Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1265/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.1265/R-CONT
Ședința publică din 25 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
: - -, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A, împotriva încheierii din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în de, sat., județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la data de 25.11.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 01.06.2009, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.242/16.04.2009, emis de Instituția Prefectului Județului
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16.04.2009, prin Ordinul menționat, i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule și a fost somat să depună permisul de conducere la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul.
Prin Încheierea din data de 26.06.2009, Tribunalul Argeșa admis cererea formulată de reclamant și a fost suspendată executarea Ordinului nr.242/16.04.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din adeverința nr.215/29.04.2009, eliberată de SC SRL Pitești a rezultat că reclamantul este încadrat la această societate ca muncitor necalificat, iar în multe situații a fost folosit ca șofer.
În consecință, o eventuală suspendare a dreptului de a conduce autovehicule ar fi de natură să pună în pericol locul de muncă al reclamantului cu consecințe grave pentru el și familia sa.
Reclamantul a obținut dreptul de a conduce autovehicule categoria B la data de 22.10.2007, iar în cauză nu există niciun indiciu că acesta ar fi obținut permisul de conducere în mod fraudulos, simplul fapt că Instituția Prefectului a formulat acțiune pentru anularea permisului de conducere nefiind de natură să ducă la o astfel de concluzie.
Astfel fiind, în baza art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, a fost admisă cererea și suspendată executarea Ordinului nr.242 din 16.04.2009, emis de Instituția Prefectului A, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
Împotriva încheierii a formulat recurs, în termen legal, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod greșit, au fost aplicate de către instanța de fond, dispozițiile art.103 alin.8 coroborate cu dispozițiile art.114 alin.1 litera e) din OUG nr.195/2002, care conțin norma imperativă privind obligația instituției de "a dispune" suspendarea exercitării dreptului de conducere autovehicule, după ce, în prealabil, a sesizat instanța de drept comun cu acțiune în anulare.
- în mod greșit, s-a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, prin aceea că, nu există împrejurări de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ atacat, pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, după cum nici dovada îndeplinirii celei de-a doua condiții - pagubă iminentă.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea încheierii și respingerea cererii de suspendare.
Examinând criticile aduse, pe care Curtea le-a încadrat pe temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, în situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art.114 alin.1 litera e), va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința ori rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
Din lecturarea textului - invocat, rezultă că, atunci când instanța de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru persoana în cauză. Deci, această măsură nu este lăsată la latitudinea autorității, respectiv la posibilitatea acesteia de a face aprecieri asupra modului în care va proceda, singura condiție fiind sesizarea, în prealabil, a instanței de judecată, care va verifica modul de obținere a permisului.
Prin urmare, în cererile având ca obiect suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, instanțele vor verifica numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, fără a putea extinde cercetarea și făcând aplicația art.14 din Legea nr.554/2004 - R, sub aspectul îndeplinirii celor două condiții.
Cum, cel puțin, la nivel de aparență, ordinul prefectului respectă condițiile impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, cererea reclamantului, nu avea justificare legală.
În sfârșit, se va sublinia că instituției prefectului îi revin aceste atribuții în considerarea art.32 și 37 din HG nr.1391/2006.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiilor OUG nr.195/2002, urmează să admită recursul, să modifice încheierea, în sensul că va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în Pitești, nr. 1, județul A, împotriva încheierii din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în de, sat., județul
Modifică încheierea, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.242/16.04.2009, emis de Instituția Prefectului Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
/6 ex/10.12.2009
Jud. fond
OPINIE SEPARATĂ
de judecător - -
Consider că se impunea respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele argumente:
Cu privire la fondul cererii de suspendare, se constată că deși textul art. 103 alin. 8 din nr.OUG 195/2002 așa cum a fost introdus prin nr.OUG 9/2009, prevede o suspendare de drept a exercițiului dreptului de a conduce autovehicule, nu se poate nega forța principiilor prevăzute de reglementările internaționale, în special în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Luarea unei măsuri cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi intră sub incidența art. 6 din Convenție și trebuie să urmeze întocmai aceste dispoziții, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, elaborată în temeiul textului.
Instanța de judecată este chemată să realizeze o analiză efectivă a susținerilor părților și să verifice aplicarea principiilor menționate analizând compatibilitatea textului intern cu aceste reguli fundamentale.
Astfel, art. 103 alin. 8 din OUG nr. 195/2002 prevede suspendarea condiționată de formularea unei cereri în fața instanței, prin care se impută persoanei o faptă gravă. Imediat, urmare a acestei imputări se suspendă exercițiul unui drept, astfel că această măsură este efectiv determinată de prima procedură.
Textul nu se relevă a fi compatibil cu Convenția atâta vreme cât nu permite instanței să analizeze dacă sunt întrunite cerințele luării măsurii, temeinicia acesteia, prin existența unor indicii convingătoare privind săvârșirea unei fapte grave. acestei fapte atrage aplicarea garanțiilor art. 6 paragraf 1 din Convenție în procedura ce se desfășoară în temeiul art. 114 alin. 1 lit. e) din nr.OUG 195/2002, de care depinde soluția cererii de față, în cazul acuzațiilor în materie penală fiind necesar a se respecta prezumția de nevinovăție, iar dacă se permite instituirea unei prezumții contrare, aceasta nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (Salabiaku Franței, paragraf 28).
A prezuma că s-a săvârșit o faptă gravă, cu consecințe și asupra exercițiului dreptului astfel obținut, fără a se prezenta o minimă dovadă în sensul existenței faptei, nu poate fi apreciată ca respectând limitele rezonabile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cauză, se constată că atașat întâmpinării nu s-a depus decât cererea de sesizare a instanței potrivit art. 114 lit. e) din OUG nr. 195/2002, fără nicio minimă dovadă care să permită instanței să aprecieze asupra îndeplinirii criteriilor desprinse din jurisprudența Curții europene.
Or, în cazul în care lipsesc indiciile temeinice și concrete pentru sesizarea instanței civile, indicii avute în vedere și în expunerea de motive a nr.OUG 9/2009, dar ulterior omise în textul adăugat articolului 103 din nr.OUG 195/2002, se afectează și legalitatea actului prin care s-a dispus suspendarea exercițiului dreptului de a conduce autovehicule.
Instanța constată că rațiunile pentru care textul a fost adoptat se justifică într-o societate democratică, însă acesta nu a avut în vedere garanțiile prescrise de art. 6 paragraf 1 din, pentru a fi în deplină concordanță cu norma convențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. se impunea respingerea recursului ca nefondat.
Judecător,
- -
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
