Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1266/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.1266/R-CONT
Ședința publică din 25 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
: - -, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în Pitești, nr. 1, județul A, împotriva sentinței civile nr.268/CA din 06 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Pitești,-, -.C,.2,.12, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la data de 25.11.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.05.2009, reclamantul a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Ordinului nr.288/28.04.2009, emis de pârâta Instituția Prefectului Județului
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 28.04.2009, prin Ordinul menționat a fost somat să depună permisul de conducere la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul. A mai arătat că, a obținut permisul de conducere, întrunind toate cerințele prevăzute de lege.
Acest act administrativ, este emis abuziv, câtă vreme împotriva sa nu a fost începută cercetarea sau urmărirea penală și nici nu se regăsește în vreuna din situațiile prevăzute de art.114, 116 din OUG nr. 195/2002.
A concis cu precizarea că, actul emis îi cauzează prejudicii pe plan social și financiar.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.14 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința nr.268/CA/06.08.2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a dmis cererea formulată de reclamantul și a dispus uspendarea executării Ordinului nr.288 din 28.04.2009, emis de Instituția Prefectului Jud.A, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr. 288/28.04.2009, emis de pârât a fost suspendată exercitarea dreptului reclamantului de a conduce autovehicule. S-a dispus, totodată, ca acesta să se prezinte la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a preda permisul de conducere.
S-a reținut în considerentele Ordinului că, la baza emiterii lui, s-a avut în vedere acțiunea în anulare a permisului de conducere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a disp.art.14 din Legea nr.554/2004, a reținut că, acestea prevăd că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Cele două condiții, cazul bine justificat și paguba iminentă, trebuie îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție, a constatat că aceasta este îndeplinită prin însuși contextul legislativ, în baza căruia permisul de conducere a fost reținut.
Art.101 și 102 din OUG 195/2002, contravin dispozițiilor OUG nr. 9/2009.
În speță, pârâtul nu a făcut dovada că reclamantul s-ar afla în vreunul din cazurile prev.de art.101, 102 din OUG nr.195/2002, în favoarea sa operând prezumția de nevinovăție.
De asemenea, a constatat îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege, motivând că, potrivit art.7 pct.1 din CEDO, " nicio pedeapsă fără lege", nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune, care, în momentul când a fost săvârșită, nu constituia infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, a reținut că, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă, decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.
A constatat că, prin reținerea permisului de conducere, s-au adus reclamantului limitări vieții publice și private, în contextul în care, nu s- dovedit că ar fi săvârșit vreo faptă sancționată de legea penală ( art.6 pct.2 din CEDO).
Față de aceste considerente și în conformitate cu textele legale menționate, a fost admisă cererea și suspendată executarea Ordinului nr. 288/28.04.2009, emis de pârât, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a permisului de conducere.
Împotriva sentinței a formulat recurs Instituția Prefectului Județului A, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, potrivit art.103 raportat la art.114 alin.1 lit.e) din nr.OUG195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule este obligatorie în condițiile în care Prefectul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în constatarea faptului că, permisul de conducere a fost obținut cu nerespectarea prevederilor legale. O astfel de condiție, este îndeplinită în cauză, litigiul fiind pendinte.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile art.14 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ - cazul bine justificat și paguba iminentă - în sensul că, nu există împrejurări care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ și, respectiv, că nu este dovedită nici un fel de pagubă.
Examinând sentința recurată prin prisma lipsei procedurii prealabile, luată în discuție de C din oficiu, în raport de disp. art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
În egală măsură limitele sesizării instanței privesc numai suspendarea dreptului de a conduce autovehicule potrivit categoriei sau categoriilor obținute în perioada pentru care s-a invocat săvârșirea infracțiunilor de corupție. Sub acest aspect se impunea ca ordinul atacat să precizeze expres categoriile avute în vedere.
În cauză, se constată că prima instanță a procedat în mod nelegal la suspendarea executării actului administrativ fără a examina dacă, anterior sesizării instanței, reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text, nainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Totodată, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art. 12 din același act normativ, reclamantul este obligat să anexeze la cererea de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Suspendarea executării actului administrativ în condițiile art. 15 raportat la art.14 sau numai în condițiile art.14, presupune dovedirea parcurgerii procedurii prealabile, la momentul sesizării instanței. Față de faptul că, în ordinul emis de Instituția Prefectului, s-a arătat că acesta se poate ataca la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicare, fără a se arăta că trebuie formulată plângere prealabilă, deși aceasta este obligatorie conform legii, instanța apreciază că această plângere, putea fi formulată și ulterior. Însă în cauză, aceasta nu a fost formulată nici până în prezent.
În condițiile în care lipsește dovada plângerii prealabile, în mod nelegal și fără a analiza cerințele procedurale obligatorii prealabile, față de art. 109 alin. 2.proc.civ. rap. la art. 7 alin. 1 și 14 alin. 1 din nr. 554/2004, prima instanță a reținut doar lipsa vinovăției penale a reclamantului.
Pe de altă parte, formularea unei cereri de suspendare întemeiate pe disp. art.15, atunci când este făcută separat de acțiunea de anulare a actului administrativ, presupune dovada existenței pe rolul instanței a unei astfel de acțiuni de anulare, iar în cauză, nu există nicio astfel de dovadă.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1-3.proc.civ. Curtea va admite recursul Instituției Prefectului Județului A și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 288/28.04.2009, emis de Instituția Prefectului Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești, nr. 1, județul A, împotriva Sentinței civile nr.268/CA din 06 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Pitești,-, -.C,.2,.12, județul
Modifică sentința de mai sus, în sensul că, pe fond, respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 288/28.04.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/6 ex/08.12.2009
Jud. fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
