunătățiri și să achite cheltuielile de întreținere și impozitul aferent spațiului.
Prima instanță a apreciat că soluția organelor fiscale este corectă, întrucât cheltuielile efectuate de reclamant pentru îmbunătățirea și întreținerea sediului, nu îndeplinesc condițiile generale pentru a fi deduse, neexistând un document care să probeze transferul folosinței spațiului, așa încât în plan fiscal reclamantul nu poate opune o înțelegere verbală pentru a beneficia de deductibilitatea unor cheltuieli.
Tribunalul a avut în vedere că reclamantul a nesocotit prevederile art. 16 alin.1 și 2 din OG nr. 73/1999 R, ale HG nr. 1066/1999 precum și ale art. 48 alin. 47 din Codul Fiscal și 48 pct. 37 din HG nr. 44/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul susținând că lipsa formei scrise a contractului de închiriere este irelevantă asupra dezlegării litigiului deoarece în mod evident și de netăgăduit este că spațiul a fost folosit pentru desfășurarea activității de avocatură, ceea ce dă dreptul la deducerea cheltuielilor făcute cu plata întreținerii, telefon, energie electrică și a lucrărilor necesare pentru folosirea normală a spațiului.
Examinând recursul, Curtea îl găsește fondat.
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 20 mai 2006 s-a reținut că reclamantul desfășoară activitate de avocat într-un imobil situat în C, str. -, -atria,. B,.13, pentru care nu a încheiat contract de comodat sau de închiriere, motiv care a determinat excluderea de la deductibilitatea a cheltuielilor cu întreținerea, cu telefonul fix, cu reparația sediului și alte investiții pentru amenajarea biroului, precum comodă, birou, materiale amenajare birou, comutatoare, etc.
Prin neadmiterea la deductibilitatea a cheltuielilor expuse mai sus s-a stabilit în sarcina reclamantului o diferență de impozit de 3889 RON.
Împotriva soluției organului fiscal s-a formulat contestație pe cale administrativă, care a fost respinsă de Serviciul de Soluționare Contestații din cadrul DGFP D, prin decizia nr. 146/2006.
Din declarația aflată la dosarul de fond, fila nr. 80, Curtea reține că reclamantul a folosit apartamentul din C, str.-, -atria,.B,.13 în baza unei convenții încheiate cu proprietarul apartamentului.
Între părți nu s-a încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, ci a avut loc o înțelegere verbală ca în schimbul folosinței apartamentului, reclamantul să efectueze o serie de lucrări.
Revenind la speța de față, Curtea precizează că obiectul litigiului în constituie admiterea la deductibilitatea a unor cheltuieli efectuate de reclamant într-un spațiu pe care l-a folosit pentru desfășurarea activității specifice.
Perioada supusă controlului este 2001 - 2006.
În această perioadă, pentru determinarea veniturilor în vederea stabilirii impozitului pe venit au fost în vigoare două acte normative cu putere de lege și corelativ acestora, două Hotărâri de Guvern care reglementau normele metodologice de aplicare.
Astfel în perioada 2001 - 2003 s-au aplicat în materia analizată în cauză de față prevederile OG nr. 73 /1999 și ale HG nr. 1066/1999.
În cadrul subcapitolului privind regulile speciale de determinare a veniturilor din activități independente, în art. 16 sunt tratate metodele de determinare a venitului net din activități independente.
În același text sunt prevăzute în cadrul alin.4 cheltuielile care nu sunt deductibile.
Textul are caracter imperativ și nu enunțiativ, iar din analiza acestui text nu se poate reține în nici un fel că cheltuielile privind telefonul, întreținerea cabinetului și îmbunătățirile pentru aducerea acestuia într-o stare de folosință normală nu sunt deductibile.
Detaliind condițiile din art. 16 alin.4 OG nr. 73/1999, în cuprinsul normelor metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe, la art. 16 pct.2 se precizează că din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului cu condiția ca ele să fie efectuate în interesul direct al activității, să corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate cu documente, să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.
Cu titlu de exemplu s-au arătat în normele metodologice precizate ca făcând parte din categoria cheltuielilor deductibile, cheltuielile cu obiecte de inventar, cheltuieli cu lucrări executate de terți, chiria aferentă spațiului și utilajelor în baza unui contract de închiriere, cheltuielile cu energia și apa, cele cu amortizarea, precum și alte cheltuieli efectuate pentru realizarea venitului.
În speța de față cheltuielile înlăturate de la deductibilitate au vizat așa cum s-a expus mai sus, cheltuielile cu întreținerea, telefonul, cu achiziționarea unor materiale consumabile și reparația sediului.
Curtea apreciază că toate aceste cheltuieli sunt efectuate în interesul direct al activității, deoarece indiferent de existența unui titlu locativ asupra spațiului, este cert și necontestat că biroul de avocatură a funcționat în C, str.-, -atria,.B,.13.
Ori, funcționarea într-un spațiu presupune plata cheltuielilor aferente acelui spațiu, precum întreținerea și chiar în lipsa unui titlu locativ cheltuielile cu telefonia, pentru prestarea serviciilor interioare, sunt cheltuieli deductibile, așa cum sunt enunțate în art. 16 pct.2 din normele metodologice 1066/1999.
În speța de față nu s-a pus în discuție deductibilitatea chiriei aferente spațiului pentru ca astfel să fie necesar a se prezenta un contract de închiriere.
Cheltuielile excluse de autoritatea fiscală de la deductibilitate sunt alte cheltuieli decât cele legate de chirie și Curtea apreciază că acestea au fost făcute în interesul activității.
În susținerea acestei concluzii arătăm că buna desfășurare a unei activități, în speță a activității de avocatură incumbă și existența unor condiții locative la un nivel acceptabil.
Astfel s-au efectuat mici reparații locative pentru sediul biroului, a căror valoare este destul de scăzută și anume - lei ROL, s-a montat un filtru de apă, o fereastră de termopan, toate acestea sunt necesare desfășurării activității normale și în condiții decente a biroului.
De asemenea indiferent de existența sau inexistența unui titlu locativ, cel ce utilizează un spațiu trebuie să plătească întreținerea, după cum cheltuieli deductibile sunt și cele legate de serviciile telefonice.
De observat este faptul că singura condiționare de existența contractului de închiriere este reprezentată de deductibilitatea chiriei aferente spațiului, ori așa cum s-a arătat mai sus reclamantul recurent nu a introdus la cheltuieli deductibile chiria pentru spațiu.
Cheltuielile efectuate și neadmise la deducere corespund unor cheltuieli efective, au fost justificate cu documente și sunt cuprinse în exercițiul financiar, astfel că sunt întrunite toate cerințele art. 16 din OG nr. 73/1999 și art. 16 pct.2 din HG nr. 1066/1999.
Curtea arată că sediul Cabinetului Individual a fost stabilit în ședința de consiliu Baroului D în C, str.-, -atria,.B,.13, în acest sens fiind decizia nr. 14/15.02.2001.
La acest sediu profesional a funcționat reclamantul până la 06.10.2006 când prin decizia nr. 242/2006 Consiliul Baroului Daî ncuviințat schimbarea sediului profesional la o altă adresă.
Pentru perioada 2004- 2006 cheltuielile deductibile sunt reglementate în art. 49 al Codului Fiscal, care în alin.4 detaliază condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a fi deductibile, respectiv să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente, să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.
Cum condițiile generale sunt la fel ca și cele mai sus analizate, Curtea reține că neadmiterea la deductibilitate a cheltuielilor efectuate în sediul reclamantului este eronată, motivarea fiind amplu expusă mai sus.
Având în vedere motivele expuse în prezenta decizie, în baza art. 312, Curtea va admite recursul, va modifica sentința primei instanțe și va admite acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant CABINET INDIVIDUAL AV împotriva sentinței nr.119 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează decizia nr. 146/2006, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 3 ex. / 22.08.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie, Sanda Lungu
