Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1368/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1368/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 429/CA/29 09 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatei avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 4 noiembrie 2009.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de reprezentare și acte în susținerea acțiunii, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză se face aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea 554/2004. Față de actele administrate în cauză solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Reclamanta ROMÂNIA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, suspendarea măsurilor dispuse prin decizia de impunere nr. 310/27.05.2009 până la soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere și înregistrată la Tribunalul Sibiu la nr- și Raportului de inspecție fiscală nr. 3466/2009, în baza art. 14 din Legea 554/2004.
În motivarea cererii se arată că asupra temeinicei și legalității actului de impunere planează serioase îndoieli, deoarece reclamanta nu putea fi sancționată pentru fapte anterioare în baza unor reglementări intrate în vigoare ulterior săvârșirii acestora. Organele fiscale nu au respectat prevederile legale în materia prețurilor de transfer, încălcându-se pct.41 ultimul alineat din Titlul I al Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal, autoritățile fiscale neluând în considerare și liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Se mai susține că suma pe care societatea reclamantă ar trebui să o plătească, conform Deciziei de impunere în discuție, este foarte mare, iar executarea silită ar cauza fără nici o îndoială blocarea întregii activități și intrarea societății în procedura insolvenței. În drept s-a invocat art. 14 din Legea 554/2004.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 429/CA/2009 a admis în parte cererea, a dispus suspendarea punerii în executare a deciziei de impunere până la data la care se va pronunța instanța de judecată pe fondul cauzei și a fost respinsă cererea privind suspendarea efectelor raportului de inspecție fiscală. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din 554/2004, respectiv existenta cazului bine justificat și paguba iminentă, fiind urmată procedura administrativă a contestării creanței fiscale și înregistrată acțiune în instanță, întrucât reclamanta contestă aplicarea retroactivă a unor dispoziții ale Codului fiscal. În privința pagubei iminente, instanța apreciază că prin executarea silită, reclamanta ar fi lipsită de disponibilitățile financiare și ar ajunge în insolvență. În privința raportului fiscal se reține că nu este act administrativ-fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP Sibiu, solicitând modificarea hotărârii și respingerea cererii de suspendare.
Prin motivele de recurs se arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din 554/2004, în absența actelor de la dosar, cu referire la disponibilitățile financiare și patrimoniul societății, nefiind efectuat vreun act de executare silită, ci doar a fost emisă somația și titlul executoriu.
Curtea, analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat de pârâtă, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, si prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitiva si irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separată, pana la soluționarea acțiunii in fond.
Articolul 14 al Legii nr. 554/2004 menționează că in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Legea oferă posibilitatea suspendării actului administrativ ca o situație de excepție, dar numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ. Paguba iminenta reprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care determina o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 lit.s si t din 554/2004).
Reclamanta a fost supusă controlului fiscal pentru perioada 2003- 2007, iar prin decizia de impunere nr. 310/2009, emisă în temeiul raportului de inspecție fiscală nr. 3747/2009, au fost stabilite obligații fiscale datorate bugetului de stat, și anume suma totală de 153.982 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități.
Reclamanta a urmat procedura administrativă, formulând contestație înregistrată la DGFP la data de 25 06 2009, prin care contestă legalitatea titlului de creanță fiscală, arătând că sunt aplicate retroactiv unele dispoziții din Codul fiscal și se încalcă dispozițiile legale privind evitarea dublei impuneri.
Reclamanta are ca obiect de activitate producția în lohn de seturi și chirurgicale, având ca beneficiari concerne din Germania, astfel că până la data la care se va stabili legalitatea creanței fiscale contestate, care este considerabilă, prin executarea silită s-ar produce dezechilibre în activitatea societății, care trebuie să onoreze în termen comenzile, cât și plata salariilor către angajați, a obligațiilor către bugetul statului, iar executarea creanței ar influența negativ activitatea economică a societății.
Existența cazului bine justificat este dovedită cu actele întocmite de organul fiscal și contestația reclamantei, iar iminența pagubei cu actele de prezentare a structurii organizatorice a societății, descrierea activității, prezentarea generală a tranzacțiilor, tranzacțiile societății cu persoanele afiliate, contractul de lohn încheiat în anul 2003, probe aflate în dosarul instanței de fond la filele 184-256, iar în recurs a fost depusă situația statistică privind numărul de salariați, debitele societății către bugetul statului pentru luna septembrie 2009.
În consecință, se constata ca în cauză sunt îndeplinite cele doua condiții cumulative pentru a dispune suspendarea executării deciziei de impunere, atât aparența dreptului, cât și cazul bine justificat, potrivit art. 14 din 554/2004, iar legea nu impune ca o condiție pentru admisibilitatea suspendării începerea executării silite.
În cauza a fost achitata cauțiunea stabilita de instanța, potrivit dispozițiilor art. 215 din Codul d e procedura fiscala.
În consecință, sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul pârâtei fiind nefondat urmează a fi respins.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Sibiu împotriva sentinței nr. 429/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.CG
Dact./ex.4/21 01 2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
