Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 144/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
SENTINȚA NR.144/CA/2009 - PI
Ședința publică din 19 august 2009
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantele- SRLcu sediul în O,-,.2, Județ B și- SRLcu sediul ales în O, Str.-, nr.17,.10, Județ B, în contradictoriu cu pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiuluicu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta - SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1 din 7.01.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea este legal timbrată cu suma de 10 lei achitată prin chitanța nr.- din 20.02.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentanta reclamantei precizează că toate actele se află la dosarul de fond. la fila 44 din dosarul de fond este cauțiunea, la filele 46-59 se află probele, astfel că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat. Depune la dosar practică judiciară.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare, dispunerea suspendării deciziei Administrației Finanțelor Publice nr.54/11.05.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în fond. obligația fiscală stabilită ulterior reprezintă cheltuieli suplimentare, ca urmare a faptului că n-au fost luate în considerare documente justificative din contabilitatea reclamantei. La filele 47-50 există balanța de verificare. Veniturile reclamantei sunt mai mici decât obligațiile, deci ar intra practic în faliment. Trebuie avut în vedre acest lucru și din punct de vedere socio-uman, deoarece ar trebui dați afară angajații în caz contrar. Obligația este cu titlu de impozit retroactiv și penalități. Cheltuielile deductibile, respectiv toate cheltuielile cu angajații societății detașați în străinătate, nu au fost luate în considerare în mod ilegal în opinia noastră. Ordinul de deplasare nu este considerat un document justificativ de decontare, însă acesta este un document justificativ de contabilitate. Sumele ce s-au decontat nu sunt fictive i au fost plătite în mod real. Aparența dreptului ne este favorabilă. Cererea de suspendare este admisibilă, cu cheltuieli de judecată conform filei 52 din dosarul de fond.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 19.01.2009, reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, suspendarea executării deciziei de impunere nr.809 din 29.10.2008 și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.- din 29.10.2008 emise de către pârâtă.
În motivarea cererii se arată în esență că actele atacate sunt nelegale, deoarece s-a apreciat că ordinele de deplasare nu ar reprezenta documente justificate în sensul prev. de art.6 din Legea 82/1991, precum și în sensul prev. de nr.1850/2004, în opinia pârâtei acestea fiind considerate numai document justificativ de înregistrare în contabilitate pentru justificarea avansurilor acordate în vederea procurării de valori materiale în numerar. Deoarece ordinele de deplasare nu au fost considerate documente justificative, organul de inspecție fiscală a reconsiderat cheltuielile cu cazarea acordată salariaților reclamantei pentru deplasări în străinătate ca și cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit pe anul 2003, 2004, 2005 și 2006.
De asemenea, organul de control a aplicat în mod eronat, la calculul impozitului pe profit, cota de 25%, fără a lua în considerare prevederile Legii nr.414/2002 privind impozitul pe profit, care în art.2 alin.5 prevede că începând cu data de 1.01.2003 cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil, care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Se mai arată că, în mod greșit organul de control a calculat penalități și majorări retroactiv, acestea putându-se calcula numai din momentul constatării de către organul de control a vreunei diferențe de debit.
Din toate acestea rezultă că aparența dreptului este în favoarea reclamantei. În ceea ce privește paguba iminentă se arată că prin demararea procedurii de executare silită împotriva veniturilor societății, cât și prin indisponibilizarea unor mijloace fixe, s-ar bloca întreaga activitate a societății, având repercusiuni asupra personalului salariat, a respectării obligațiilor și termenelor contractuale.
În drept au fost invocate prevederile art.14 din Legea nr.554/2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare cu motivarea că din actele existente la dosar nu rezultă îndeplinirea celor două condiții prevăzute în mod imperativ de către lege.
Prin încheierea din data de 3 martie 2009 Tribunalului Bihor, reclamanta a fost obligată în baza art.215 din OG nr.92/2003 să plătească o cauțiune în sumă de 10.000 lei, cauțiune ce a fost consemnată la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr.-/1 din 23.03.2009.
La termenul din 26 mai 2009, reclamanta și-a precizat cererea de suspendare în sensul că a solicitat și suspendarea executării Deciziei de impunere nr.54 din 11.05.2009 emisă de către pârâtă, decizie prin care s-a respins contestația formulată pentru anularea deciziei de impunere nr.809 din 29.10.2008.
Prin sentința nr.430/CA din 2 iunie 2009 Tribunalul Bihor și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL ORADEA, față de disp. art.10 din Legea nr.554/2004.
Examinând cererea de suspendare, instanța reține următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: 1) un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu (art.2 lit.t); 2) prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public (art.2 lit.ș).
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv și imperativ, denotă caracterul lor de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui "caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
instituția suspendări executării actului administrativ, prin art.14 din Legea nr.554/2004, legiuitorul a dorit să-l apere pe cel ce se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperită, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat.
Motivele de nelegalitate a actului administrativ atacat, invocate de reclamantă, potrivit cărora cheltuielile de transport și cazare pentru salariați sunt deductibile doar în baza ordinului de deplasare, care este un document justificativ, fără a fi nevoie să se atașeze alte documente justificative privind aceste cheltuieli, nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, aceste aspecte putând face obiectul analizei în cadrul soluționării pe fond a acțiunii în anularea Deciziilor de impunere, și nu în contextul unei cereri de suspendare a executării acestuia. De asemenea, urmează a face analiza dosarului de fond și criticile reclamantei privind cota de impozitare sau modul de calcul al penalităților și majorărilor de întârziere.
Față de cele arătate, curtea apreciază că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.
Deoarece cele două condiții prev. de art.14 din Legea 554/204 trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, iar condiția cazului bine justificat a fost apreciată ca fiind neîndeplinită în cauză, instanța nu va mai analiza cea de-a doua condiție referitoare la paguba iminentă.
Pentru considerentele arătate, cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere nr.54/11.05.2009 și 809/29.10.2008 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.-/29.10.2008 emise de către pârâtă, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE cerereaformulată de reclamanta- SRLîn contradictoriu cu pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, având ca obiect suspendarea executării deciziilor de impunere nr.54/11.05.2009 și 809/29.10.2008 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.-/29.10.2008 emise de către pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 august 2009.
PREȘEDINTE: GREFIER:
- - - -
Red.sent.
Dact.
5 exemplare/ 16 septembrie 2009
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:16 septembrie 2009.
- - SRL - O,-,.2, Județ B
- - SRL - O, Str.-, nr.17,.10, Județ
- Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice a
Municipiului- O, str.- nr.2 B, județ B,Cod poștal -
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
