Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1372/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1372/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva încheierii nr. 1646/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997, recurentul solicită judecarea în lipsă.
Se constată că intimatul pârât Primarul Municipiului Dac omunicat la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea acordării unui termen de judecată.
Instanța în deliberare constată că intimatul Primarul Municipiului Dap rimit citația cu respectarea prevederilor art. 1141Cod procedură civilă motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de acesta.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea recurentului de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiul D solicitând ca să se dispună suspendarea executării Dispoziției nr.899/2009 privind acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice.
A arătat în motivarea cererii sale faptul că prin dispoziția atacată i s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice, precizând că suspendarea executării acestui act se justifică prin faptul că există un caz bine justificat, constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept, ce sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, precum și o pagubă iminentă constând în prejudiciul material viitor și previzibil.
Constatând că la data de 14.08.2009 reclamantul a depus la dosar o cerere prin care declarat că renunță la judecata cererii formulate împotriva pârâtului Primarul municipiului D, în temeiul art. 246 al.1 din Codul d e procedură civilă, Tribunalul Hunedoaraa pronunțat Încheierea nr.1646/CA/2009, prin care a luat act de declarația acestuia de renunțare la judecată. Totodată, în baza art.274 din Codul d e procedură civilă raportat la dispozițiile art.246 al.3 din Codul d e procedură civilă a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii, în principal, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată,iar în subsidiar în sensul micșorării cuantumului acestora la minimul posibil.
În motivarea cererii de recurs se precizează faptul că cele 30 de zile de preaviz s-au epuizat și că la data 27.07.2009 i-a încetat raportul de serviciu, așa încât acțiunea a rămas fără obiect, ceea ce l-a determinat ca la data de 14.08.2009 să renunțe la judecată. Reclamantul mai precizează că instanța de fond a acordat cu ușurință aceste cheltuieli, fără a ține cont de faptul că acestea au un cuantum ridicat și că el tocmai a rămas fără serviciu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform prevederilor art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 246 al.3 din Codul d e procedură civilă dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1190 lei, inclusiv TVA, care reprezintă onorariul avocațial achitat avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului în cadrul procesului.
Având în vedere faptul că reclamantul a renunțat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată, în mod corect instanța de fond a apreciat faptul că în sarcina reclamantului subzistă obligația de a suporta a cheltuielile de judecată efectuate de către pârât cu acest proces.
Cât privește cuantumul acestor cheltuieli, se constată că, în raport de actele dosarului și de munca îndeplinită de avocat în cauză, onorariul achitat de către pârât avocatului său nu este nepotrivit de mare, așa încât să necesite a fi micșorat, conform art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Susținerile recurentului relativ la motivele care l-au determinat să renunțe la judecată nu constituie motive temeinice care să justifice reducerea onorariului avocatului, cum, de altfel, nu constituie un atare motiv nici faptul că reclamantul a rămas fără serviciu.
Condițiile în care cheltuielile de judecată ce constau în onorarii avocațiale pot fi reduse sunt menționate în mod expres de art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, acestea nefiind îndeplinite în cauză.
Astfel fiind, recursul se constată a fi neîntemeiat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva Încheierii nr. 1646/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2. 12. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.4/28 12 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
