Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1304/R-cont
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. -. - nr. 17, județul împotriva sentinței nr. 1026/22.09.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SRL - cu sediul în B, sat, nr. 164, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurentă, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite nici cerința cazului bine justificat și nici prevenirea unei pagube iminente.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2009, reclamanta Bas olicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr.48/17 februarie 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivare a susținut că urmare a inspecției fiscale efectuată potrivit raportului de inspecție fiscală din data de 17 februarie 2009, prin decizia nr.48/17 februarie 2009 s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în sumă de 82.355 lei.
Reclamanta a susținut că a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere, în conținutul căreia s-a reținut că nu a prezentat inspecției fiscale toate facturile ce fac parte din facturierul VL nr.---, prilej cu care a solicitat refacerea verificărilor pe baza facturilor ce nu fuseseră prezentate, puse la dispoziția organului fiscal de această dată.
Deosebit, a susținut că suma menționată în decizia de impunere nu este datorată și că prin executarea silită ar suferi o pagubă considerabilă ce ar conduce la falimentul societății, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.1026/22 septembrie 2009 admis cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.48/17 februarie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia de mai sus, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 82.355 lei, motivat de faptul că aceasta nu a prezentat toate facturile ce fac parte din facturierul VL nr.---, obligațiile de plată fiind calculate prin estimări, luându-se ca bază de calcul o altă factură fiscală.
A mai reținut că facturile în discuție au fost puse la dispoziția organului de control cu ocazia formulării contestației administrative împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, însă nu s-a ținut cont de ele, astfel că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia acesta este executoriu din oficiu.
Și în fine, a mai reținut că executarea deciziei de impunere analizate ar cauza un prejudiciu important reclamantei, care ar intra în faliment, așa că ar trebui să se dispună suspendarea executării acestui act administrativ, potrivit art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, ale cărui cerințe sunt îndeplinite.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vad eclarat recurs împotriva sentinței de mai sus, criticile pe care i le-a adus făcând incidente motivele prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în sensul că prin intermediul acesteia s-a încălcat legea, anume art.14 din Legea nr.554/2004, soluția adoptată fiind și rezultatul aprecierii greșite a actelor și lucrărilor dosarului.
Recursul este fondat.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Din expunerea textului evocat, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, reclamanta a invocat refuzul organului fiscal de a ține cont de o serie de facturi, pe care le-a prezentat ulterior întocmirii acesteia, apreciind ca un caz bine justificat acest refuz, întrucât înscrisurile respective sunt de natură a conduce la concluzia că nu datorează suma imputată.
În raport de omisiunea legiuitorului de a defini conținutul cazului bine justificat, se poate circumscrie acestuia existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ cercetat, cu alte cuvine existența unui indiciu temeinic de nelegalitate.
Susținerea reclamantei, în dovedirea cazului bine justificat, reținută ca atare de instanță nu este îndeplinită, neregăsindu-se argumente juridice aparent valabile, privitor la nelegalitatea actului administrativ în discuție.
În altă ordine de idei, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție, observând că definiția legală a sintagmei de pagubă iminentă este dată de art.2 din Legea contenciosului administrativ, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Din acest punct de vedere, reclamanta nu a administrat dovezi în sensul iminenței producerii unei pagube, așa că nu pot fi primite simplele afirmații ale acesteia, potrivit cărora eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură să-i provoace o pagubă materială considerabilă, care ar determina intrarea sa în faliment.
Oricum, cele două condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, prin urmare chiar dacă reclamanta ar fi administrat probe cu privire la iminența producerii unei pagube, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În concluzie, rezultă că prin sentința pronunțată, tribunalul a aplicat greșit legea și a dat o apreciere eronată probelor administrate, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice sentința, iar pe fond să respingă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V, str.G-ral - nr.17, împotriva sentinței nr.1026/22.09.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimat fiind. cu sediul în orașul B, sat nr.164, județul
Modifică sentința, iar pe fond respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./3.12.2009
GM/6 ex.
Jud.fond:
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
