Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1373/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1373/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței nr. 1516/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic, lipsă fiind intimata - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Reprezentantul recurentei depune la dosar delegația de reprezentare arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele expuse în scris. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea de suspendare, disjunsă din dos. nr- al Tribunalului Hunedoara, reclamanta - COM SRL, a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, solicitând să se dispună:
- suspendarea executării Raportului de Inspecție Fiscală nr.10458/16.06.2009, a Deciziei nr.616/16.06.2009 privind modificarea bazei de impunere și a Deciziei de impunere nr.615/16.06.2009 până la pronunțarea unei hotărâri de definitive și irevocabile de ce instanța de fond.
În motivarea acțiunii sale, în esență, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile Legii contenciosului administrativ precum si ale art 215 din OG nr.92/2003, privind suspendarea executării actelor administrativ - fiscale, chiar înainte de a primi răspunsul cu privire la soluționarea contestației de către organele fiscale. Reclamanta a arătat că în perioada 12.04.2009 - 15.05.2009, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice H au efectuat o inspecție fiscală pentru perioada 01.01.2006 - 31.12.2008 în urma căreia au fost emise raportul de inspecție fiscală nr.10458/16.06.2009 și decizia de impunere nr.616/16.06.2009, prin care s-au stabilit obligații suplimentare către bugetul de stat în cuantum de 280.190 lei din care suma de 214.454 lei reprezentând TVA suplimentar și suma de 65.742 lei majorări de întârziere. Se arată că ulterior a format contestație pe cale administrativă împotriva actelor administrativ fiscale, înregistrată la DGFP H, sub nr.1897/20 iulie 2009, la care nu a primit vreun răspuns.
Se susține că sunt îndeplinite condițiile suspendării executării impuse de dis part 215 alin. 2 din OG nr.92/2003 raportat la art. 14 alin 1 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Reclamanta arată ca consideră că se încadrează în prevederile legale privind aplicarea TVA-ului la marja profitului, câtă vreme, societatea revânzătoare din Elveția și Germania, de unde provin bunurile importate de reclamantă, nu plătește TVA la cumpărare, bunurile reprezentând bunuri colectate, nu cumpărate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că organul fiscal nu făcut decât să constate aplicarea greșită a regimului de taxare a mărfurilor second - hand, prevăzut de art. 152/2 alin 2 din Legea nr.571/2003.
Prin Sentința nr. 1516/CA/2009 pronunțată la data de 08.09.2009 de Tribunalul Hunedoara Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamantei, dispunându-se suspendarea executării Raportului de Inspecție Fiscală nr.10458/16.06.2009, a Deciziei nr.616/16.06.2009 privind modificarea bazei de impunere și a Deciziei de impunere nr.615/16.06.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că în ceea ce privește prima condiție, aceea a existenței unui act bine justificat aceasta este îndeplinită întrucât în cauză se pune în discuție natura modului de efectuare a importului și a modului de achiziționare a bunurilor de către reclamant de la partenerii din Elveția și Germania iar toate aceste aspecte nu vor putea fi soluționate decât de către instanța de fond.
Ca atare, fata de toate împrejurările în care se pune la îndoială existența obligației de plată prin punctele de vedere diferite ale părților cu privire la modul de colectare a TVA, instanța de fond a constatat că există o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ fiscal contestat.
Cât privește paguba iminentă s-a constatat că aceasta este îndeplinită și decurge din prima condiție.
Astfel, determinată de urgența ce caracterizează procedura de punere în executare a actului administrativ fiscal contestat (decizia de impunere) ce este titlu executoriu, procedură de executare silită ce ar pune-o pe reclamantă în situația de a nu își mai putea îndeplini obligațiile de plată față de partenerii externi și ceea ce ar aduce la pierderea locurilor de muncă a multor persoane ce sunt angajați ai reclamantei.
Producerea unei pagube care nu s-ar mai putea recupera rezultă din aceea că neplata partenerilor externi ai reclamantei ar duce la încetarea contractelor de vânzare de bunuri și imposibilitatea în viitor a câștigării încrederii partenerilor.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că incident este cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
Din motivarea succintă a acțiunii nu rezultă îndoiala puternică asupra legalității actelor administrative atacate, simpla formulare a contestației nefiind de natură să conducă la o astfel de concluzie. Dealtfel organul fiscal nu a făcut altceva decât să constate că la starea de fapt rezultată din actele contabile ale reclamantei aceasta nu a aplicat în mod corect regimul special de taxare iar raportul de expertiză fiscală (invocat în fața instanței de fond) are caracter extrajudiciar și nu poate fi luat în considerare de către instanță.
În ceea ce privește paguba iminentă reclamanta nu a făcut dovada că prin executarea actelor atacate s-ar produce consecințe greu de înlăturat în cazul anulării actului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este neîntemeiat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.10458/16.06.2009 întocmit de DGFP H, reclamanta a fost supusă verificării pe perioada 01.01.2006 - 31.12.2008, stabilindu-se ca plată TVA suplimentar de 214.454 lei și 65.742 lei majorări de întârziere.
In baza acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr.615/16.06.2009, reținându-se că TVA deductibil provine din facturile de achiziții marfă nouă și second - hand din Germania și din Elveția, pentru care societatea plătește TVA în vamă.
Din actele de la dosar reiese că reclamanta a formulat pe cale administrativă, contestație la DGFP H sub nr.1897/20 iulie 2009 ce nu este încă soluționată.
Cu privire la raportul de expertiză fiscală (invocat în fața instanței de fond) întocmit de către expertul contabil, curtea reține că acesta are caracter extrajudiciar însă nu poate fi exclus de plano dintre elementele probatorii.
Pe de altă parte conținutul acestuia relevă doar opinia unui specialist asupra efectului formulării contestației împotriva actului administrativ fiscal, aspect nerelevant atâta timp cât interpretarea legii este atributul suveran al instanței. Informațiile relevante cuprinse în raport sunt cele privitoare la starea societății, care nu au fost contestate de către organul fiscal.
Cu privire la fondul cererii, curtea reține că potrivit art.14 din Legea nr.554/2004 instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral,în cazuri bine justificateși pentruprevenirea unei pagube iminente.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004, text conform căruia:
ș) paguba iminentăreprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificatereprezintă împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă in privința legalității actului administrativ;
În ceea ce priveșteprima condițiese constată că aceasta este îndeplinită pentru faptul că există o îndoială serioasă cu privire la caracterul complet al analizei facturilor emise de furnizorii externi. Deși organul fiscal recunoaște că reclamanta trebuie să beneficieze de regimul special de taxare în condițiile în care furnizorul extern a înscris pe factura mențiunea "regim second-hand" nu-i recunoaște acesteia caracterul legal al operațiunii în condițiile în care aceasta prezintă facturi ce poartă mențiunea respectivă sau într-o formă similară.
De asemenea în cuprinsul raportului de inspecție fiscală se reține că și pentru furnizorul din Germania s-ar aplica regimul special de taxare în condițiile în care reclamanta susține că aplică regimul normal și că acesta este evidențiat în această manieră în contabilitatea sa.
Aceste chestiuni presupun pentru lămurire o analiză completă a actelor contabile (inclusiv traducere legalizată), dublată eventual de o expertiză fiscală judiciară, demersuri care nu pot fi realizate în procedura de urgență privind acordarea protecției provizorii împotriva actelor administrative. Cu toate acestea, divergențele sunt de natură să creeze un dubiu asupra legalității actului administrativ suficient pentru a fi încadrat în categoria cazurilor bine justificate.
Referitor la cea de- a doua condiție, se constată că și aceasta este îndeplinită, față de cuantumul ridicat al datoriei stabilite de organul fiscal, raportat la veniturile obținute și cheltuielile destinate desfășurării activității, executarea sumei prin poprirea conturilor ar determina blocarea activității reclamantei, neplata ratelor scadente, a chiriilor, respectiv a partenerilor externi ai reclamantei și implicit încetarea contractelor de vânzare de bunuri și posibila sa insolvență.
Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală sub aspectul rezultatului context în care recursul pârâtei se dovedește nefondat și urmează a fi respins conform art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței nr. 1516/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GL
Dact./ex.4/
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI Nr. 1373/CA/2009
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței nr. 1516/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss/indescifrabil Ss/indescifrabil Ss/indescifrabil
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
