Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 256/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 256/F/CA/2009
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cauzei în contencios administrativ privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25.11.2009 care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Agenția Națională pentru Prestații Sociale, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- suspendarea executării Ordinului nr.235/12.10.2009 emis de președintele până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cereriise arată că ordinul prin care a fost eliberată din funcția de director coordonator al H este netemeinic și nelegal, motiv pentru care l-a atacat conform art. 7 din Legea 554/2004 cu plângere prealabilă.
Se susține de către reclamantă că ordinul este netemeinic întrucât a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea contractului de management, postul de director nu a fost desființat prin OUG 105/2009 iar prin dispoziția luată s-au încălcat prevederile art. 62 alin. 2 și art. 74 alin. 1 din Codul muncii, contractul de management fiind asimilat contractului individual de muncă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
În probațiunes-au depus:Ordinul atacat, Contractul de management, plângerea prealabilă și dovada expedierii acesteia.
Prinîntâmpinareadepusă (22), pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale suspendării actului.
Se arată că în temeiul art. XIV alin. 1 din OUG 105/2009 a fost abrogată OUG 37/2009, astfel că prin ordinul atacat au fost executate prevederile imperative mai sus enunțate.
Se mai susține că nu poate fi reținută existența unui caz bine justificat atâta timp cât revocarea din funcția de director coordonator a fost determinată de abrogarea actului normativ în temeiul căruia reclamanta a fost numită în funcție iar aceasta nu dovedește nici o împrejurare de natură a releva o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a respectivului act.
Se arată de asemenea că nu se poate vorbi despre o pagubă iminentă atâta timp cât ipotezele reglementate de art. 2 lit. ș din Legea 554/2004 nu sunt incidente în cauză.
În fine, în ceea ce privește caracterul nelegal și netemeinic al ordinului atacat se arată că dispozițiile art. 62 alin. 2 și art. 74 alin. 1 din Codul muncii nu sunt incidente în cauză, contractul de management fiind un contract administrativ, atipic care nu este supus regulilor Codului muncii.
*
Analizând cererea formulată instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator al H prin Ordinul nr.836/25.05.2009, cu aceeași ocazie fiind încheiat și contractul de management pe o durată de maxim 4 ani.
Prin Ordinul nr. 235/12.10.2009 emis de pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Prestații Sociale s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantei, începând cu 12.10.2009, cu aceiași dată încetând și contractul de management încheiat cu.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestui ordin prin care a solicitat revocarea în întregime a actului atacat, în temeiul art.7 alin1.din Legea 554/2004.
Instanța de contencios administrativ, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral,în cazuri bine justificateși pentruprevenirea unei pagube iminente.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004, text conform căruia:
ș) paguba iminentă - prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă in privința legalității actului administrativ;
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat " și a "iminenței producerii pagubei ".
În cauză argumentele invocate de reclamantă susțin existența celor două condiții legale ca derivând din simpla aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, fără a aduce, însă, vreo dovadă în acest sens.
În ce priveștecazul bine justificattrebuie reținut că, cel puțin în aparență, în lipsa altor împrejurări indicate expres, actul atacat se bucură de prezumția de legalitate, fiind emis în temeiul art. XIV alin. 1 din OUG 105/2009 prin care a fost abrogată OUG 37/2009, respectiv actul normativ ce a stat la baza numirii în funcție (Ordinul nr.836/25.05.2009 fiind emis cu ocazia executării în concret a acestui act).
Pe de altă parte, o eventuală susținere că prin înlăturarea reclamantei din funcția de conducere esteiminentăproducerea unuiprejudiciuîn patrimoniul său, prin diminuarea veniturilor sale nu poate conduce de plano la concluzia că ar fi îndeplinită condiția reglementată de art.2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât aceste susțineri nu sunt însoțite de dovezi concludente și nici nu sunt de natură a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ atacat.
Față de aceste împrejurări instanța constată că reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit în ce constaucazul bine justificatșipaguba iminentă, mulțumindu-se să invoce doar critici de nelegalitate a actului administrativ atacat (a căror cercetare nu este admisibilă în acest context procesual), astfel că urmează a reține că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, cererea reclamantei fiind neîntemeiată urmează a fi respinsă în consecință.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta cu domiciliul procesual ales în H,- jud. H în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Agenția Națională pentru Prestații Sociale cu sediul în B,- sector 1 pentru suspendarea executării Ordinului nr. 235/12.10.2009 emis de pârâtul Președintele.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2009.
Președinte, |
Grefier, |
RED/DACT/-4EX.
07 2009
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman
